Merry...

Mai sunt cateva minute pana ce un alt an va trece peste fiinta mea, un an fara o importanta demna de mentionat, dar destul de prezent in gandurile mele incat sa fie trecut intr-un mic pamflet.Astazi auzeam cum trec ultimele minute din anul meu, pocnind in sunete de pian, clapele atingand fiecare coarda sensibila din mine.Simteam cum se scurge timpul, alunecand din mainile mele care acum pot strange cu putere alta mana.
E o stare intermediara indusa de cativa factori ce nu pot fi justificati, de cateva ramasite ale ultimei strigari.Nu e mare lucru, dar ma face sa simt inca o data trecerea timpului care nu a avut nici o insemnatate timp de un an...
Si totul e schimbat...mult prea schimbat...asa e cand anii trec.

La multi ani Frankie!

Young at Heart - Frank Sinatra

Directii

Cei doi se stiu de mult timp...ai putea spune de cand lumea.Isi stiu pana si cele mai intime ganduri sau franturi de sentimente,dar nu stiu ce conteaza cel mai mult pentru fiecare.Trec zilnic unul pe langa altul fara a se saluta,fara a-si spune macar un cuvant.Singurul lor mod de a comunica e prin priviri inocente lipsite de un interes anume.Suflete non-gregare,in cautarea absolutului pornind de la teoria nimicului,simple in gesturi,dar complexe in imaginatie.
Paralelismul aparent dintre cele doua esente prezente in spatiul acesta e doar o formalitate,doar un legamant de a pastra o interactiune incerta la nivel material,sigura la nivel spiritual.
Trecand secunde,minute,ani intr-un final ajung sa se cunoasca si mai bine.O privire a uitat sa zambeasca astazi,pe cand alta a luminat intr-un mod calduros fiecare segment din cealalta.Se completeaza la fiecare pas facut intr-o directie oarecare.Unul idealist,altul realist,unul vesel,altul trist...mici discontinuitati ale firii umane ce se regasesc intr-o forma comuna prin dorintele ce se intrepatrund.Nu exista o solutie la aceasta intrecere in gasirea eului celuilalt,totul fiind difuz prin alcatuire si nespecific in maniera in care se exprima.
Se cunosc indeaproape,fiecare detaliu fiind observat de la o distanta greu de taiat si stiu ca nu trebuie mai mult pentru a realiza clipele de ratacire in privirile fiecaruia.Doua suflete boeme,greu de atins din exterior,pierdute printre miile de straturi cotidiene,ascunse in spatele cliseului vesnic...

Inceputuri

Uite asa incepe...luand-o de la un capat anume ca si cum nu s-a intamplat ceva.Perfectiunea acestui moment consta in simplitatea ce ii este dedicata.Nu mi-as dori sa fie altfel 'noul' caci el reprezinta puritatea unei decizii instabile,dar frumoase in adancul creatiei sale.La fel de expresiv,la fel de magic,la fel de capabil de profunzimea unui suflet tulburat in esenta,dar cristalin in aparenta.
Schimbarea ce se implica in acest proces dulce e o adevarata binecuvantare din partea Divinitatii,un botez predestinat omului ce crede in posibilitatea unei noi incercari.De ce sa iti subestimezi adaptarea la un nou eu? Acest lucru infloreste pana la urma acea latura intunecata si mizerabila din fibra umana.
Longevitatea extraordinara a unei clipe ce se poate primi e o dovada a unei lumi ascunse,dar mereu prezenta in directia oricarei viziuni.
Un bun estet nu critica niciodata pierderea unei valori invechite,ci delimiteaza ramasitele sale,luand in considerare ceea ce reprezinta frumusetea cvasiperfecta...

Alegeri

Nu vreau sa imi golesc mintea de toate gandurile utile si ideile interzise intr-o astfel de lume.Acele trasaturi unice care apar in timp si identifica fiecare suflet inseamna prea mult pentru a fi ignorate si uitate.
Pornirile inofensive raman tacute.
Ai incercat sa faci ceva? Eu nu te-am auzit.
Vorbesc mereu de scop,incercand sa analizez totul in asa fel incat sa pot alege.
Te-ai echilibrat in timp asemenea unui copac aflat intr-o furtuna indecisa in privinta directiei.Erai si tu acolo atunci cand s-a naruit o parte din stabilitatea propusa la inceput.Eu te-am vazut.
Ramai pe loc speriat sa nu gresesti in fata lor,dar dezamagesti mereu singurul lucru care te tine in viata.Alternezi intre doua stari distincte,fara puncte comune,uitand sa alegi o parte.Nu exista indiferenta sau egalitate in razboiul din lumea ta...alege odata o parte!
Credeam ca poti mai mult,stiam ca poti mai mult.Poti?
Naivitatea ta este o trasatura fundamentala,dar nu neaparat buna.Daca nu esti naiv,nu esti tu si daca nu esti tu atunci cine esti?
Autosugestia pe care o incerci nu va sterge acele ganduri si nici nu le va schimba.Depaseste linia trasata de ei fara teama.
Priveste in jur.Unde esti acum?

Ancora in centrul ignorantei

Cand totul e neclar in jur apare necesitatea de a sta intr-un punct fix.Nu respir asteptand ca totul sa treaca...asteptand ca toata clipa de haos total sa se calmeze si sa revina la elasticitatea sa initiala.Nu mi-e teama sa ma amestec in galagia lor,dar nu am puterea necesara de a rezista cand un bulgare de scarba vine spre mine.Prefer sa-l ocolesc si cu toate ca singurul mod de a scapa de ceva e sa treci prin acel ceva eu nu reusesc mereu sa imi asum aceasta responsabilitate.Asa ca imi amortesc majoritatea impulsurilor pentru a disparea intr-o alta lume.
Cred ca problema fiecaruia apare atunci cand dispare forma scopului propus.Atunci apare o ceata si vezi totul gri ajungand in final in bratele obscuritatii.
A nega o forta superioara doar pentru ca nu poate fi vazuta,nu este decat un act major de ignoranta.Avem atat de multe lucruri care ne mentin la linia de plutire,dar preferam sa le aruncam departe de crezurile noastre,doar pentru ca nu coincid cu cele ale restului.
Fiecare secunda care trece ia cu ea o portiune din structura anumitor ganduri si simtiri fara a lasa in urma semne de trecere.Tot ce putem sa facem e sa ne resemnam cu aceste revendicari ale timpului si sa traim ascultand anumite glasuri pierdute in orgoliile noastre.

Inchide ochii si asculta...

Sub presiune

Goliciunea unui suflet poate sa fie recunoscuta dupa expresiile fara insemnatate ale fetei,dupa gesturile lenese si fara viata,dupa o anumita privire fara dorinta.Cum putem umple acel gol fara sa ne gasim intr-o mare de nevoi sau datorii?
De cand ne nastem si pana murim avem mereu o datorie catre ceva sau catre cineva.Nimeni nu scapa; oricat de liber se poate simti un om,tot nu e scutit de datorii.Datoria catre persoane,catre societate,catre noi,catre orice lucru aparut in viata.O singura datorie se uita usor si anume aceea de a fi om.
Un gol nu se umple cu iluzii si nici cu minciuni,ci cu fapte pline de culoare,de expresie si de speranta.
Ce poti defini fara a te teme ca nu e ceea ce crezi? Ce limite poti stabili daca nu stii ce e distanta? Te poti aventura in cautarea raspunsurlor,dar nu cred ca vei reusi sa gasesti ceva destul de real pentru lumea in care traiesti.
Defineste-mi viata,iar eu iti voi spune ce inseamna sa treci de limite,minciuni,iluzii,datorii si mai ales,iti voi arata cum sa umpli acel gol zilnic.Timpul este singurul care modeleaza raspunsurile la orice intrebare,el e un birjar etern care sta la dispozitia materialitaii,dar ii este fidel eternitatii...

My precious thing

Cu dedicatie...:D...ei bine cred ca era si timpul.Imi place asa de mult melodia.Ma scuteste de o groaza de cuvinte acum :P...

Stare nedefinita

Niciodata nu se poate porni de la un punct comun cand e vorba de o structura complicata in care doi oameni se gasesc.Nu poti contrazice in timp ce esti contrazis pe acelasi subiect,ambele parti fiind in stransa legatura.Pornesti de la o celula,o simpla celula fara a cladi un tesut si observi ca exteriorul devine interior.In asemenea momente ti-ai dori sa fii la o distanta mare de intamplare si sa nu poti auzi nici un zvon.
Se ivesc ocazii mereu si se cere o instrainare absoluta de rest.Sunt gata sa ofer atata pentru ceea ce imi doresc cu adevarat.Uneori sensul isi pierde din inteles,uneori nu intelegi nici macar ce spun gandurile tale,dar toate aceste extreme se intrepatrund definind o anumita stare.
Nebunia se poate modela dupa aceasta stare,aratand astfel o expresie contorsionata a personalitatii.Toti meritam sa privim aceasta expresie pentru a ne putea da seama de latura excentrica pe care o detinem la un anumit nivel.

Back...

Gata,i'm back,dar m-as intoarce acolo,ba chiar as ramane.Mi-e dor de Frankfurt,de muzica jazz,de cafenelele lui,de cladiri si de malul Mainului...

Get a move on...

Azi cred ca am stat cam 3 ore uitandu-ma la rate.Incercam sa caut ce anume i-a facut pe Tolstoi si pe Turgheniev sa se indragosteasca de acest oras si nu mi-a luat mult timp pana sa gasesc acel lucru.
Ceai cu scortisoara baut in linistea diminetii,un minut ce tinde la infinit dedicat trairii,probleme lasate la o parte...nimic nu mai conteaza in acest spatiu.
Ma gasesc uneori pe strazi aparent necunoscute,dar de care imi amintesc,vag,dar se afla acolo,in mintea mea.E ca si cum le-am strabatut candva,purtand aceleasi ganduri in mine,aceleasi regrete si aceleasi sentimente confuze.
Just play another song...one more...:P

Inca ceva...

Si uite asa luni plec de aici.Cred ca e singurul lucru care ma scoate din diferitele stari ciudate in care ma mai gasesc uneori.Doua luni fara Romania...nu o sa imi fie dor.Tot ce vreau e ca ziua de maine sa treaca mai repede ca sa vina cea de poimaine.
Pana una alta ascult melodia asta...si ma gandesc...
On the sunny side of the street...remember :)

Catre rasarit

Nici ca se putea mai bine...o ploaie asa marunta,dar eficienta,intr-un moment de gandire profunda; corzile se intind,rabdarea dispare si totul se dizolva.Da,se pare ca e bine sa nu bagi in seama ce trece pe langa tine cand ceea ce trece pe langa tine te baga in seama (aberatie trecatoare).
Un zambet frumos si cunoscut iese de sub o umbrela oarecare,nu e nimic special in umbrela,dar in persoana care o tine da.Pot studia trasaturile in liniste in timp ce acea persoana se sterge pe frunte de cateva picaturi ce au reusit sa intre sub umbrela.Ochii par obositi,dar privirea e clara si timida.Pasul e grabit; spre ce? nu se stie,dar nu destul de grabit incat sa nu observe fiecare detaliu al unei ploi reusite.Fiecare picatura scoate un sunet domol,plin de speranta unui nou inceput.Cine e acea persoana?...nu se stie,dar nici nu vreau sa se stie.Tot misterul asta are si el farmecul sau.
Acum alearga...intra in prima cafenea din drum si cere un ceai cu multa lamaie.Caldura din incapere ii moleseste sufletul,dar e bine...in sfarsit e bine.Ploaia se opreste lasand loc unei raze...e un nou inceput ce merita sarbatorit.

Se termina cu bine

In urma a ramas doar expresia suferintei fara pic de regret profund.O situatie plastica,la fel de superficiala ca si zilele traite in cutia de cristal,zile fara gust,anoste si naive.
Cautam un centru,ceva in jurul caruia sa ma rotesc,un sens oarecare,dar care sa imi apartina si sa nu fie pus la indoiala.Inca nu l-am gasit sau poate ca deja il am (inca un lucru care sa nu ma lase sa dorm la noapte).Ciudat cum anumite lucruri sunt facute pentru a se duce si a nu rezista in bataia timpului infinit.Inca de la inceput menirea lor a fost sa dispara.
Adevaratele principii pe care un om le poate avea nu pot disparea decat daca acel om tinde spre o slabiciune mult prea mare.Greutatea care apasa pe umeri este greu de suportat si nimeni nu simte frumusete si fericire purtand o asemenea povara.
Dar dupa toate aceste ganduri trebuie sa te plimbi pur si simplu fara alte complicatii in minte...partea pe care o astept,plimabrea lunga,banca din parcul copilariei mele,o cafea mult prea buna si o seara placuta cu eternul miros de tei.Muzica din jur completeaza imaginea astfel incat perfectiunea sa apara.
'Pe unde ai mai fost in ultima vreme ca sa aduni toate aceste amintiri?'

Ratacit

Acelasi loc este prezent pentru a fi supus analizei.Bineinteles ca nimic nu te va convinge sa renunti la principiul de baza al fiintei tale umile,nimic nu iti va zdruncina credinta intr-un viitor construit de tine,nimic nu te va face sa datorezi cuiva un lucru oricat de mic ar fi acesta.
Toate aceste afirmatii pot sa te intareasca si sa te faca sa continui cand nu mai este nimic de continuat,pot sa te ajute sa scapi de acelasi paradox sau pot sa iti dezvaluie o alta latura a obscuritatii.Problema e cum alegi tu sa te integrezi printre limitele tale.
Poti sa iti pui increderea in cel mai sigur lucru,dar tot vei afla mai tarziu ca nu exista siguranta si ca increderea nu depinde de norme conventionale,de prieteni nemuritori sau de nevoi rationale.
Nu cred ca dependenta poate distruge un om,dar in cazul unei obsesii pot aparea situatii critice in care personalitatea unui individ este supusa unei transformari radicale.Se pot dezintegra celulele tale daca nu vei renunta la acele limite,daca nu vei invata sa treci peste orgoliul inutil si peste toate acele idei incerte.Asta esti tu si nu ai ce face...

Alt unghi

In final ramane aceeasi zi,aceeasi clipa de singuratate,acelasi final trist,aceleasi cuvinte nespuse,aceleasi ganduri negre....acelasi tu.Ai trait ce ai putut trai si ai luat uitand sa si oferi.
Pana acum ai ramas detasat de orice sentiment uman si nu ai simtit nicioadata nevoia de a te completa,dar o singura amintire poate schimba intreaga ta structura si definitie.Te uiti in oglinda incercand sa descifrezi acel chip obosit si plin de trairi intense,incercand sa prinzi un rost util,ceva care sa-ti ateste existenta si faptele.
Ultimele clipe date de Divinitate le-ai ratat uitand ca viata se petrece acum.Ai trait mai mereu in trecut,rar in viitor si nicioadata in prezent.Nu ti-ai depasit temerile nici cand ai avut ocazia preferand sa traiesti cu ele langa tine.De ce nu ai dat drumul rutinei? Succesele nu se pot masura in lucruri materiale,acestea venind defapt o data cu reusitele proprii.
Poate ca vei mai primi o sansa,iar atunci o vei lua de la capat.Cine stie? Aceleasi greseli se pot uita pentru a fi repetate,iar aceiasi oameni vor exista mereu pentru a te descuraja.Tot un om marunt vei ramane...dar poate ca vei alege alte lucruri.

Nasterea idealurilor

Asa treceau zilele,absente,goale,fara logica in timp ce toate gandurile se adunau intr-un singur loc.Nu a mai ramas mare lucru din ce a fost,iar toata increderea acordata candva a disparut.De ce? Nimeni nu stie.
Revin amintiri in locuri uitate si cuvintele trecute capata o noua forma de rostire.Asteptarea este cautata,rostul este oarecum pierdut printre atatea priviri.'Nu te uita in urma!' e tot ce mai poate spune timpul,dar cine sa auda si sa asculte acest sfat? Confuzia apare la momentul nepasarii,atunci cand lucrurile nu se mai ordoneaza si cand tot ce se poate dori nu e disponibil.
Seara vine in curand si poate atunci se mai poate da inca o sansa.Orice a fost,acum a disparut in trecut,iar sensul dat de aceasta disparitie duce catre o noua dorinta.Asa se nasc idealurile,asa se nasc umbrele marete,iar singurul lucru ce le poate omori e neimplinirea.
Dovezi se pot gasi,argumente se pot da,demonstratii se pot face,dar nimic din toate astea nu poate reprezenta in final latura ascunsa in care sunt depuse eforturile unei vieti.
Unde se poate gasi raspunsul? In spatele intrebarii principale care roteste lucrurile si le ofera o miscare.

Mai conteaza?

Dispare tacerea odata ce soaptele pornesc lasand un gol absurd in interiorul tau.Incet aluneci intr-un spatiu nou creat parca special pentru toate gandurile tale funeste.
Nu ai pierdut o jumatate,ci te-ai intregit in tot acest proces de cautare,iar ce-ai gasit te-a format in ceea ce esti acum.Candva-ti plangeai de mila si te lasai invins,dar acum ai reusit sa crezi in portita ta de scapare.
Sunetele cad pe langa tine intr-o armonie necesara.Cuvintele nu mai trebuie analizate,nu gasesti nici macar o urma de frica in ele.Existenta trecuta s-a diminuat intr-o clipa nesemnificativa lasandu-te sa traiesti prezentul.
Fiecare greseala nu a facut altceva decat sa-ti intareasca orgoliul si increderea.Chiar si atunci cand credeai ca iubesti erai amar,dar acum stii sa deosebesti sentimentele fizice de cele care conteaza cu adevarat.
Nu orice om poate invata asta,dar tu ai reusit.

Durere de minut

Ne mecanizam sentimentele de teama sa nu fim raniti,uitam adevaratul sens al cuvintelor,negam ce este important doar pentru a nu depinde de ceva.Lasam in urma anumite lucruri si nu spunem ce trebuie la momentul potrivit.Ne indepartam,evitam,ignoram lasand esentialul intr-un colt uitat de lume.
Necesitatea pe care o simtim,acea de a fi protejati,de a avea pe cineva alaturi,dispare odata ce apare suspiciunea.Nu mai lasam nimic la voia intamplarii,ci planuim totul in cele mai mici detalii crezand astfel ca putem insela soarta.
Momentele uitate,cuvintele nespuse,dorintele aruncate se transforma intr-un gol solidificat care cuprinde o mare parte din noi.
La ce bun sa constientizam daca nu facem nimic cu ceea ce am aflat? Orice microelement din structura noastra constituie uneori baza,iar daca el dispare,principiile noastre se prabusesc imediat.

Privind miracole

Nu am stiut ce sa cred atunci cum nu stiu nici acum.Atatea lucruri m-au facut sa ma indoiesc,dar in final mi-am alcatuit o imagine durabila.
Cel mai bine vorbesc cu tacerea care imi spune tot ce am nevoie sa aud.Cuvintele mele se lovesc in gol capatand astfel un raspuns real.Conturarea situatiei in acest caz nu a fost necesara,muzica a fost mai dulce ca deobicei,zambetele mai dese.
Nu ai nevoie de falsitate ca sa traiesti,nu trebuie sa admiti un neadevar doar ca sa existi.
Imi place sa ma uit la cer cand e plin de nori pufosi,sa le vad formele ascunse si sa ma joc astfel cu privirea ore intregi.Zi de zi ma indragostesc de cate o imagine,de cate un miracol si sincer aceste lucruri ma ajuta sa trec peste tot.Nu-mi mai pasa de oameni,nu ma mai gandesc la trecut,ci respir adanc gandindu-ma la momentul prezent ce va face valoroasa clipa viitoare.
De cateva zeci de minute ascult melodia asta si nu ma mai satur.Enjoy...:D

Le Animal Romantique...

...nu se uita niciodata-n stanga si-n dreapta atunci cand trece grabit strada.Isi uita mereu umbrela cand ploua cu galeata,ignora indiferenta altora si isi face mereu palarii caraghioase.Se imbraca elegant,are gusturi foarte bune,ii plac parfumurile puternice,se impiedica la intrarea dintr-un restaurant scump,ii place vinul rosu si mancarea buna,stie sa poarte pana si o conversatie de filfizon.
Are un caracter slab cand vine vorba de o mademoiselle,incercand sa o impresioneze prin glume rasuflate el nu face altceva decat sa o indeparteze.
Are un stil de viata luxos,desi nu pare sa aibe bani(nu stim exact cu ce se ocupa).La orice eveniment monden dai de el si de palariile lui caraghioase.
In final am putea spune ca e un animalut destul de adorabil si distractiv.

A da,si ii plac poeziile siropoase :))

Reflectand...

Ma afundam in claritate si puteam sa vad o portiune din ce va urma doar concentradu-ma la momentul prezent.Tot timpul ma gandesc la ce se va intampla si sunt prea curioasa sa aflu lucruri din viitor,dar de multe ori e bine sa te opresti la ceea ce cunosti acum si sa nu cauti sa afli lucruri ce nu s-au intamplat inca.Pana la urma surpriza e cel mai mare dar pe care il primim.
A renunta la stupiditatile cotidiene este un lucru insemnat mai ales stiind ca vei castiga timp si ca il vei avea in stapanirea ta.Daca pana acum detestam trecerea lui,acum ador acest lucru,existenta invizibila a lui si totusi vizibila pe noi.De ce sa dau timpul inapoi cand eu vreau sa evoluez?De ce sa regret greselile din trecut cand ele m-au facut ceea ce sunt azi?De ce sa uit amintirile neplacute cand ele mi-au dat putere sa continui?De ce sa schimb microelementele definitorii din prisma trecutului cand de fapt ele au vegheat asupra viitorului meu?
Timpul...oricum l-ai interpreta el tot neschimbat ramane si nimic nu influeneteaza soarta lui.Reprezinta stabilitate,desi trece,dar nu poti numi asta o schimbare caci mereu se va roti indeplinindu-si functia.Daca aruncam o privire in istorie vom vedea cum s-au repetat multe situatii,cum au fost reluate momente cruciale,cum au existat mai multe persoane ce au luptat pentru aceeasi cauza.
In final toti suntem datori cu o moarte,iar cei care o ocolesc pe prima nu sunt scutiti de a doua.Asta imi place la sistemul asta,nu exista nici un cod care sa il schimbe sau sa il opreasca.El trece mereu aspirand suflete ca noi.

Leapsa de la julie :D

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rand.
"Marile Sudului,Stramosii,Fumatorii de hartie sunt straine de sursa..."(Cesare Pavese-Meseria de a trai)

2. Fără sa verificaţi, cât e ora?
4.23 :)

3. Verificaţi:
17.35 :-j

4. Cum sunteţi îmbrăcat/ă?
In pijama :))

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
La "Friends"-nostalgia asta :p

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Muzica si parca asa departe o aud pe mama cum ma cheama la masa.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri,la o cafenea si am baut o cafea cu aroma de pepene :-S

8. Aţi visat ieri noapte?
Da,am visat ca aveam o bratara din degete =))...don't ask

9. Când aţi râs ultima oară?
Acum aproximativ 3 minute :))...sunt o persoana foarte vesela :-"

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
O harta cu lumea,un steag si tablouri :D

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Un trenuletz de colectie :X

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
"City lights",again nostalgie :D

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Am vazut tripleti :D

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Inca un lucru de facut :D

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Imi place crema de zahar ars :))

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Hm...nu stiu,cred ca Eliza sau Anya

17. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Aici chiar nu stiu.

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinatate?
Cred ca imi doresc asta de cand m-am nascut :))

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?
Good job little one! :D

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
Nimic,nu as avea acest drept

21. Vă place să dansaţi?
Uneori,cand e muzica buna(un jazz smooth :P)

22. George Bush?
Marioneta pentagonului,gluma centrala a americanilor :))

23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
"Anthony Bourdain-No reservations",o emisiune despre calatorii si mancare

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Tea,Irina,White Shadow si In the dark :D

Multumesc!

Imi place sa stiu ca exista un destin deja scris pe care il urmez.Ideea de a face anumite lucruri pentru ca asa trebuie ma linisteste.Am gresit de multe ori,dar asa a fost sa fie;a trebuit sa cunosc si oameni care nu au tinut cont de ceea ce simt,nici eu poate ca nu am tinut cont,dar in final nu a mai contat.Viata a mers si merge in continuare mai departe.
Azi dimineata m-am trezit multumind Divinitatii pentru tot ceea ce sunt si pentru tot ceea ce vreau sa fiu.Am multumit pentru perna moale de sub capul meu,pentru momentele frumoase cu prieteni adevarati,pentru persoanele importante din viata mea,pentru ploile calde,pentru ninsoarea de asta iarna,pentru lucrurile minuscule care stau la baza lucrurilor mari,pentru clatitele cu ciocolata si dulceata facute de mama,pentru visele mele,pentru muzica,pentru scriitori mei preferati care au scris acele carti aratandu-mi astfel o noua lume,pentru cafeaua aromata cu frisca si mai ales pentru faptul ca traiesc fiecare clipa la intensitatea maxima.
Si tot multumind m-am simtit recunoscatoare,iar aceasta senzatie mi-a dat si mai multa pofta de viata.A fost o dimineata in care trezitul era la ordinea zilei,in care cafeaua avea alt gust,iar soarele stralucea timid cat sa nu enerveze.
Ma uimeste ca dupa tot ce se intampla mai avem puterea de a zambi;natura mai poate sa scoata aceeasi frumusete,schimbarea apare,iar eu cant in continuare.
Da...a fost o zi buna :D...(multumesc si pentru ziua de vineri)

Ador melodia asta!

Principiul de baza al unei teorii abstracte

Trecem orice intr-o categorie potrivita atat din punct de vedere material cat si spiritual.Stim sa pastram etichete bine structurate de teama sa nu le amestecam.Simtirea e superioara gandirii intr-o lume ca asta si doar adevaratele caractere isi pot dezvalui partile segmentate de idei revolutionare.
Incearca sa ii iei unui romantic viziunea iubirii.Ce va ramane din el? Nimic.Incearca sa ii iei unui filozof chinul.Ce vei gasi apoi? Nimic.Iar din nimic se va crea un tot paralel cu cel cunoscut de mintile prezente.Am putea simplifica teoriile de baza ale acestui tot doar prin negarea principiilor imaginate.
Sunt cateva fire care mentin echilibrul in orice stare,dar cand un fir dispare,prabusirea e groaznica si inevitabila.Poate fi in cel mai rau caz un esec reusit,dar momentul de stralucire nu va aparea.Nu poti carpi genialitatea prin compenasarea efectelor.Sunt limite ce sustin orizontul fara a fi existente universului nostru,iar nebunia poate fi singura stare normala capabila sa genereze un geniu.
Intre aceste teorii se pot naste altele,iar principiile de baza pot sa existe in diferite forme apreciate doar de vesnicie,dar toate acestea se pot darama doar printr-un simplu sunet surd.Abstractizam vidul in fractiuni de viata mutand tot timpul conditia dorita,obtinand astfel o secunda de perfectiune.

Prajiturele cu amintiri

Toata casa miroase a prajiturele cu scortisoara si nuca,preferatele noastre.Nu putem refuza acest moment sacru in care prajiturelele ne unesc.Restul nu mai conteaza,complicatul oricum nu isi are rost azi.
Ploaia a fost o surpriza neplacuta pentru ca a trebuit sa imi anulez plimbarea din Herastrau.Ce dor imi e de parcul ala.Nu am mai fost de doua sau trei luni.Acolo am invatat sa merg pe role,mi-am facut prieteni buni,m-am indragostit prima data si lista poate sa continue,dar ca sa inchei o sa spun ca ocupa un loc important in viata mea.Cred ca in directia lui o sa arunc o privire atunci cand voi pleca.
Toate acele sentimente au disparut dupa prima prajiturica si ma simt mult mai bine.Acum privesc pe geam la acoperisurile lucioase si la copacii proaspat infloriti.Aud picaturile cum ating frunzele(sunetul meu preferat) si chiar daca nu mai stiu ce a fost atunci acum imi amintesc ca a trecut in registrul "Let it die".
De ce sa stau toata ziua in casa? Imi iau umbrela si ma duc...sa cumpar jeleuri ca tocmai s-au terminat :(.Pana una alta ascult melodia asta :X.
Of! Azi iar iubesc pe toata lumea :D...inca o prajiturica si un pahar cu lapte va rog...:D

Oameni cinstiti si inorogi

Pasesti nesigur spre acel ceva ce te poate face sa zambesti cand nu cunosti notiunea fericirii.Crezi ca ai reusit sa te obisnuiesti cu sentimenetele umane ce-ti sunt inmanate,dar nu e chiar asa.Orice lucru bun necesita timp pentru a deveni ceea ce ti-ai dorit dintodeauna.
Fiecare parte din univers isi are un rol in procesul de constientizare la care esti supus odata cu trecerea timpului.Nu poti lua dintr-o data amanuntul pentru a-l transforma in intreg asa cum nu poti sa modelezi o forma bine definita dupa care se modeleaza celelalte lucruri in ceva nedefinit si anost.
In absurd poti sa transformi un patrat in triunghi,poti gasi inperfectiuni in structura infinitului si poti sa negi existenta unui cerc perfect.Orele se pot extinde dupa vointa ta,iar spatiile vaste se pot micsora in jurul tau imitand locul pe care il ocupi.Sentimentele altora se pot pietrifica,iar ale tale se pot naste urmarind si ele starea solida la care vor ajunge in final.
E o lume plina de nonsensuri si poate ca ele o fac sa mearga,stand la baza ei,sprijinind punctele slabe puse sub indoiala.Aici poti gasi tot ce nu ai gasit in alte dimensiuni,aici te poti tranforma intr-un om cinstit,poti vedea inorogi si zane zburatoare,poti crea sisteme auxiliare de perceptie.
Si tot visand la asta,poti ajunge sa crezi...

Pesimistul optimist

Pana unde ajunge un om in convingerile sale? Stim ce vrem,stim ce nu vrem,stim ce parti ni se potrivesc,stim ce ne convine,dar nu stim sa ne oprim din exagerare.Cand suntem atrasi de o persoana credem ca iubim,cand nu ne place ceva la un om credem ca il detestam,suntem asa de siguri pe noi cand de fapt depindem de parerile celorlalti.Putem raspunde lejer la intrebare: oamenii pot sa renunte la convingeri din start daca societatea nu e de acord.
Sunt din ce in ce mai putine suflete orientate spre partea care conteaza,iar azi imaginea bate cuvantul.E pacat sa te pierzi printre atatea etichetari,printre atatea pareri inutile care nu iti folosesc.
Suntem atat de orbi cand vine vorba de adevar.Preferam sa credeam minciuni,ba chiar le cerem doar ca sa ne fie bine si sa nu suferim.Uitam ca sunt alte lucruri si mai rele decat ceea ce patim,dupa cum am mai zis ne intrecem in suferinte.Cerem multe,dar nu dam nimic,credeam in fatade,in lucruri fara sens doar pentru a avea ceva in care sa credem.Suntem suspiciosi cand vedem un miracol si ne temem sa traim,grabindu-ne mereu spre ceva.Suntem asa de mici,dar credem ca noi reprezentam totul si ca semnele nu exista.Egocentrismul,lacomia,nepasarea,ipocrizia sunt principalele noastre calitati.De ce sa mai visam la o schimbare,daca nimeni nu crede in ea?
Sunt vremuri grele pentru visatori si idealisti,dar bine ca existam!

Sleep well....time is watching you!

Sa presupunem ca e o seara frumoasa cu un cer senin plin de stele clare,cu pomi infloriti,cu adieri usoare,cu totalitatea necesitatilor unei asemenea clipe.Sa ne imaginam ca noi suntem cei care stau pe margine si observa aceste lucruri,suntem naratori si privim totul obiectiv.Ce vedem? Pai sa vedem:
-O tanara merge nedumerita pe marginea drumului avand o mie de ganduri in minte,ganduri ce nu o ajuta,ci doar o chinuie.Cauta raspunsuri ca orice om si stim ca nu se poate abtine,desi aceste lucruri ii ingreuneaza viata ea tot vrea sa stie.Se uita la cer si admira in liniste stelele uitand sa mai caute raspunsuri.Ce am observat aici? Ca uneori lucrurile mici de care uitam ne pot salva din cugetari nesfarsite care ne micsoreaza eternitatea asta trecatoare.
-Un baietel sta la geam si plange pentru ca parintii lui se cearta.Stie ce se va intampla:tatal va pleca furios,iar mama se va ascunde in camera ei plangand.Baietelul nu are cui sa ii spuna ce simte,oricum nu ar fi inteles ceilalti.Ce poate sa faca? Deschide geamul lasand aerul curat si inmiresmat sa intre.Lasa vantul sa ii usuce lacrimile si in sfarsit adoarme impacat de o adiere calda.Inca un lucru rezolvat de forte uitate.
-Un batran simte ca viata il paraseste.E intr-un spital si intunericul din camera il invaluie.Nu se poate vedea poate ultima lui privire.Tot ce vede e bezna atat in jumatatea materiala,cat si in cea spirituala.Se zbate intre doua lumi si slabiciunea umana ii intuneca judecata in acest ultim moment.Ce face? Cu ultimele puteri se uita pe geam la copacii infloriti si isi da seama ca un nou inceput i-ar prinde bine.Asta a fost...
Putem vedea cateva lucruri,putem auzi cateva strigari,dar niciodata nu stim ce se va intampla.In calitate de naratori suntem nevoiti sa povestim ce se intampla pe parcurs,fara a sari peste acele detalii ce fac lumea sa se roteasca.

O sectiune dintr-un caracter

Temeri nejustificate si copilarii fara sens,pretentii puse-n fata si uitari de caracter,lovituri in orgoliu si umilinte intrepatrunse.Toate fac parte din substratul unui om,toate se gasesc in nucleul fiintelor si toate contribuie la situatii greu de rezolvat.
Nimeni nu cunoaste o persoana atat de bine precum ar pretinde.Atunci cand crezi ca ai cunoaste pe cineva in cele mai mici detalii acea persoana se poate schimba total sau poti afla ca in tot acel timp s-a prefacut si ca de fapt detine alta personalitate.Ramai uimit in urma unei afirmatii pe care ti-o dai singur si ridici multe intrebari pentru a gasi un raspuns adecvat,ceva ce ar putea fi acceptat de societate,un lucru ce nu ar dauna imaginii tale.De ce sa fii tu cand poti sa fii o mie de oameni la un loc? De ce sa exprimi ideea ta cand poti exprima ideile altora? De ce sa dai un model cand e mai usor sa urmezi modelul celorlalti?
Esti fericit cu ceea ce esti si nu vrei sa te schimbi decat atunci cand interesul celorlalti incepe sa piara.Ignori vocea interioara ce-ti sopteste incet ce esti si iti arata structura.Preferi sa nu o asculti si te lasi prostit de mediul inconjurator,de materie si de lucruri fara sens in adevarata ta lume.Esti inca ceva fara de care se poate trai...
Nu ai o geometrie anume,esti doar ceva amorf si cel mai dureros e timpul ce te va trezi in curand.

Fara sentimente

O banca in parc.E goala.Candva stateam eu pe acel spatiu,il ocupam cu gandurile mele,cu existenta mea.Orice lucru avea o solutie doar cautand un raspuns demn de ascultat.
"Complicate relatiile astea interumane,de ce sa iti bati capul prea mult cu ele?",obisnuia sa zica un batranel de pe banca alaturata."Nu are sens sa te umilesti doar pentru a te integra."
Adevarata cale se arata celor care merita sa o urmeze,celor demni sa calce pe ea,iar ce ramane din viziunea ta materiala dispare doar atunci cand esti pregatit sa vezi ceva greu de crezut.
Azi un cuvant,maine doua si tot asa pana vorbele tale vor intra in istorie,pana ce vor fi impregnate in sufletele inocente ce asteapta o noua zi si un nou inceput.Privesti catre cer gandindu-te la viitor,asteptand,sperand,ascultand ce are de spus Divinitatea.Nu o mai ignora,pentru nici un om nu merita sa renunti la ceea ce simti si la ceea ce crezi.Iti da semne,ia-le ca atare,iti arata drumuri,urmeaza-le,iti trimite sanse,profita de ele.
Mai bine sa refuzi sa dormi...ramai treaz intr-o lume aruncata pe marginea abisului.Se va ajunge mereu la aceasi situatie:amintiri stranse in portofoliul vietii,multe care dor,foarte multe care dor...de ce sa mai dai sanse cand nu are rost pentru ca totul se va darama in final?

Cateva lucrushoare :D

~How are you feeling today?

When you're smiling-Michael Buble-->am ras cam mult azi,da asta asa ca sa nu plang :(

~Will you get far in life?

Sure thing-Saint Germain-->nimic nou,cam asta imi doresc pana la urma :D

~How do your friends see you?

Bee-Lemongrass-->nu prea am ce comenta...pt Dumnezeu sunt vazuta ca o albina :)))

~Will you get married?

Breathe-Telepopmusik-->asta insemnand ezitare,hmmm....i don't think so but who knows? :P

~What is your best friend’s theme?

Daydreaming-Massive Attack-->:S...:S

~What is the story of your life?

Unwritten-Natasha Bedingfield-->something like that :S

~What was high school like?

When your lover has gone-Stacey Kent-->that's so true :((

~How can you get ahead in life?

Fact-Silent Poets-->dap numai cu facts pot ajunge undeva,cu altceva nu se poate :|

~What is the best thing about your friends?

Feel alive-ATB-->:D

~What is in store for this weekend?

7 days to change your life-Jamie Cullum-->dap,dar am numai doua zile...eh ma descurc yo :D

~What song describes you?

Let it die-Feist-->nu-mi vine sa cred cat de bine a picat...:O....principiul let it die,am si cui sa o dedic :(

~To describe your grandparents?

Guess God thinks i'm abel-Oasis-->:))

~How is your life going?

High Speed-Coldplay-->uneori se duce asa de repede ca nu imi mai dau seama in ce timp suntem :S

~What song will they play at your funeral?

In circles-Paul van Dyk feat Alex M.O.R.P.H-->:|

~How does the world see you?

Illuminated Mind-ATB-->cam asa...

~Will you have a happy life?

Days of silence-Omnimotion feat Aleah-->happiness is overated :-"

~Do people secretly lust after you?

Mushaboom-Feist-->neah...:P

~How can I make myself happy?

What the world needs now is love-Stacey Kent-->ok...maybe love is overated too :-"

~What should you do with your life?

Reflejo-Murcof-->exact ce ar trebui sa fac :S

Cam asta a fost...cui sa o dau yo..hmm...again la toti cei care citesc asta si au chef sa il faca :P

Lasand spatiu pentru ziua de maine

Nu puteam sa nu ma gandesc la acea lipsa,acel element care disparuse din cauza circumstantelor in care se gasise situatia.Poate ca nu era de mine,asa ca am fugit pana am dat cu capul in zid si pot spune ca nu a fost un moment prea placut.
In fata aveam viitorul uitandu-se speriat la mine,cu niste ochi mari si cu o expresie de groaza."Nu poate fi asa de rau!",se repezi el sa ma incurajeze,"Lucrurile se pot schimba daca aplici regula de trei simpla.",ce o fi vrand sa insemne si asta,dar un lucru era sigur,in viata mea nu ma simtisem asa de bine doar stand si vorbind sincer cu cineva,fara a da explicatii inutile,fara a fi trasa la raspundere pentru orice gest lipsit de insemnatate.
A fost o conversatie perfecta,fara atasamente,fara obligatii,fara necesitati,doar o discutie obiectiva in care un strain era mai bun ca un prieten.La despartire el imi spuse calm: "Ai rabdare si lasa spatiu si pentru ziua de maine."
Din acea seara cei doi straini care au avut o conversatie interesanta,rupta dintr-o alta lume nu s-au mai vazut,dar in amintire le-a ramas acea clipa cand sinceritatea a avut dreptul de a iesi in fata si cand un singur cuvant valora cat o mie de gesturi,iar de fiecare data cand isi aminteau pe buzele lor se ivea un zambet demn si cald.

In lumea mea

E asa liniste acum in jurul meu si tot ce privesc nu ma priveste.Sunt invizibila,sunt umbra timida a acestei zi de primavara si singuratatea e cu mine.Astept analizand fibra materiei ce defineste o lume care nu ma observa.In jur roiesc ganduri incerte definite prin propriul lor caracter umil.A mai trecut un ceas in toata grandoarea clipei prezente,iar pasii ce m-au dus pe strazile tacute din lumea mea au fost usor stersi de negarea realitatii.
Sunt visatoare,vreau mai mult decat normalul,vreau sa vad tot ce conteaza intr-o perspectiva contorsionata de imaginea acelei clipe unice.Suferinta e un lucru comun si toti cei care o necesita sunt atrasi intr-o cursa inutila.
Ma uit la voi in jos si rad cu lacrimi domnilor...cu sincere lacrimi...of! la naiba,iar va iubesc pe toti.Sa vedem daca puteti ajunge in lumea mea!

Despre eroul meu: Malcolm X

De mica am crescut cu o imensa admiratie pentru Malcolm X nascut ca Malcolm Little,un om care mi-a schimbat viziunea asupra vietii si care si acum,fiind mort,reuseste sa ma surprinda si sa ma faca sa realizez diferenta dintre a cere totul si a contribui la scrierea istoriei si a lasa restul in voia sortii fara a lua o pozitie in fata nedreptatii.
Nascut pe 19 mai,1925,in Omaha,Malcolm visa sa devina avocat pentru a apara drepturile oamenilor,dar dupa ce un profesor l-a descurajat spunandu-i ca un negru nu are viitor in drept,acesta s-a lasat de studii si s-a mutat in Boston.A avut mai multe slujbe ciudate,a fost chiar traficant de droguri,ajungand in cele din urma la inchisoare cu o sentinta de 10 ani.Dupa 7 ani a fost eliberat pentru buna purtare.Ce m-a uimit cel mai mult e faptul ca inchisoarea l-a facut sa devina o parte din istorie,l-a indrumat spre calea cea dreapta.De obicei inchisoarea inraieste oamenii,ii face din rai adevarati monstrii,dar el a fost un caz exceptional.Citind pasaje din Coran la lumina slaba de pe holul inchisorii,studiind si cautand cai spre adevar a reusit sa scape de conditia mizera a omului slab si nepasator si sa devina o voce ascultata de mii de oameni.

Elijah Muhammad a fost unul dintre oamenii care a contribuit la schimbarea lui,dar in cele din urma i-a devenit dusman.Malcolm nu credea in fanatici,in oameni care cred de teama,ci era convins ca religia trebuie sa fie o aspiratie a partii sufletesti spre un nivel diferit de perceptie.
"Early in life i learned that if you want something,you had better make some noise"
"I am not educated,nor am i an expert in any particular field...but i am sincere and my sincerity is my credential."
"Power in defense of freedom is greater than power in behalf of tyranny and oppression,because power,real power,comes from our conviction which produces action,uncompromising action."
Un om definit de multi ca un fanatic,dar definit de mine ca o putere.Malcolm X,singurul meu erou din copilarie care va ramane o sursa de inspiratie toata viata."Greseliile au fost ale mele,dar gloria a fost a lui Allah".

*Cartea lui merita citita,si filmul deasemenea vazut.Am preferat sa nu intru in detalii pentru a nu face o biografie.Asta este mai mult viziunea mea asupra lui si a ceea ce a facut.Pentru mai multe detalii intrati pe siteul oficial http://www.cmgww.com/historic/malcolm/home.php.

Between The Bars

Exact cand am nevoie motivul dispare si ma afund intr-o stare de disperare tacuta,ascunsa pentru a nu da ocazie compatimirii.Timpul trece peste mine si ma calca sadic in picioare fara a tine cont de plansetul meu,de lacrimile inexistente.
Frumos sa te trezesti stiind ca ii pasa,urat sa te culci stiind ca nu crede;de unde incepe totul si unde se termina nimicul?
Amintirile sunt acolo,nu se duc oricat de mult as incerca sa uit,apar in minte,le retraiesc.
Trebuia sa raman ca pana acum,nu sa ma schimb doar pentru a suporta situatia.RAspunsurile le vei gasi mereu alaturi de ceea ce simti,iar durerea dispare in ultimul moment.

The Kite Runner

Regizat de Marc Forster(Stranger Than Fiction,Finding Neverland,Monster's Ball) si avand la baza cartea lui Khaled Hosseini,acest film este o lectie de viata in care prietenia poate rezista chiar si cu trecerea timpului,in care oricine merita o a doua sansa.
Într-o tara pe picior de razboi, doi copii, Amir si Hassan, par sa se desparta pentru totdeauna.E dupa-amiaza cand cerul deasupra Kabulului radiaza de fericirea si libertatea zmeelor.Dupa victorie, se petrece actul de tradare ce va atrage o tragedie. Urmeaza o calatorie epica pe calea izbavirii. Acum, dupa 20 de ani de viata în America, Amir se întoarce în Afganistanul strivit de guvernarea talibana, pentru a-si înfrunta secretele negre care-l bantuiesc si pentru a-si încerca ultima sansa de a îndrepta lucrurile.
*Mai multe detalii pe siteul oficial http://www.kiterunnermovie.com/ sau pe cinemagia.ro

Cartea inca nu am citit-o,dar deabea astept sa fac rost de ea.Pana atunci va recomand filmul.Sper sa va placa! :D

Paralelism

Privea de pe cealalta parte a peronului cu niste ochi calzi,cu o privire uitata de restul lumii si cu o expresie aparent indiferenta pentru a nu isi trada in totalitate sentimentele.Uneori avea impresia ca se uita in oglinda,ca-si vede alte defecte,dar in fond aceleasi.
Emotia revederii il dobora pe dinauntru fara sa isi dea seama.O suvita incepu sa ii fluture in bataia brizei usoare care anunta venirea metroului.Isi lua privirea de la ea pentru a se uita la sinele paralele care ii aminteau de ei doi,de spatiul care ii despartise si atunci,dar si acum,un spatiu drept,anost,in jurul caruia nu existau iesiri usoare.
Luminile metroului il speriasera,vocile aglomerate,necesitatile altora...simtea ca se prabuseste in mijlocul multimii.Daca ar fi plans s-ar fi simtit mult mai bine,dar nu mai stia cum se face.
Ce rost au toate daca el nu va face ceva?S-a urcat in metrou hotarat sa uite fata ei,hotarat sa o ia de la capat.

Friday i'm in love :-S

Se pare ca idiotenia infloreste o data cu primavara.Oamenii devin din ce in ce mai stupizi,incolori,inodori(not really) si insipizi.
Fiecare vrea sa isi arate skillurile,asa zisele calitati.Uneori ma las uimita de aceste calamitati,dupa atata timp inca ma mai simt ca un magar printre oi.Nimeni nu lasa,nimeni nu iarta,nimeni nu da,nimeni nu asculta.Toti se ascund in cutii de metal,in obscuritate si griji uitand sa respire sau sa se mai uite si in jur.
Imi pare rau ca toti se simt amenintati cu ploaie cand afara e asa frumos :(.
Asta e,noi sa fim sanatosi...noi astia care mai ascultam,mai simtim,mai existam in afara limitelor.
Sa ridicam un pahar in cinstea noastra! :D

Enjoy the song...si daca simtiti nevoia dedicati-o cuiva :))

Poate...

Poate vei simti la fel si maine cand toata tristetea se va aduna intr-un singur colt uitat de lume,cand toata fericirea va deveni momentul demn de urmat,cand toate visele se vor sparge asemenea baloanelor de spuma,cand ramasitele vor fi adunate pentru a fi puse intr-un singur loc,cand amintirile isi vor aminti de tine,cand zilele se vor reduce la clipe,iar clipele la eternitati.
Timpul pierdut nu se va intoarce,orice secunda nu trebuie grabita pentru a putea fi savurata cu toata fiinta.
Poate maine iti vei imbogati fiinta si te vei alatura ritmului viu care te striga.
Poate maine nu vei mai fi grabit!

Substratul unui sentiment vechi

Cat de frumoase au inceput sa fie zilele astea de primavara,ma mai apuca si pe mine nostalgia din cand in cand si imi aduc aminte de plimbarile in parcul copilariei mele,de parfumul nou care se iveste,de ploile timide.E un sentiment placut sa vezi ca mai poti simti aceleasi lucruri dupa atata vreme,ca le mai poti vedea si admira in liniste de parca ar fi un secret intre tine si rest.
Cel mai mult imi place ca am putut sa invat de la anotimpul asta.Copacii isi inlocuiesc frunzele dandu-le la o parte pe cele vechi,un nou inceput,un exemplu extraordinar de cum am putea inlocui si noi persoanele care dispar din viata noastra din diferite motive stupide sau serioase.Niciun copac nu pastreaza goluri pentru frunzele pierdute.
Asa este pur si simplu perfect,viata traita in ritmuri de jazz jucause,prieteni adevarati,o carte interesanta,o cafea dulce(doar doua lingurite de zahar) si jeleuri.Nu strica niciodata un zambet larg intr-o dupa-amiaza ploioasa :D.



The dust monkey recomanda jamie cullum :D.

The dust monkey va recomanda...

Oboseala,toropeala,fericire,tristete,nebuneala,saptamana traznita,momente idioate,copii dand peste mine,eu cazand,eu ridicandu-ma,liceu,prieteni buni,prieteni enervanti,situatii penibile,babe nebune,mosi si mai nebuni,familie dusa,martisor prea mult,primavara racoroasa...cateva elemente din tot ce am,din tot ce patesc.
Once again the dust monkey defeated me,dar ii vin eu de hac la urmatoarea lupta.Saptamana asta am facut mai multe poze decat intr-o luna.Ciudat,dar m-am hotarat sa ii surprind pe oameni in timp ce fac chestii dubioase.
Am descoperit si cel mai bun cockteil:chocolate banana :)).Cate ganduri alearga acum prin minte,prea multe ca sa le prind.Vreau sa ma duc la un concert de jazz saptamana asta,sper sa am timp si sa nu mai am parte de necazuri absurde cum numai eu pot avea.
In rest toate bune si frumoase,viata e dulce,oamenii mai acrii,dar in final se completeaza.


Si cu asta va recomand si un film dragut: Persepolis :D
Hai si o melodie :P : de la Parov Stelar-the last dance


P.S.:Incerc sa ma las de cafea,da acum mai beau una asa ca sa nu va fie cu suparare :P :"

U2 - Stuck In A Moment You Can't Get Out Of

Uitasem cat de mult imi place melodia asta,pana sa imi aminteasca acum cateva zile "un tip" =))(:X).Si se pare ca am tot dat de ea si aseara intr-o cafenea,si la radio,cam peste tot.Asa ca m-am gandit ca e un semn sa o pun pe blog =)).Oricum ma inveseleste asa ca sper sa aiba acelasi efect si asupra voastra.

Enjoy!! :D



Si pentru cei care vor sa vada si videoclipul: http://www.youtube.com/watch?v=cww89NK1Yao

Imi doresc....

Tocmai s-a oprit timpul ca sa ii dea voie eternitatii sa intre in joc.Rasuflarea ta e rece,ochii exprima teroare in fata unui lucru nou,trupul iti tremura,remuscarile devin adevarati demoni ce te inconjoara.Esti prins intr-un moment secret si nu poti intelege ceea ce se intampla.Ai alunecat fara sa vrei in vid,iar identitatea ta s-a pierdut odata cu aceasta alunecare.Nu mai reprezinti nimic in clipa asta,esti doar o urma,o soapta a ceea ce ai fost pentru o secunda.Atata a durat viata ta pe pamant,o singura secunda de care nu ai profitat la maxim,de care ti-ai batut joc.Acum iti vei petrece o vesnicie gandindu-te la asta,vei fi chinuit de catre mintea ta.
Unde ai ajuns daca nu ai vrut sa scoti ceva din nimicul in care te afundai?Ai vrut sa fie perfect uitand ca defectul este datoria muritorului catre perfectiune.
Aceeasi melodie trista e cantata de catre ei la infinit,iar tu esti cel care o va asculta incercand sa ii schimbi structura si sa reinventezi acele sunete,sa le deformezi pentru a se potrivi in schema ta amagitoare.
Ai trait fara dragoste de teama sa nu fi dezamagit ca cei din jurul tau,iar acum regreti ca nu mai ai ce sa iubesti.

Ce se intampla?...
Imi doresc sa fi fost acolo...imi doresc sa fi avut si eu...

Mad i tell ya...mad :O

Iarasi zile de cosmar,ghinionul ma urmareste se pare :)).Dar ii vin eu de hac,nu ma las batuta cu una cu doua.Cativa nervi nu au stricat vreodata sau cateva penibilitati...las' sa fie acolo,asa se face experinta in arta ridicolului :P.
Dupa ce am intrat in aproape fiecare cafenea in care am fost,la baia baietilor(by the way nu am facut-o intentionat si in cool cat e baie comuna si e mica si unii nu isi inchid usa >:P ),dupa ce m-am certat iar cu cateva persoane la care tin (ft mult),dupa ce am avut iar insomnii rezultand una bucata zombie,cred ca pot sa ma proclam fericita castigatoare a unui maraton de nenorociri...yey :-S.
In fine lasand la o parte toate aceste intamplari dubioase,se pare ca soarele a rasarit cat de cat si pe strada mea...you know the song: "on the sunny side of the street" :D.Si pentru asta nici nu a trebuit sa ma ascund in Guatemala sau Norvegia(don't ask) ;).
Hai sa dezbatem....sau mai bine nu :P.Sa treaca si saptamana asta si gata o sa fiu iar linistita.
Dupa o baie calda si o privire lunga in oglinda :))...furtuna s-a mai dus :-S.

Beck - Cellphone's Dead

Ceva care ma inspira...:D.Ador videoclipul asta...."one by one i'll knock you out"(da da pe tine :P)...\:D/





Atentie a se asculta inainte de culcare! :D

Simplele motive complicate in nevoi

La baza simplului mereu a stat complicatul.Incercand sa prind centrul acestei afirmatii mi-am dat seama ca nu am ce prinde,ce dezbate.E ceva ce trebuie priceput de la bun inceput,fara discutii despre,fara discursuri,fara referiri inutile.
E genul de lucru care poate fi dezbatut doar de titani,in locurile potrivite.Pentru muritori ar fi mult prea dificil;si asa sunt niste fiinte suspicioase si pline de convingeri inventate pentru a putea domina sau a fi dominate.
Facand referire si la mintile oamenilor,poate complicate pentru ei,dar simple pentru fortele de alaturi,ideea nu se poate darama din principii.
Simplul complicat,complicatul simplu...doar lucruri relative fara valoare privite dintr-o perspectiva indiferenta,dar nepretuite pentru sufletele materializate.Toti devin eroi de ocazie,imperfectiuni in structura timpului,vulnerabilitati ale intregului.
Intr-un final aceste idei se imortalizeaza pe un schimb de necesitati fara a iesi in evidenta.
Ascultarea vine din locuri neasteptate pentru a putea fi adusa la viata nevoia.

Intre somn si realitate

Ciudat cum nu vedem unele lucruri decat atunci cand ne intereseaza,atunci cand au legatura cu noi.Pacat ca le ratam cand ne striga,iar cand le vrem acele lucruri nu ne mai vor pe noi.
Relativitatea acestei situatii iti da de ganndit,pana la urma toti patim asta la un moment dat si fara sa ne dam seama alunecam in regrete.
Un om limitat in spatiu si gandire e mult mai fericit decat unul care vede dincolo de bariere.Primul individ e multumit de lumea lui mica,lumea pe care o stie si pe care o va stii si peste cativa ani,pe cand al doilea isi extinde tot timpul universul,marindu-l si facandu-l tot mai greu de dus.In ambele cazuri sunt trecute cu vederea lucurile mici,dar importante care le fac lumile sa functioneze,doar ca primul nu este constient de asta.
Gandindu-ma la asta aseara am reusit sa dorm 8 ore dupa aproape 2 saptamani in care nu am dormit mai mult de 2 ore maxim pe zi.A fost ciudat ca de obicei aceste ganduri ma fac sa stau treaza,dar acum am reusit sa dorm.Poate reusesc si in seara asta...sper :-S.Regret ca pierd atata somn.Cand eram mai mica ziceam ca e inutil,dar de fapt somnul are un rol important.Unii oemni nu sunt in stare sa isi traiasca toata viata,dar daca nu ar fi somn,si-ar irosi o treime din ea.

Usi deschise

Cate lucruri noi poti sa descoperi de-a lungul unui simplu gand.Ma regasesc mereu invartindu-ma in aceeasi situatie fara scapare,ma chinui incercand sa dau un sens lucrurilor din lumea mea.In acest univers nimic nu a putut fi usor,nimic nu a venit dintr-o data.
Gasesc lucrurile ascunse din viata mult mai valoroase decat oamenii.
Ma simt asa mica in fata atator noutati si regret ca nu am timp sa le descopar pe toate in toata profunzimea lor.
Atatea usi care merita deschise,atatea intrebari la care trebuie gasite raspunsuri,iar eu nu am timp.De ce trebuie sa depind de timp,de trecerea lui?Isi prelungeste particulele exact atunci cand nu am nevoie si le micsoreaza cand strig dupa el.
Nopti nedormite,aruncate in tihna sortii,batai ale inimii violente,zgomote ascunse dupa formele inexistente imaginate de mine,pereti ce se extind dandu-mi spatiu,oameni inutili rapindu-mi clipe,momente magice lovite de realitate...simplele lucruri care ma definesc si imi dau o identitate.
Te las sa treci....oricum nu am putere sa opresc un titan ca tine!

Cine esti?

Te trezesti dimineata si te uiti in oglinda.Brusc iti dai seama ca nu tu esti personajul principal din viata ta si ca povestea nu iti apartine.Tu esti doar un simplu povestitor al reflexiei tale.Te metamorfozezi...stop!Asculta bataile fragile ale inimii,asculta cum iti numara in secret timpul.Ce ramane?Doar semnul esentei fiintei tale impregnat intr-o zi oarecare,o zi in care ti-ai zis toata povestea,in care ai gasit finalul perfect al personajului principal.
Trasezi linii surde pe o foaie zgomotoasa,arunci dovezi nefolositoare judecatorului,revi la margine cand ai idei nemarginite.Nu te limita iarasi,incearca sa devi personajul principal,centrul lumii construite de tine.Prea multa umbra care iti acopera pamantul,prea multe soapte care iti ranesc urechea...alunga-le pe toate si taci,lasa tacerea sa isi faca efectul in tot acest zbucium al exitentei tale.
De ce te agiti ca o musca prinsa in panza fin tesuta a paianjenului?Toate vor veni cu timpul,iar daca necesiti un spatiu il vei avea indata ce vei aprecia ramasitele povestitorului.
Oare esti personajul principal sau doar cel care-si povesteste propria viata?Ai infinit ca sa visezi si imensitate ca sa incepi a cladi.

Visul unui zeu

Se asterne tacerea finala in jurul singuratatii.Aceste fiinte slabe se tem de atata maretie,e prea mult asa ca fug asemenea insectelor in fata unei puteri superioare care oricand poate sa le striveasca cu vibratia apasata a vocii.Spatiile delimitate,descrise in cele mai mici detalii sunt ascunse acum de privirea slaba a normalului.Se tes in trecut imagini greoaie pentru ei,imagini orbitoare.
Unde fug toti,cand se stie ca nu mai sunt locuri necunoscute de mintea acestei puteri?Aerul devine tot mai greu de respirat,dar nu se sufoca nimeni.Doar aparent cativa incearca sa fie puternici,dar aceia cad primii in vid.Cata dorinta de viata exista,cum se agata de aceasta iluzie fiintele materiale,nu pot sa se desprinda,nu pot sa uite.
Adancimea simtirii lor nu difera de cea a lui,dar e banala si nimeni nu stie sa puna in valoare adevarata frumusete a simplului.Fara complicatii,fara minciuni,fara ganduri ascunse acestia nu pot trai,s-ar usca.
Priveste cu atentie acele lucruri minuscule care-ti construiesc lumea caci ele pot fi singurele sperante ce te pot scoate din banal.

Un simplu gand...

Multi prieteni mi-au zis ca nu stiu sa iubesc sau sa tin la cineva si ca de multe ori tind sa dau impresia ca nu imi pasa.Dar de unde isi dau ei seama de asta?Pana la urma cum pot defini dragostea?
In universul meu nu a existat un cuvant asa plin de insemnatate,asemea forta cautata de toti si totusi de ce mereu a trebuit sa fiu eu cea cinica?
Cand ti la cineva trebuie sa iti asumi anumite obligatii,riscuri,trebuie sa iti pui toata increderea in persoana respectiva.Cate relatii esuate nu am vazut in jurul meu,prieteni buni care ma judecau si pana la urma au ajuns la vorba mea.Cel mai greu e sa imi exprim sentimentele prin vorbe,sa spun in fata ce simt.Un prieten bun mi-a zis ca imi e teama sa nu regret mai tarziu ceea ce am zis la un moment dat si cine stie poate ca asa e,dar pentru mine un gest a insemnat mereu o mie de vorbe,un gest care sa semnifice mai mult decat o vorba aruncata in vant.
Desi nu o spun apreciez lumea din jurul meu,apreciez prietenii si familia,apreciez persoanele speciale din viata mea,desi de multe ori sunt dezamagita de catre ei nu pot sa ma supar prea tare.
In fond ce mai conteaza....noi sa fim sanatosi!Si sa nu regretam...nimic!