Ar fi atat de simplu daca toata viata ar fi alcatuita din niste linii simple, trasate cu grija, fara teama in acelasi timp.O simpla melodie care sa se auda mereu fara a fi dispretuita.
Imi plac sinele trenului, acele linii paralele care duc in diferite locuri, atat triste cat si fericite.Cata frumusete poate exista in jurul meu si ce rau imi pare ca nu o vad de multe ori, mai ales atunci cand sunt trista si ea incearca sa ma inveseleasca, sa ma scoata din acea stare de renuntare.
Singurul lucru valabil pana si in momentele in care nu mai realizez ca ma aflu intr-o lume vie este muzica, ea nu m-a lasat sa putrezesc vreodata.Una dintre melodiile mele preferate e "So flute" de la Saint Germain, iar videoclipul e arta pura.Atat de simplu facut si totusi...:D
Melodia mea preferata ramane pana la moarte "Melody" de la Molly Johnson.Este o melodie fluida, care te ridica pur si simplu din cea mai rea stare si te pune pe un pat de frunze(ca tot mi-am amintit eu).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Dar cata dreptate ai !!!!!! Intr-adevar muzica a ramas singura sursa, singura lume a noastra in care ne putem retrage in diverse momente. Ea este, probabil singurul "prieten adevarat" (ca tot ai scris despre asta) al nostru. Eu unul cred ca si asta este scopul muzicii: sa ne induca o anumita stare, sa ne calmeze, sa ne faca sa simtim ca traim cu adevarat sau chiar, uneori, contrariul (vezi manifestarile unor criminali pe anumite genuri de muzica)!
imi place foarte mult melodia lui Molly Johnson...dap!imi place.daca mai ai sugestii le astept ;p
Trimiteți un comentariu