A mai trecut un an in care nu pot spune ca am facut mare lucru.Aceleasi zile plictisitoare au trecut pe langa mine lasand in viata un gust amar,aceiasi oameni m-au lovit la fel de tare,aceleasi strazi m-au inteles de fiecare data,aceiasi copaci m-au bagat in seama...lucruri obisnuite.Nu m-a speriat niciodata ceva mai tare ca sentimentul asta nou,un sentiment de pustietate,de parca ar fi trecut o furtuna prin suflet si a luat cu ea tot ce era mai bun.
Tot spatiul asta care ma inconjoara ma strange de parca nu-mi ajunge,de parca mi-ar fi ramas mic ca un palton vechi.Incerc sa-l extind si totusi nu gasesc calea potrivita de a face asta.Nu pot sa am incredere,sa ma las purtata de clipa.E totul asa de ciudat,ca o calatorie obositoare care nu se mai termina,sau mai degraba ca o asteptare.Ce ar trebui sa gasesc in toate astea? Sincer nu prea imi dau seama si poate ca jignesc semnele acum,poate ca imi fac destinul sa planga,dar altceva nu pot sa arat sau sa simt.Sfarsitul anului a fost mereu pentru mine un adevarat chin,chiar nu ii inteleg pe cei care serbeaza asta.Se mai termina un an,se numara regretele sau poate reusitele,dar tot nu inteleg.Serbezi trecerea crunta a timpului,e ca si cum timpul te scuipa intre ochi si tu il imbratisezi.
Happy new year...:(...i don't think so....but maybe i'm crazy.
2 comentarii:
Cand nu te poti lasa purtata de clipa inseamna ca poate nici nu este cazul sa o faci.. Atunci cand va fi cazul, you will, i'm sure. Increderea se castiga, dar nici nu ar trebui sa o faci prea greu de castigat. After all, ce ai de pierdut?
uneori am impresia ca pierd totul pentru ca stau sa calculez totul la rece :(
Trimiteți un comentariu