Se termina cu bine

In urma a ramas doar expresia suferintei fara pic de regret profund.O situatie plastica,la fel de superficiala ca si zilele traite in cutia de cristal,zile fara gust,anoste si naive.
Cautam un centru,ceva in jurul caruia sa ma rotesc,un sens oarecare,dar care sa imi apartina si sa nu fie pus la indoiala.Inca nu l-am gasit sau poate ca deja il am (inca un lucru care sa nu ma lase sa dorm la noapte).Ciudat cum anumite lucruri sunt facute pentru a se duce si a nu rezista in bataia timpului infinit.Inca de la inceput menirea lor a fost sa dispara.
Adevaratele principii pe care un om le poate avea nu pot disparea decat daca acel om tinde spre o slabiciune mult prea mare.Greutatea care apasa pe umeri este greu de suportat si nimeni nu simte frumusete si fericire purtand o asemenea povara.
Dar dupa toate aceste ganduri trebuie sa te plimbi pur si simplu fara alte complicatii in minte...partea pe care o astept,plimabrea lunga,banca din parcul copilariei mele,o cafea mult prea buna si o seara placuta cu eternul miros de tei.Muzica din jur completeaza imaginea astfel incat perfectiunea sa apara.
'Pe unde ai mai fost in ultima vreme ca sa aduni toate aceste amintiri?'