Lasand spatiu pentru ziua de maine

Nu puteam sa nu ma gandesc la acea lipsa,acel element care disparuse din cauza circumstantelor in care se gasise situatia.Poate ca nu era de mine,asa ca am fugit pana am dat cu capul in zid si pot spune ca nu a fost un moment prea placut.
In fata aveam viitorul uitandu-se speriat la mine,cu niste ochi mari si cu o expresie de groaza."Nu poate fi asa de rau!",se repezi el sa ma incurajeze,"Lucrurile se pot schimba daca aplici regula de trei simpla.",ce o fi vrand sa insemne si asta,dar un lucru era sigur,in viata mea nu ma simtisem asa de bine doar stand si vorbind sincer cu cineva,fara a da explicatii inutile,fara a fi trasa la raspundere pentru orice gest lipsit de insemnatate.
A fost o conversatie perfecta,fara atasamente,fara obligatii,fara necesitati,doar o discutie obiectiva in care un strain era mai bun ca un prieten.La despartire el imi spuse calm: "Ai rabdare si lasa spatiu si pentru ziua de maine."
Din acea seara cei doi straini care au avut o conversatie interesanta,rupta dintr-o alta lume nu s-au mai vazut,dar in amintire le-a ramas acea clipa cand sinceritatea a avut dreptul de a iesi in fata si cand un singur cuvant valora cat o mie de gesturi,iar de fiecare data cand isi aminteau pe buzele lor se ivea un zambet demn si cald.