luni, 7 ianuarie 2008

Deteriorat...


Departarea este previzibila.Orice om poate sa isi dea seama ca o data ce intervine termenul frustrarii nu mai poti sa te lasi purtat de sentimente firesti si simple.Cateodata imi dau seama cat de mult gresesc in ceea ce fac, in ceea ce gandesc asa ca regret...iar aceste regrete se strang si ma inebunesc,pur si simplu ma scot din sarite.Am ales de atatea ori sa fug, sa ma feresc,dar cu greu am stat si am indurat in fata.E un moment greu intr-adevar atunci cand te simti persecutat,cand durerea pune stapanire pe toate simturile tale,cand te sufoca,te impotmoleste,te lasa sa putrezesti.De cate ori nu am simtit ca universul meu se prabuseste peste mine si ca nu mai am nicio sansa in toata calatoria asta.Dar poate ca asta e toata frumusetea in final,poate doar prin chin si durere apreciezi momentele rare de fericire la adevarata lor valoare...poate ca doar asa dobandesti incredere in ceea ce vrei sa faci,in ceea ce vrei sa fi...:-S

7 comentarii:

Mango spunea...

Eu zic ca oglinda ne arata mereu imaginea reala, dar noi ne ocupam de distorsionare.

Anonim spunea...

Departarea e trista desi incantatoare.M-as pierde undeva de nu mi-ar fi frica de singuratate...

Ana St. spunea...

nu cred ca trebuie sa te temi de singuratate....mie una imi da putere mereu...imi arata ca ma pot descurca si singura :D

andrei cavassi spunea...

deci e mai bine singura?? :-"!



..not

andrei cavassi spunea...

;))

Ana St. spunea...

:-"...depinde :D

Vicky Olteanu spunea...

singuratatea nu exista decat atunci cand iti dai seama de ea...si atunci iti dorersti sa dispara....