Se asterne tacerea finala in jurul singuratatii.Aceste fiinte slabe se tem de atata maretie,e prea mult asa ca fug asemenea insectelor in fata unei puteri superioare care oricand poate sa le striveasca cu vibratia apasata a vocii.Spatiile delimitate,descrise in cele mai mici detalii sunt ascunse acum de privirea slaba a normalului.Se tes in trecut imagini greoaie pentru ei,imagini orbitoare.
Unde fug toti,cand se stie ca nu mai sunt locuri necunoscute de mintea acestei puteri?Aerul devine tot mai greu de respirat,dar nu se sufoca nimeni.Doar aparent cativa incearca sa fie puternici,dar aceia cad primii in vid.Cata dorinta de viata exista,cum se agata de aceasta iluzie fiintele materiale,nu pot sa se desprinda,nu pot sa uite.
Adancimea simtirii lor nu difera de cea a lui,dar e banala si nimeni nu stie sa puna in valoare adevarata frumusete a simplului.Fara complicatii,fara minciuni,fara ganduri ascunse acestia nu pot trai,s-ar usca.
Priveste cu atentie acele lucruri minuscule care-ti construiesc lumea caci ele pot fi singurele sperante ce te pot scoate din banal.
2 comentarii:
bla bla bla. puteai sa zici ca aceasta imagine reprezinta un pustiu cu copaci :) :)) glumeam. imi place cum scrii :X
Da, are dreptate, chiar scrii mishto.
Trimiteți un comentariu