Principiul de baza al unei teorii abstracte

Trecem orice intr-o categorie potrivita atat din punct de vedere material cat si spiritual.Stim sa pastram etichete bine structurate de teama sa nu le amestecam.Simtirea e superioara gandirii intr-o lume ca asta si doar adevaratele caractere isi pot dezvalui partile segmentate de idei revolutionare.
Incearca sa ii iei unui romantic viziunea iubirii.Ce va ramane din el? Nimic.Incearca sa ii iei unui filozof chinul.Ce vei gasi apoi? Nimic.Iar din nimic se va crea un tot paralel cu cel cunoscut de mintile prezente.Am putea simplifica teoriile de baza ale acestui tot doar prin negarea principiilor imaginate.
Sunt cateva fire care mentin echilibrul in orice stare,dar cand un fir dispare,prabusirea e groaznica si inevitabila.Poate fi in cel mai rau caz un esec reusit,dar momentul de stralucire nu va aparea.Nu poti carpi genialitatea prin compenasarea efectelor.Sunt limite ce sustin orizontul fara a fi existente universului nostru,iar nebunia poate fi singura stare normala capabila sa genereze un geniu.
Intre aceste teorii se pot naste altele,iar principiile de baza pot sa existe in diferite forme apreciate doar de vesnicie,dar toate acestea se pot darama doar printr-un simplu sunet surd.Abstractizam vidul in fractiuni de viata mutand tot timpul conditia dorita,obtinand astfel o secunda de perfectiune.