U2 - Stuck In A Moment You Can't Get Out Of

Uitasem cat de mult imi place melodia asta,pana sa imi aminteasca acum cateva zile "un tip" =))(:X).Si se pare ca am tot dat de ea si aseara intr-o cafenea,si la radio,cam peste tot.Asa ca m-am gandit ca e un semn sa o pun pe blog =)).Oricum ma inveseleste asa ca sper sa aiba acelasi efect si asupra voastra.

Enjoy!! :D



Si pentru cei care vor sa vada si videoclipul: http://www.youtube.com/watch?v=cww89NK1Yao

Imi doresc....

Tocmai s-a oprit timpul ca sa ii dea voie eternitatii sa intre in joc.Rasuflarea ta e rece,ochii exprima teroare in fata unui lucru nou,trupul iti tremura,remuscarile devin adevarati demoni ce te inconjoara.Esti prins intr-un moment secret si nu poti intelege ceea ce se intampla.Ai alunecat fara sa vrei in vid,iar identitatea ta s-a pierdut odata cu aceasta alunecare.Nu mai reprezinti nimic in clipa asta,esti doar o urma,o soapta a ceea ce ai fost pentru o secunda.Atata a durat viata ta pe pamant,o singura secunda de care nu ai profitat la maxim,de care ti-ai batut joc.Acum iti vei petrece o vesnicie gandindu-te la asta,vei fi chinuit de catre mintea ta.
Unde ai ajuns daca nu ai vrut sa scoti ceva din nimicul in care te afundai?Ai vrut sa fie perfect uitand ca defectul este datoria muritorului catre perfectiune.
Aceeasi melodie trista e cantata de catre ei la infinit,iar tu esti cel care o va asculta incercand sa ii schimbi structura si sa reinventezi acele sunete,sa le deformezi pentru a se potrivi in schema ta amagitoare.
Ai trait fara dragoste de teama sa nu fi dezamagit ca cei din jurul tau,iar acum regreti ca nu mai ai ce sa iubesti.

Ce se intampla?...
Imi doresc sa fi fost acolo...imi doresc sa fi avut si eu...

Mad i tell ya...mad :O

Iarasi zile de cosmar,ghinionul ma urmareste se pare :)).Dar ii vin eu de hac,nu ma las batuta cu una cu doua.Cativa nervi nu au stricat vreodata sau cateva penibilitati...las' sa fie acolo,asa se face experinta in arta ridicolului :P.
Dupa ce am intrat in aproape fiecare cafenea in care am fost,la baia baietilor(by the way nu am facut-o intentionat si in cool cat e baie comuna si e mica si unii nu isi inchid usa >:P ),dupa ce m-am certat iar cu cateva persoane la care tin (ft mult),dupa ce am avut iar insomnii rezultand una bucata zombie,cred ca pot sa ma proclam fericita castigatoare a unui maraton de nenorociri...yey :-S.
In fine lasand la o parte toate aceste intamplari dubioase,se pare ca soarele a rasarit cat de cat si pe strada mea...you know the song: "on the sunny side of the street" :D.Si pentru asta nici nu a trebuit sa ma ascund in Guatemala sau Norvegia(don't ask) ;).
Hai sa dezbatem....sau mai bine nu :P.Sa treaca si saptamana asta si gata o sa fiu iar linistita.
Dupa o baie calda si o privire lunga in oglinda :))...furtuna s-a mai dus :-S.

Beck - Cellphone's Dead

Ceva care ma inspira...:D.Ador videoclipul asta...."one by one i'll knock you out"(da da pe tine :P)...\:D/





Atentie a se asculta inainte de culcare! :D

Simplele motive complicate in nevoi

La baza simplului mereu a stat complicatul.Incercand sa prind centrul acestei afirmatii mi-am dat seama ca nu am ce prinde,ce dezbate.E ceva ce trebuie priceput de la bun inceput,fara discutii despre,fara discursuri,fara referiri inutile.
E genul de lucru care poate fi dezbatut doar de titani,in locurile potrivite.Pentru muritori ar fi mult prea dificil;si asa sunt niste fiinte suspicioase si pline de convingeri inventate pentru a putea domina sau a fi dominate.
Facand referire si la mintile oamenilor,poate complicate pentru ei,dar simple pentru fortele de alaturi,ideea nu se poate darama din principii.
Simplul complicat,complicatul simplu...doar lucruri relative fara valoare privite dintr-o perspectiva indiferenta,dar nepretuite pentru sufletele materializate.Toti devin eroi de ocazie,imperfectiuni in structura timpului,vulnerabilitati ale intregului.
Intr-un final aceste idei se imortalizeaza pe un schimb de necesitati fara a iesi in evidenta.
Ascultarea vine din locuri neasteptate pentru a putea fi adusa la viata nevoia.

Intre somn si realitate

Ciudat cum nu vedem unele lucruri decat atunci cand ne intereseaza,atunci cand au legatura cu noi.Pacat ca le ratam cand ne striga,iar cand le vrem acele lucruri nu ne mai vor pe noi.
Relativitatea acestei situatii iti da de ganndit,pana la urma toti patim asta la un moment dat si fara sa ne dam seama alunecam in regrete.
Un om limitat in spatiu si gandire e mult mai fericit decat unul care vede dincolo de bariere.Primul individ e multumit de lumea lui mica,lumea pe care o stie si pe care o va stii si peste cativa ani,pe cand al doilea isi extinde tot timpul universul,marindu-l si facandu-l tot mai greu de dus.In ambele cazuri sunt trecute cu vederea lucurile mici,dar importante care le fac lumile sa functioneze,doar ca primul nu este constient de asta.
Gandindu-ma la asta aseara am reusit sa dorm 8 ore dupa aproape 2 saptamani in care nu am dormit mai mult de 2 ore maxim pe zi.A fost ciudat ca de obicei aceste ganduri ma fac sa stau treaza,dar acum am reusit sa dorm.Poate reusesc si in seara asta...sper :-S.Regret ca pierd atata somn.Cand eram mai mica ziceam ca e inutil,dar de fapt somnul are un rol important.Unii oemni nu sunt in stare sa isi traiasca toata viata,dar daca nu ar fi somn,si-ar irosi o treime din ea.

Usi deschise

Cate lucruri noi poti sa descoperi de-a lungul unui simplu gand.Ma regasesc mereu invartindu-ma in aceeasi situatie fara scapare,ma chinui incercand sa dau un sens lucrurilor din lumea mea.In acest univers nimic nu a putut fi usor,nimic nu a venit dintr-o data.
Gasesc lucrurile ascunse din viata mult mai valoroase decat oamenii.
Ma simt asa mica in fata atator noutati si regret ca nu am timp sa le descopar pe toate in toata profunzimea lor.
Atatea usi care merita deschise,atatea intrebari la care trebuie gasite raspunsuri,iar eu nu am timp.De ce trebuie sa depind de timp,de trecerea lui?Isi prelungeste particulele exact atunci cand nu am nevoie si le micsoreaza cand strig dupa el.
Nopti nedormite,aruncate in tihna sortii,batai ale inimii violente,zgomote ascunse dupa formele inexistente imaginate de mine,pereti ce se extind dandu-mi spatiu,oameni inutili rapindu-mi clipe,momente magice lovite de realitate...simplele lucruri care ma definesc si imi dau o identitate.
Te las sa treci....oricum nu am putere sa opresc un titan ca tine!

Cine esti?

Te trezesti dimineata si te uiti in oglinda.Brusc iti dai seama ca nu tu esti personajul principal din viata ta si ca povestea nu iti apartine.Tu esti doar un simplu povestitor al reflexiei tale.Te metamorfozezi...stop!Asculta bataile fragile ale inimii,asculta cum iti numara in secret timpul.Ce ramane?Doar semnul esentei fiintei tale impregnat intr-o zi oarecare,o zi in care ti-ai zis toata povestea,in care ai gasit finalul perfect al personajului principal.
Trasezi linii surde pe o foaie zgomotoasa,arunci dovezi nefolositoare judecatorului,revi la margine cand ai idei nemarginite.Nu te limita iarasi,incearca sa devi personajul principal,centrul lumii construite de tine.Prea multa umbra care iti acopera pamantul,prea multe soapte care iti ranesc urechea...alunga-le pe toate si taci,lasa tacerea sa isi faca efectul in tot acest zbucium al exitentei tale.
De ce te agiti ca o musca prinsa in panza fin tesuta a paianjenului?Toate vor veni cu timpul,iar daca necesiti un spatiu il vei avea indata ce vei aprecia ramasitele povestitorului.
Oare esti personajul principal sau doar cel care-si povesteste propria viata?Ai infinit ca sa visezi si imensitate ca sa incepi a cladi.

Visul unui zeu

Se asterne tacerea finala in jurul singuratatii.Aceste fiinte slabe se tem de atata maretie,e prea mult asa ca fug asemenea insectelor in fata unei puteri superioare care oricand poate sa le striveasca cu vibratia apasata a vocii.Spatiile delimitate,descrise in cele mai mici detalii sunt ascunse acum de privirea slaba a normalului.Se tes in trecut imagini greoaie pentru ei,imagini orbitoare.
Unde fug toti,cand se stie ca nu mai sunt locuri necunoscute de mintea acestei puteri?Aerul devine tot mai greu de respirat,dar nu se sufoca nimeni.Doar aparent cativa incearca sa fie puternici,dar aceia cad primii in vid.Cata dorinta de viata exista,cum se agata de aceasta iluzie fiintele materiale,nu pot sa se desprinda,nu pot sa uite.
Adancimea simtirii lor nu difera de cea a lui,dar e banala si nimeni nu stie sa puna in valoare adevarata frumusete a simplului.Fara complicatii,fara minciuni,fara ganduri ascunse acestia nu pot trai,s-ar usca.
Priveste cu atentie acele lucruri minuscule care-ti construiesc lumea caci ele pot fi singurele sperante ce te pot scoate din banal.

Un simplu gand...

Multi prieteni mi-au zis ca nu stiu sa iubesc sau sa tin la cineva si ca de multe ori tind sa dau impresia ca nu imi pasa.Dar de unde isi dau ei seama de asta?Pana la urma cum pot defini dragostea?
In universul meu nu a existat un cuvant asa plin de insemnatate,asemea forta cautata de toti si totusi de ce mereu a trebuit sa fiu eu cea cinica?
Cand ti la cineva trebuie sa iti asumi anumite obligatii,riscuri,trebuie sa iti pui toata increderea in persoana respectiva.Cate relatii esuate nu am vazut in jurul meu,prieteni buni care ma judecau si pana la urma au ajuns la vorba mea.Cel mai greu e sa imi exprim sentimentele prin vorbe,sa spun in fata ce simt.Un prieten bun mi-a zis ca imi e teama sa nu regret mai tarziu ceea ce am zis la un moment dat si cine stie poate ca asa e,dar pentru mine un gest a insemnat mereu o mie de vorbe,un gest care sa semnifice mai mult decat o vorba aruncata in vant.
Desi nu o spun apreciez lumea din jurul meu,apreciez prietenii si familia,apreciez persoanele speciale din viata mea,desi de multe ori sunt dezamagita de catre ei nu pot sa ma supar prea tare.
In fond ce mai conteaza....noi sa fim sanatosi!Si sa nu regretam...nimic!

O sa fiu bine!

Toata saptamana asta a fost un adevarat calvar.Nici nu imi vine sa cred ca a trecut dupa bani furati,mana luxata,zgarieturi,certuri cu oamenii dragi si pierderi irelevante de memorie :).Dar sa trecem peste,macar sunt in viata si din cate vad toate aceste nenorociri nu mi-au afectat prea tare nebunia asa ca totul e bine...stati calmi!
Totusi am avut o discutie foarte interesanta cu nepotelul meu.Eram la masa cand se gandeste el din senin sa spuna ca eu voi muri inaintea lui.Bineinteles ca cei de la masa au inceput sa tipe la el ca vorbeste prostii si ca nu e bine.Eu,matusa mai mare,ca sa calmez atmosfera incarcata ma apuc si ii zic:"Nu e adevarat.Cum poti sa spui asa ceva?"-familia uimita de intelepciunea mea-"Poate oricand sa dea maine o masina peste tine si sa mori tu inaintea mea!".Obseravti cat de spirituala sunt in asemenea situatii si cum reusesc sa calmez lumea :)).
Sper macar sa fie o saptamana buna,ca tare m-am cam saturat de cea care a trecut :-S.

Dimineata fara frontiere

E ora 7 dimineata si eu inca sunt treaza cu privirea in tavan.Ma uit la razele timide ale soarelui ce-mi intra pe fereastra si incerc sa ma dau jos din pat.Pare o dimineata londoneza,dar mica diferenta e ca sunt in Bucuresti.Dar cine ma opreste sa imi imaginez ca sunt in Londra?
Nimeni nu s-a trezit inca,aud cum respira obositi cei din jur,numai eu sunt mai mult moarta decat vie.Singura mea scapare e cafeaua calda.Ma duc sa imi prepar licorea magica sperand ca poate voi mai invia putin.
De ce nu pot sa dorm....nu ma gandesc la tine,nu ma gandesc la voi,dar de ce nu pot sa dorm?
Inca o cafea si imi vei spune maine restul povestii,promit ca o sa te ascult,o sa fiu atenta pana la sfarsit...dar acum mai da-mi doar o cafea...doua lingurite de zahar si atat.

Still waiting

Cate lucruri s-au schimbat de cand am uitat acele zile.Totusi ar trebui sa imi mentin si viziunea,sa nu alunec pe langa tot ce vreau.Trebuie sa accept si anumite noutati in viata,dar m-am cam saturat sa tot astept,sa astept timpul,sa ii astept pe altii care promit atatea lucruri....asta e,trebuie sa ma incred in persoane care ar trebui sa conteze ca sa pot fi si eu dezamagita.Imi pare rau doar ca trebuie sa ma atasez atat de mult.
Nu ma mai inveseleste nici parcul de langa mine,in care razele soarelui se reflectau in gandurile mele,capatau culori in functie de cum ma simteam,radeau alaturi de mine,taceau si doar intelegeau ca ceea ce am nu e ceva omenesc,ceva care sa poata fi exprimat in cuvinte sau sentimente.
Erau zile frumoase,zile in care singuratatea nu ma stingherea,ba dimpotriva era cea mai buna prietena.Si era ceva in aer,o mireasma,ceva neinteles de altii,micul meu secret.
Poate ne regasim si maine....sau poate doar reusim sa uitam si sa nu ne mai lasam dezamagiti de ceilalti.Hai mai bine sa fim punctuali in promisiuni,e mult mai placut!