Reflectand...

Ma afundam in claritate si puteam sa vad o portiune din ce va urma doar concentradu-ma la momentul prezent.Tot timpul ma gandesc la ce se va intampla si sunt prea curioasa sa aflu lucruri din viitor,dar de multe ori e bine sa te opresti la ceea ce cunosti acum si sa nu cauti sa afli lucruri ce nu s-au intamplat inca.Pana la urma surpriza e cel mai mare dar pe care il primim.
A renunta la stupiditatile cotidiene este un lucru insemnat mai ales stiind ca vei castiga timp si ca il vei avea in stapanirea ta.Daca pana acum detestam trecerea lui,acum ador acest lucru,existenta invizibila a lui si totusi vizibila pe noi.De ce sa dau timpul inapoi cand eu vreau sa evoluez?De ce sa regret greselile din trecut cand ele m-au facut ceea ce sunt azi?De ce sa uit amintirile neplacute cand ele mi-au dat putere sa continui?De ce sa schimb microelementele definitorii din prisma trecutului cand de fapt ele au vegheat asupra viitorului meu?
Timpul...oricum l-ai interpreta el tot neschimbat ramane si nimic nu influeneteaza soarta lui.Reprezinta stabilitate,desi trece,dar nu poti numi asta o schimbare caci mereu se va roti indeplinindu-si functia.Daca aruncam o privire in istorie vom vedea cum s-au repetat multe situatii,cum au fost reluate momente cruciale,cum au existat mai multe persoane ce au luptat pentru aceeasi cauza.
In final toti suntem datori cu o moarte,iar cei care o ocolesc pe prima nu sunt scutiti de a doua.Asta imi place la sistemul asta,nu exista nici un cod care sa il schimbe sau sa il opreasca.El trece mereu aspirand suflete ca noi.