Nu prea credeam eu inainte in destin sau in soarta.Eram absolut sigura ca viata este influentata numai de deciziile pe care le iau eu si ca nimic nu sta la baza lor decat gandirea mea.Asta pana cand, nici eu nu stiu cum s-a intamplat, am inceput sa cred ca anumite lucruri nu le controlez eu, ci ca ele sunt facute sa se intample fie ca vreau, fie ca nu.
Ce o mai fi si cu destinul asta, cu aceasta linie dreapta care se curbeaza neasteptat?E un drum pentru calatorii care nu se astepata neaparat la o destinatie exacta, care nu isi calculeaza fiecare moment al vietii lasand ce e mai important sa treaca pe langa ei.
Peste tot exista semne care ne indica drumul, care ne arata pe unde am putea sa o luam si asta numai daca intrebam si stim sa vedem aceste sageti oarbe de cele mai multe ori.De exemplu...ieri eram suparata(poate ca de aia am si scris articolul ala mai dur, dar nu mai putin adevarat), asa ca m-am gandit sa fac o plimbare, sa imi limpezesc putin mintea.Vroiam sa ma duc pe la Carturesti, la Universitate, dar m-am intors(nu stiu nici eu de ce) spre Mosilor.M-am oprit pe o strada sa admir o cladire aproape de Armeneasca si mi-am pus intrebarea :"Eu ce ar trebui sa caut aici?".Dupa cateva secunde mi s-a raspuns pentru ca atunci cand m-am uitat sa vad ce strada e, am vazut o placuta pe care scria Strada Sperantei.Puteti sa spuneti ca e o tampenie, dar eu tin mult la semne si destin acum, asa ca am luat acel raspuns ca atare.Poate ca ar trebui sa am mai multa speranta...mai multa rabdare...
4 comentarii:
cand am fost in Bucuresti, debusolat si plictisit, si cautam libraria Noi, seara, coborand in piata victoriei (genial nu?) ca aveam chef sa ma plimb si cautand magheru, balcescu, rosseti, arthur verona (cautam si carturesti), sau o strada cunoscuta din harta memorata, am ajuns pe un bulevard ce semana cu bulevardul repuplicii din timisoara. Se numea Titulescu, am intrat la mega image si mi-am cumparat milka cu capsuni si orbit cu calciu. apoi am reusit sa gasesc drumul spre romana, lung drum, si am gasit si Noi. m-am intors a doua zi dar nu aveau ce cautam. nici la carturesti pe care i-am gasit dupa ce am mers pana in capatul strazii pictorului aluia. cum de nu am vazut carturestii fix la inceput. am nevoie de semne mult mai mari.
si am vazut multe "strada mea" prin bucuresti. poate aia era un semn.
cred ca da...cine stie....si yo am vazut strada unde am alergat dupa ana
In primul rand, senzitivitatea la conditiile initiale ar trebui sa fie prima certitudine stiintifica care sa ne faca putin mai umili si mai modesti. Multitudinea si diversitatea parametrilor ce intra in ecuatia secundei noastre urmatoare ar trebui poate constientizata mai des. Consecinta acestei constientizari.. hmm.. poata panica, poate nepasare, frustrare? Poate indiferenta sau o stare de lejeritate, de resemnare. Poate revolta. Si totusi, ne aflam inca pe taramul haosului determinist. Desi imposibil de calculat datorita complexitatii ecuatiilor, viitorul este previzbil. Exista destin, stiintific vorbind. "I, at any rate, am convinced that He [God] does not throw dice." (Einstein 1969).
Vine insa apoi Niels Bohr cu un raspuns mucalit: "Einstein, don't tell God what to do". Si pasim in taramul Principiului Incertitudinii a lui Heisenberg, unde certitudinile se transforma in evenimente (foarte) probabile, unde se poate intampla orice si unde lucrurile imposibile se transforma in lucruri (foarte) improbabile. Sa fie oare acesta liberul nostru arbitru sau doar o teorie cinica bazata pe variabile ascunse?
Este un debate fascinant al carui outcome nu cred ca ne este dat sa il stim. Implicatiile sunt hard to comprehend. Poate nu ne este dat sa dezvoltam The Theory of Everything, dar ne este dat se pare sa incercam. Si poate asta intr-un fel este destinul nostru.
Nu vreau sa sune melodramatic sau ca o recurenta creata artificial dar post-ul tau a fost un fel de "Strada Sperantei" asa pentru mine. Mi-a schimbat cumva starea de spirit in bine. Iar asta este o certitudine :)
Scuze de comment-ul mult prea lung, promit ca nu mai fac dar m-a luat valul :P
Ai răbdare să vezi şi strada Răbdării, atunci.
Trimiteți un comentariu