Asa treceau zilele,absente,goale,fara logica in timp ce toate gandurile se adunau intr-un singur loc.Nu a mai ramas mare lucru din ce a fost,iar toata increderea acordata candva a disparut.De ce? Nimeni nu stie.
Revin amintiri in locuri uitate si cuvintele trecute capata o noua forma de rostire.Asteptarea este cautata,rostul este oarecum pierdut printre atatea priviri.'Nu te uita in urma!' e tot ce mai poate spune timpul,dar cine sa auda si sa asculte acest sfat? Confuzia apare la momentul nepasarii,atunci cand lucrurile nu se mai ordoneaza si cand tot ce se poate dori nu e disponibil.
Seara vine in curand si poate atunci se mai poate da inca o sansa.Orice a fost,acum a disparut in trecut,iar sensul dat de aceasta disparitie duce catre o noua dorinta.Asa se nasc idealurile,asa se nasc umbrele marete,iar singurul lucru ce le poate omori e neimplinirea.
Dovezi se pot gasi,argumente se pot da,demonstratii se pot face,dar nimic din toate astea nu poate reprezenta in final latura ascunsa in care sunt depuse eforturile unei vieti.
Unde se poate gasi raspunsul? In spatele intrebarii principale care roteste lucrurile si le ofera o miscare.
4 comentarii:
partea tare e ca ma plimbam printr bloguri si ascultam ... norah jones... cat despre raspunsuri si idealuri... sunt mereu perfecte doar daca oglindesc intrebari si dorinte perfecte... sau asa cred...
http://www.greenjazzfest.ro/
M-am gandit ca te va interesa sigur:)))
@alex: nu,ai dreptate...chiar asa e :)
@white shadow: stiu,sper sa ajung si eu macar vineri :D
"nu te uita in urma" -asta fac eu mereu, si mai imi pun si intrebarea "daca faceam invers, oare cum era?!" :|
Trimiteți un comentariu