duminică, 11 noiembrie 2007

Doar timpul...


Ai observat vreodata cat de incet trece timpul atunci cand iti dai seama ca astepti ceva de prea multa vreme.E ca si cum iti face in ciuda...alearga in urma ta, dar tot tu trebuie sa il prinzi.Azi ma uitam la ceas si parca nu se misca timpul...statea in loc.Doare cand crezi ca iti e cel mai bun prieten, dar de fapt el te tradeaza, face exact ce tu nu iti doresti.Am incercat de atatea ori sa ii intind o capcana, sa il prind cu garda jos, da tot nu am reusit.Candva eram cei mai buni prieteni,eram nedespartiti si imi pare rau sa spun ca m-a dezamagit exact cand aveam cea mai mare nevoie de el.
Azi fiecare secunda se dilata la nesfarsit si aveam atatea deja-vuuri, mult prea multe, parca as fi repetat fiecare miscare de sute de ori.Cat de greu e sa te misti in prinsoarea asta, in panza vremii si sa nu gasesti nici o cale de a iesi, nici macar o punte de unde ai putea privi umbra unui lucru...o anumita perspectiva, un unghi inghesuit printre minute si spatii inguste.
Daca refuzi sa traiesti alaturi de timp esti condamnat la uitare, dar esti liber si nu mai tii cont de toate barierele si limitele impuse, ceea ce pana la urma e bine.Dar sa fim seriosi...cine poate trai fara acest micut nenorocit(dupa cum am mai spus), caci pana la urma el da sens lucrurilor, le da viata si valoarea cuvenite.

2 comentarii:

aripi de inger spunea...

timpul ne ajuta sa uitam caci daca n-am uita cat de ingrozitoare ar fi viata...cine ne vindeca ranile?cine ne aduce acele momente pe care le asteptam cu nerabdare...iubitul si indispensabilul nostru TIMP

Anonim spunea...

cand aveam eu 17 ani uram timpul pt ca trebuia mereu sa tin cont de el..bine nici cand cresti nu mai scapi de el...dar inveti sa il pacalesti..bleah