Cand plantezi un cuvant...

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris...pana si eu ma mir cata vreme am lasat blogul sa prafuiasca.M-am tot gandit daca sa il parasesc de tot si sa imi scriu parerile intr-un caiet din mintea mea,dar apoi m-am gandit si mai bine si se pare ca nu pot sa il las,cel putin nu de tot.
De ce scriu?
Pentru ca e singurul mod de a te exprima dupa ce ai analizat si ai cantarit cuvintele pe care le vei arunca,pentru ca implica un efort de constientizare a lucrurilor,pentru ca se pot modela cuvintele,se pot reinventa si apoi se pot recicla,pentru ca un cuvant spus e usor de folosit in timp ce unul scris implica emotii si sentimente complexe,pentru ca e singurul lucru in care m-am regasit de mica si in care ma pot regasi si acum,pentru ca imi place sa cred ca pot schimba lumea oricat de putin cu ceea ce scriu si mai ales pentru ca e o cale sigura catre mintea mea,aici nu ma voi pierde vreodata si nu voi uita.
De ce scriu?
Pentru ca atunci cand scriu ma impart in mii de cuvinte si tot reusesc sa raman un intreg.
Unii oameni fac poze,fotografia fiind modul lor de exprimare,altii canta sau picteaza sau sculpteaza,dar eu prefer sa scriu pentru ca asa pot descrie o fotografie,pot picta in scris imaginea cuiva,pot sculpta personalitatea unei persoane si pot canta propria mea melodie.E un mod elegant de a relata un fapt sau de a manifesta o credinta fara sa astepti un raspuns.O poveste poate sa fie retorica,poate sa fie o reflexie a unui om; deci totul devine discret,fara complicatii,reusind totusi sa ridice la orizont cateva semne de intrebare.
Cand plantezi un cuvant reusesti sa prinzi esenta unui detaliu fara sa o strici.
"De ce scriu?"..."Ca sa ma aud."

Promises - Badly Drawn Boy

Optimism si...atat

"Se spune ca nu demult o stare se nascu din praful stelelor uitate prin colturi stravechi ale cerului,iar cand disperarea si dezamagirea stapaneau omenirea aceste stele au fost chemate sa isi sacrifice stralucirea pentru a darui o portiune noua,o ramura inchinata sperantei.Si asa se nascu optimismul."
Raul se observa inainte de toate.Atunci cand nu simtim absolut nici o durere nu bagam de seama de parca asa trebuie sa fie,in schimb atunci cand ne cuprinde durerea,fie cea sufleteasca,fie cea fizica imediat cautam vinovati.Nicioadata nu ne putem multumi cand atingem un anumit nivel,ci vrem sa urcam,sa depasim limitele acceptate,sa avem cat mai mult.Dupa cum am mai spus,ne intrecem in suferinte in loc sa ne bucuram de fiecare zi ce ne este oferita de Divinitate,fiecare sansa ce se naste o data cu rasaritul soarelui,cu primul gand soptit.Mereu trebuie sa existe ceva rau in intentiile cuiva.Daca oferim ni se cer socoteli si daca primim avem datorii.Provocam propriile noastre furtuni,tornade si cutremure sufletesti ca apoi sa ne fie si noua provocate.Uitam si nu iertam,dar vrem sa fim amintiti si iertati.Ne grabim sa ajungem undeva fara sa aruncam o mana de ajutor unui om aflat pe marginea drumului.Ne ascundem dupa ziduri,ne baricadam sub pamant,blocam orice cale de acces catre suflet si dam muzica groteasca a disperarii la maxim.
"Dar acest optimism a reusit sa supravietuiasca si dupa atatia ani...in primul zambet al unui om trist,in culoarea mintii unui om orb,in sunetul mut al unui om surd sau in cuvintele surde ale unui om mut.Optimismul inca mai rezista,inca mai creste..."

Song 1 - DJ Krush

Harta abstractului

Cat de usor se poate pierde o identitate in alte resturi de lumi, capatand rolul unui nonsens, unei limite absurde.Acest proces apare cand o anumita parte din controlul propriu al mintii este afectat, fiind presat de factori cu valente multiple.
Sa spunem ca am pierdut firul povestii si nu mai stim cum sa continuam, dar de cele mai multe ori acest adevar este negat de la inceput.Scos din radacini, ascuns printre mii de chipuri triste, lovit in speranta, te desprinzi incet de firele mate ce te tineau ancorat de realitatea lor.
Printre alte tipare putem deosebi foarte usor diferenta ce da culoare expresiei,iar pentru a putea face asta nu ne trebuie decat un salt de imaginatie.Totul deja a fost scris pentru rest, dar pentru punctul deosebit abea acum se descopera o harta.Pas cu pas intunericul se lumineaza, dar nu puternic, ci cat mai difuz, cu fiecare atingere a acestui spatiu necunoscut se ajunge la un nou termen ce trebuie definit si intersectat cu abilitatea de a vietui in norme subapreciate.Se pot crea astfel noi lungimi peste infinitate unde retusurile nu sunt acceptate ca necesitate, ci ca alegere individuala.
In timpul in care trebuie regasita fundatia deja etajele sunt puse cap la cap pentru a se construi aparent un alt volum perceput ca o realitate respinsa.Loviturile se primesc cu un interes maxim portionate corect la fiecare simt.Legaturile exista, dar cine are curaj sa le faca?

Almost - The Rongetz Foundation

Mazgalit

Peste cateva enunturi au trecut cortine grele apartinand timpului.Totul s-a schimbat intr-o fractiune dintr-o nanosecunda, iar misterul a devenit cunoscut.Stim cum sa aplicam invingerea in scopul obtinerii victoriei si afisam ipocrizie pentru a primi sinceritatea.Ne nastem carturari si murim intr-o mare de ignoranta, dar pastram intodeauna spiritul nevoii, spiritul unui sentiment mazgalit...amorf, ruginit, jignit de stralucirea altor simtiri nobile, inrait de esenta noastra si pierdut in colturi intunecate ale unui imperiu sfarsit.
Am adus intr-un timp insusiri pure extraordinarului, dar tot ce a ramas e cenusiu si trist.Cred ca noi doi ne-am cam saturat de indicatii si sfaturi transparente, am obosit privind "bunatatea" altora in ceea ce priveste existenta.Nu suntem decat doi martiri insuficienti si batjocoriti de incantarile lor iar, imensul adevar se strange intr-o boaba lasand loc teatrului paralel.
Nu iti face griji, totul va fi gasit la fel si peste eternitate!

Salvation - Koop

Imaginatie

Mereu am considerat ca o zi perfecta se recunoaste dupa prezenta baloanelor (in special a celor rosii).Sunt un fel de marturie a desfasurarii timpului prezent dupa bunul plac, lasand la o parte indatoririle fata de societate,ba chiar fata de tine.Ziua s-a petrecut asa cum ai vrut,iar la sfarsit ai primit cadou un balon.
Inca un element ce trebuie mentionat pentru a avea o zi si mai buna este zmeul inaltat deasupra unei multimi oarecare,un zmeu care capata o anumita valoare pentru un copilas sau pentru un batranel pierdut in magia sa.
In concluzie,lucrurile frumoase se vad mereu pe cer :D...asa ca privirea sus!

Fish - Mr. Scruff

Merry...

Mai sunt cateva minute pana ce un alt an va trece peste fiinta mea, un an fara o importanta demna de mentionat, dar destul de prezent in gandurile mele incat sa fie trecut intr-un mic pamflet.Astazi auzeam cum trec ultimele minute din anul meu, pocnind in sunete de pian, clapele atingand fiecare coarda sensibila din mine.Simteam cum se scurge timpul, alunecand din mainile mele care acum pot strange cu putere alta mana.
E o stare intermediara indusa de cativa factori ce nu pot fi justificati, de cateva ramasite ale ultimei strigari.Nu e mare lucru, dar ma face sa simt inca o data trecerea timpului care nu a avut nici o insemnatate timp de un an...
Si totul e schimbat...mult prea schimbat...asa e cand anii trec.

La multi ani Frankie!

Young at Heart - Frank Sinatra

Directii

Cei doi se stiu de mult timp...ai putea spune de cand lumea.Isi stiu pana si cele mai intime ganduri sau franturi de sentimente,dar nu stiu ce conteaza cel mai mult pentru fiecare.Trec zilnic unul pe langa altul fara a se saluta,fara a-si spune macar un cuvant.Singurul lor mod de a comunica e prin priviri inocente lipsite de un interes anume.Suflete non-gregare,in cautarea absolutului pornind de la teoria nimicului,simple in gesturi,dar complexe in imaginatie.
Paralelismul aparent dintre cele doua esente prezente in spatiul acesta e doar o formalitate,doar un legamant de a pastra o interactiune incerta la nivel material,sigura la nivel spiritual.
Trecand secunde,minute,ani intr-un final ajung sa se cunoasca si mai bine.O privire a uitat sa zambeasca astazi,pe cand alta a luminat intr-un mod calduros fiecare segment din cealalta.Se completeaza la fiecare pas facut intr-o directie oarecare.Unul idealist,altul realist,unul vesel,altul trist...mici discontinuitati ale firii umane ce se regasesc intr-o forma comuna prin dorintele ce se intrepatrund.Nu exista o solutie la aceasta intrecere in gasirea eului celuilalt,totul fiind difuz prin alcatuire si nespecific in maniera in care se exprima.
Se cunosc indeaproape,fiecare detaliu fiind observat de la o distanta greu de taiat si stiu ca nu trebuie mai mult pentru a realiza clipele de ratacire in privirile fiecaruia.Doua suflete boeme,greu de atins din exterior,pierdute printre miile de straturi cotidiene,ascunse in spatele cliseului vesnic...