Din fiecare strat al unui om extragem cateva particularitati ca sa ajungem la o concluzie.Rupem cateva caracteristici, sacrificam pareri in cinstea cunoasterii si pana la urma ajungem de unde am plecat.Prima impresie creeaza o poveste in minte, povestea unui om poate uitat, dar amintit acum in discutii absurde.
Gloria cuiva se calculeaza in dorintele pe care le exprima, in visele pe care are curajul sa le afiseze cu riscul de a fi exclus din comun.Un singur cuvant de respingere din partea acestui "cuiva" este luat si expus ca dovada a neascultarii de catre judecatorii acestor timpuri, iar cine arata admiratie pentru curajul sau este aruncat si el in afara grupului.
Nu suntem miei, ci scorpioni veninosi si aruncam cu venin in oricine isi permite sa viseze si sa faca din imposibil ceva normal.Credem ca in spatele unei reusite se ascunde o farsa.Aruncam miracolele la gunoi, dar pastram tristetea ca sa ne hranim unii pe altii.
Nu suntem oameni, suntem umbre fricoase care se ascund de lumina.Alegem cea mai usoara cale de a realiza orice, ne multumim cu atat de putin fara sa vedem cat de multe elemente ne stau la dispozitie.Ne inchidem in sine...iar in final disparem fara a lasa o urma a existentei noastre (cel putin nu una buna).
Ce suntem?
Suntem lasi.
5 comentarii:
Atata vreme cat realizam un lucru minor, de exemplu aducem zambetul pe chipul cuiva, nu consider ca disparem din lumea asta fara o reusita. Daca aceste lucruri minore nu ne incurajeaza in a vedea binele pe care-l putem lasa in urma noastra, atunci in seama ca suntem orbi. Nu exista lasi, doar oameni neputinciosi. Intr-un final, lucrurile simple sunt cele care conteaza si pe care le pretuim asa cum trebuie.
Îţi zic eu ce suntem, ce încercăm să fim. Nişte roboţi. Nu vrem să arătam, nu vrem să ne deschidem, suntem blocaţi în noi înşine.
Şi nu cred că toată lumea alege calea cea mai uşoară de a realiza orice. Eu, spre exemplu, am ales multe căi complicate în ultimul timp, crezând că munca grea nu e de prisos şi că astfel voi ajunge cu mult în faţă. Mi-am dat silinţa în a face foarte multe lucruri, iar rezultatele n-au fost deloc pe măsură, au fost chiar neaşteptat de proaste. În acest caz, cei mai mulţi dintre noi renunţă şi aleg drumul cel mai uşor. Poate că noi trebuie să înaintăm şi să nu dăm cu piciorul la fiecare lucru mărunt care ne agasează. Nu există ghinion şi nici noroc. Nu există întâmplător. Totul are un rost.
Şi noi cei care ne chinuim să schimbăm ceva, putem spune că am încercat. Am fost acolo :D
Eu am ajuns sa fiu de-acord cu tine, desi mi-ar placea sa te contrazic, sa iti spun ca exista si oameni care lupta, care nu sunt ipocriti, care nu fac compromisuri, care traiesc drept. Am ajuns, insa, la aceeasi concluzie. Suntem lasi. Unii dintre noi avem motive mai bine intemeiate decat altii sau nu prea avem de ales... dar tot lasitate se numeste...
Imi place cum scrii.
Eu cred ca fiecare e diferit,e special...nu exista om la fel.Doar avem "calitati impartasite"..si da,suntem lasi..spui bine
As vrea sa mai adaug ca ne inchidem in sine, nu lasam alte emotii sa ne penetreze sufeltul, iar mai apoi ne plangem ca nu primim dragoste, cand de fapt noi o refuzam constant.
Trimiteți un comentariu