Sa presupunem ca e o seara frumoasa cu un cer senin plin de stele clare,cu pomi infloriti,cu adieri usoare,cu totalitatea necesitatilor unei asemenea clipe.Sa ne imaginam ca noi suntem cei care stau pe margine si observa aceste lucruri,suntem naratori si privim totul obiectiv.Ce vedem? Pai sa vedem:
-O tanara merge nedumerita pe marginea drumului avand o mie de ganduri in minte,ganduri ce nu o ajuta,ci doar o chinuie.Cauta raspunsuri ca orice om si stim ca nu se poate abtine,desi aceste lucruri ii ingreuneaza viata ea tot vrea sa stie.Se uita la cer si admira in liniste stelele uitand sa mai caute raspunsuri.Ce am observat aici? Ca uneori lucrurile mici de care uitam ne pot salva din cugetari nesfarsite care ne micsoreaza eternitatea asta trecatoare.
-Un baietel sta la geam si plange pentru ca parintii lui se cearta.Stie ce se va intampla:tatal va pleca furios,iar mama se va ascunde in camera ei plangand.Baietelul nu are cui sa ii spuna ce simte,oricum nu ar fi inteles ceilalti.Ce poate sa faca? Deschide geamul lasand aerul curat si inmiresmat sa intre.Lasa vantul sa ii usuce lacrimile si in sfarsit adoarme impacat de o adiere calda.Inca un lucru rezolvat de forte uitate.
-Un batran simte ca viata il paraseste.E intr-un spital si intunericul din camera il invaluie.Nu se poate vedea poate ultima lui privire.Tot ce vede e bezna atat in jumatatea materiala,cat si in cea spirituala.Se zbate intre doua lumi si slabiciunea umana ii intuneca judecata in acest ultim moment.Ce face? Cu ultimele puteri se uita pe geam la copacii infloriti si isi da seama ca un nou inceput i-ar prinde bine.Asta a fost...
Putem vedea cateva lucruri,putem auzi cateva strigari,dar niciodata nu stim ce se va intampla.In calitate de naratori suntem nevoiti sa povestim ce se intampla pe parcurs,fara a sari peste acele detalii ce fac lumea sa se roteasca.
3 comentarii:
de privit poate sa priveasca oricine... de vazut e mai greu un picut... mi-a placut cum ai scris si mi-a placut din nou melodia :)
Buna dimineata !
Îmi aduc perfect aminte de problemele pe care mi le puneam din cauza unei empatii asemănătoare cu a ta, pe la 18 ani. Ce-i drept, majoritatea s-au materializat între timp şi e destul de ok, dat fiind faptul că le-am măcinat atunci aşa cum am putut...
Îmi pare bine că te-am găsit, să ne citim cu plăcere.
stii cum se spune..."cine are ochi, sa vada! Cine are urechi,sa auda!" ... Poate strigatele lumii din jurul nostru, pe care ne chinuim sa o privim cat se poate de obiectiv, ne strapung cumva sufletele...si nu ne lasa nesensibilizati...Maya Angelou, o bine cunoscuta scriitoare din USA spune ca" Am invatat ca nu ar trebui sa mergi prin viata cu cate o manusa de prins mingea in fiecare mana; trebuie sa fii capabil si sa arunci ceva inapoi"...adica sa incercam sa ajutam strigatele astea sufocate de durere ale lumii pe care o privim acum subiectiv, pt ca suntem o parte din ea...si va veni mai tarziu si vremea noastra cand va trebui sa adresam un strigat disperat si sa vedem cine va fii acolo langa noi sa ne ajute......
Trimiteți un comentariu