The Whisper Told Most Often

Peste tot prin oras se aud soapte.Oameni care barfesc,oameni care asculta,oameni care soptesc,fiecare avand cate un rol esential in toata aceasta seara.Un domn caruia vantul i-a zburat palaria arunca o injuratura la adresa acestuia,o fetita care se teme sa traverseze strada sopteste catre mama ei sa ocoleasca,un tanar care spera sa fie auzit de cei ce-l uita,un batran fumand trist o tigara si vorbind cu el insusi.Elemete insirate neconditionat pe tablitele existentei,un intreg lant de situatii si momente cruciale in viata fiecaruia.Ce determina toate aceste evenimente nesemnificative?Ce le determina sa fie reale si sa creeze impresie asupra mea?E o taina mult prea mare pentru a-mi fi impartasita,dar miscarea acestei lumi,nucleul in care ma aflu imi creaza o stare de maxima incordare.
Timpul trece ca de obicei,dar nu ii acord atentie,nu mai e el personajul principal,intreaga lui influenta dispare la numai un cuvant din partea gandurilor mele.In momente ca astea lumea se opreste,efectele majore se micsoreaza,intreg universul e de acord cu mine si ma lasa sa vad fiecare coltisor,fiecare drum pierdut.
Da...este intr-adevar o seara minunata,o seara plina de soapte...

Listening to Fred Astaire-Night and day