Ce suntem?

Din fiecare strat al unui om extragem cateva particularitati ca sa ajungem la o concluzie.Rupem cateva caracteristici, sacrificam pareri in cinstea cunoasterii si pana la urma ajungem de unde am plecat.Prima impresie creeaza o poveste in minte, povestea unui om poate uitat, dar amintit acum in discutii absurde.
Gloria cuiva se calculeaza in dorintele pe care le exprima, in visele pe care are curajul sa le afiseze cu riscul de a fi exclus din comun.Un singur cuvant de respingere din partea acestui "cuiva" este luat si expus ca dovada a neascultarii de catre judecatorii acestor timpuri, iar cine arata admiratie pentru curajul sau este aruncat si el in afara grupului.
Nu suntem miei, ci scorpioni veninosi si aruncam cu venin in oricine isi permite sa viseze si sa faca din imposibil ceva normal.Credem ca in spatele unei reusite se ascunde o farsa.Aruncam miracolele la gunoi, dar pastram tristetea ca sa ne hranim unii pe altii.
Nu suntem oameni, suntem umbre fricoase care se ascund de lumina.Alegem cea mai usoara cale de a realiza orice, ne multumim cu atat de putin fara sa vedem cat de multe elemente ne stau la dispozitie.Ne inchidem in sine...iar in final disparem fara a lasa o urma a existentei noastre (cel putin nu una buna).
Ce suntem?
Suntem lasi.

Mic tratat asupra vietii

Intr-un colt strain sta lumea,iar intr-unul cunoscut stau eu.Intre cele doua spatii exista un drum care merita explorat si anume viata.De cate ori nu ne-am intrebat ce este ea pana la urma?
"Ce este viata?"; e randul meu sa imi pun intrebarea asta.
Viata este un detaliu pentru ca esteticul ii permite o forma ermetica,indoielnica unui suflet orb.
Viata este o cale spre fericire pentru ca privita de pe o banca, ea devine un simplu joc inocent al copiilor.
Viata este un paradox pentru ca privita printr-o prisma ea se reduce la o singura nuanta.
Viata este ceea ce iti doresti sa fie,astfel se reduce la o simpla alegere,la un gand predominant.
Viata este o melodie proprie pe care o asculti zi de zi,de care nu te mai saturi pentru ca desi este aceeasi melodie, pentru tine suna altfel de fiecare data cand o auzi.
Pentru tine ce este viata?

Cand plantezi un cuvant...

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris...pana si eu ma mir cata vreme am lasat blogul sa prafuiasca.M-am tot gandit daca sa il parasesc de tot si sa imi scriu parerile intr-un caiet din mintea mea,dar apoi m-am gandit si mai bine si se pare ca nu pot sa il las,cel putin nu de tot.
De ce scriu?
Pentru ca e singurul mod de a te exprima dupa ce ai analizat si ai cantarit cuvintele pe care le vei arunca,pentru ca implica un efort de constientizare a lucrurilor,pentru ca se pot modela cuvintele,se pot reinventa si apoi se pot recicla,pentru ca un cuvant spus e usor de folosit in timp ce unul scris implica emotii si sentimente complexe,pentru ca e singurul lucru in care m-am regasit de mica si in care ma pot regasi si acum,pentru ca imi place sa cred ca pot schimba lumea oricat de putin cu ceea ce scriu si mai ales pentru ca e o cale sigura catre mintea mea,aici nu ma voi pierde vreodata si nu voi uita.
De ce scriu?
Pentru ca atunci cand scriu ma impart in mii de cuvinte si tot reusesc sa raman un intreg.
Unii oameni fac poze,fotografia fiind modul lor de exprimare,altii canta sau picteaza sau sculpteaza,dar eu prefer sa scriu pentru ca asa pot descrie o fotografie,pot picta in scris imaginea cuiva,pot sculpta personalitatea unei persoane si pot canta propria mea melodie.E un mod elegant de a relata un fapt sau de a manifesta o credinta fara sa astepti un raspuns.O poveste poate sa fie retorica,poate sa fie o reflexie a unui om; deci totul devine discret,fara complicatii,reusind totusi sa ridice la orizont cateva semne de intrebare.
Cand plantezi un cuvant reusesti sa prinzi esenta unui detaliu fara sa o strici.
"De ce scriu?"..."Ca sa ma aud."

Promises - Badly Drawn Boy

Optimism si...atat

"Se spune ca nu demult o stare se nascu din praful stelelor uitate prin colturi stravechi ale cerului,iar cand disperarea si dezamagirea stapaneau omenirea aceste stele au fost chemate sa isi sacrifice stralucirea pentru a darui o portiune noua,o ramura inchinata sperantei.Si asa se nascu optimismul."
Raul se observa inainte de toate.Atunci cand nu simtim absolut nici o durere nu bagam de seama de parca asa trebuie sa fie,in schimb atunci cand ne cuprinde durerea,fie cea sufleteasca,fie cea fizica imediat cautam vinovati.Nicioadata nu ne putem multumi cand atingem un anumit nivel,ci vrem sa urcam,sa depasim limitele acceptate,sa avem cat mai mult.Dupa cum am mai spus,ne intrecem in suferinte in loc sa ne bucuram de fiecare zi ce ne este oferita de Divinitate,fiecare sansa ce se naste o data cu rasaritul soarelui,cu primul gand soptit.Mereu trebuie sa existe ceva rau in intentiile cuiva.Daca oferim ni se cer socoteli si daca primim avem datorii.Provocam propriile noastre furtuni,tornade si cutremure sufletesti ca apoi sa ne fie si noua provocate.Uitam si nu iertam,dar vrem sa fim amintiti si iertati.Ne grabim sa ajungem undeva fara sa aruncam o mana de ajutor unui om aflat pe marginea drumului.Ne ascundem dupa ziduri,ne baricadam sub pamant,blocam orice cale de acces catre suflet si dam muzica groteasca a disperarii la maxim.
"Dar acest optimism a reusit sa supravietuiasca si dupa atatia ani...in primul zambet al unui om trist,in culoarea mintii unui om orb,in sunetul mut al unui om surd sau in cuvintele surde ale unui om mut.Optimismul inca mai rezista,inca mai creste..."

Song 1 - DJ Krush

Mazgalit

Peste cateva enunturi au trecut cortine grele apartinand timpului.Totul s-a schimbat intr-o fractiune dintr-o nanosecunda, iar misterul a devenit cunoscut.Stim cum sa aplicam invingerea in scopul obtinerii victoriei si afisam ipocrizie pentru a primi sinceritatea.Ne nastem carturari si murim intr-o mare de ignoranta, dar pastram intodeauna spiritul nevoii, spiritul unui sentiment mazgalit...amorf, ruginit, jignit de stralucirea altor simtiri nobile, inrait de esenta noastra si pierdut in colturi intunecate ale unui imperiu sfarsit.
Am adus intr-un timp insusiri pure extraordinarului, dar tot ce a ramas e cenusiu si trist.Cred ca noi doi ne-am cam saturat de indicatii si sfaturi transparente, am obosit privind "bunatatea" altora in ceea ce priveste existenta.Nu suntem decat doi martiri insuficienti si batjocoriti de incantarile lor iar, imensul adevar se strange intr-o boaba lasand loc teatrului paralel.
Nu iti face griji, totul va fi gasit la fel si peste eternitate!

Salvation - Koop

Directii

Cei doi se stiu de mult timp...ai putea spune de cand lumea.Isi stiu pana si cele mai intime ganduri sau franturi de sentimente,dar nu stiu ce conteaza cel mai mult pentru fiecare.Trec zilnic unul pe langa altul fara a se saluta,fara a-si spune macar un cuvant.Singurul lor mod de a comunica e prin priviri inocente lipsite de un interes anume.Suflete non-gregare,in cautarea absolutului pornind de la teoria nimicului,simple in gesturi,dar complexe in imaginatie.
Paralelismul aparent dintre cele doua esente prezente in spatiul acesta e doar o formalitate,doar un legamant de a pastra o interactiune incerta la nivel material,sigura la nivel spiritual.
Trecand secunde,minute,ani intr-un final ajung sa se cunoasca si mai bine.O privire a uitat sa zambeasca astazi,pe cand alta a luminat intr-un mod calduros fiecare segment din cealalta.Se completeaza la fiecare pas facut intr-o directie oarecare.Unul idealist,altul realist,unul vesel,altul trist...mici discontinuitati ale firii umane ce se regasesc intr-o forma comuna prin dorintele ce se intrepatrund.Nu exista o solutie la aceasta intrecere in gasirea eului celuilalt,totul fiind difuz prin alcatuire si nespecific in maniera in care se exprima.
Se cunosc indeaproape,fiecare detaliu fiind observat de la o distanta greu de taiat si stiu ca nu trebuie mai mult pentru a realiza clipele de ratacire in privirile fiecaruia.Doua suflete boeme,greu de atins din exterior,pierdute printre miile de straturi cotidiene,ascunse in spatele cliseului vesnic...

Alegeri

Nu vreau sa imi golesc mintea de toate gandurile utile si ideile interzise intr-o astfel de lume.Acele trasaturi unice care apar in timp si identifica fiecare suflet inseamna prea mult pentru a fi ignorate si uitate.
Pornirile inofensive raman tacute.
Ai incercat sa faci ceva? Eu nu te-am auzit.
Vorbesc mereu de scop,incercand sa analizez totul in asa fel incat sa pot alege.
Te-ai echilibrat in timp asemenea unui copac aflat intr-o furtuna indecisa in privinta directiei.Erai si tu acolo atunci cand s-a naruit o parte din stabilitatea propusa la inceput.Eu te-am vazut.
Ramai pe loc speriat sa nu gresesti in fata lor,dar dezamagesti mereu singurul lucru care te tine in viata.Alternezi intre doua stari distincte,fara puncte comune,uitand sa alegi o parte.Nu exista indiferenta sau egalitate in razboiul din lumea ta...alege odata o parte!
Credeam ca poti mai mult,stiam ca poti mai mult.Poti?
Naivitatea ta este o trasatura fundamentala,dar nu neaparat buna.Daca nu esti naiv,nu esti tu si daca nu esti tu atunci cine esti?
Autosugestia pe care o incerci nu va sterge acele ganduri si nici nu le va schimba.Depaseste linia trasata de ei fara teama.
Priveste in jur.Unde esti acum?

Ancora in centrul ignorantei

Cand totul e neclar in jur apare necesitatea de a sta intr-un punct fix.Nu respir asteptand ca totul sa treaca...asteptand ca toata clipa de haos total sa se calmeze si sa revina la elasticitatea sa initiala.Nu mi-e teama sa ma amestec in galagia lor,dar nu am puterea necesara de a rezista cand un bulgare de scarba vine spre mine.Prefer sa-l ocolesc si cu toate ca singurul mod de a scapa de ceva e sa treci prin acel ceva eu nu reusesc mereu sa imi asum aceasta responsabilitate.Asa ca imi amortesc majoritatea impulsurilor pentru a disparea intr-o alta lume.
Cred ca problema fiecaruia apare atunci cand dispare forma scopului propus.Atunci apare o ceata si vezi totul gri ajungand in final in bratele obscuritatii.
A nega o forta superioara doar pentru ca nu poate fi vazuta,nu este decat un act major de ignoranta.Avem atat de multe lucruri care ne mentin la linia de plutire,dar preferam sa le aruncam departe de crezurile noastre,doar pentru ca nu coincid cu cele ale restului.
Fiecare secunda care trece ia cu ea o portiune din structura anumitor ganduri si simtiri fara a lasa in urma semne de trecere.Tot ce putem sa facem e sa ne resemnam cu aceste revendicari ale timpului si sa traim ascultand anumite glasuri pierdute in orgoliile noastre.

Inchide ochii si asculta...

Sub presiune

Goliciunea unui suflet poate sa fie recunoscuta dupa expresiile fara insemnatate ale fetei,dupa gesturile lenese si fara viata,dupa o anumita privire fara dorinta.Cum putem umple acel gol fara sa ne gasim intr-o mare de nevoi sau datorii?
De cand ne nastem si pana murim avem mereu o datorie catre ceva sau catre cineva.Nimeni nu scapa; oricat de liber se poate simti un om,tot nu e scutit de datorii.Datoria catre persoane,catre societate,catre noi,catre orice lucru aparut in viata.O singura datorie se uita usor si anume aceea de a fi om.
Un gol nu se umple cu iluzii si nici cu minciuni,ci cu fapte pline de culoare,de expresie si de speranta.
Ce poti defini fara a te teme ca nu e ceea ce crezi? Ce limite poti stabili daca nu stii ce e distanta? Te poti aventura in cautarea raspunsurlor,dar nu cred ca vei reusi sa gasesti ceva destul de real pentru lumea in care traiesti.
Defineste-mi viata,iar eu iti voi spune ce inseamna sa treci de limite,minciuni,iluzii,datorii si mai ales,iti voi arata cum sa umpli acel gol zilnic.Timpul este singurul care modeleaza raspunsurile la orice intrebare,el e un birjar etern care sta la dispozitia materialitaii,dar ii este fidel eternitatii...

Stare nedefinita

Niciodata nu se poate porni de la un punct comun cand e vorba de o structura complicata in care doi oameni se gasesc.Nu poti contrazice in timp ce esti contrazis pe acelasi subiect,ambele parti fiind in stransa legatura.Pornesti de la o celula,o simpla celula fara a cladi un tesut si observi ca exteriorul devine interior.In asemenea momente ti-ai dori sa fii la o distanta mare de intamplare si sa nu poti auzi nici un zvon.
Se ivesc ocazii mereu si se cere o instrainare absoluta de rest.Sunt gata sa ofer atata pentru ceea ce imi doresc cu adevarat.Uneori sensul isi pierde din inteles,uneori nu intelegi nici macar ce spun gandurile tale,dar toate aceste extreme se intrepatrund definind o anumita stare.
Nebunia se poate modela dupa aceasta stare,aratand astfel o expresie contorsionata a personalitatii.Toti meritam sa privim aceasta expresie pentru a ne putea da seama de latura excentrica pe care o detinem la un anumit nivel.

Get a move on...

Azi cred ca am stat cam 3 ore uitandu-ma la rate.Incercam sa caut ce anume i-a facut pe Tolstoi si pe Turgheniev sa se indragosteasca de acest oras si nu mi-a luat mult timp pana sa gasesc acel lucru.
Ceai cu scortisoara baut in linistea diminetii,un minut ce tinde la infinit dedicat trairii,probleme lasate la o parte...nimic nu mai conteaza in acest spatiu.
Ma gasesc uneori pe strazi aparent necunoscute,dar de care imi amintesc,vag,dar se afla acolo,in mintea mea.E ca si cum le-am strabatut candva,purtand aceleasi ganduri in mine,aceleasi regrete si aceleasi sentimente confuze.
Just play another song...one more...:P

Se termina cu bine

In urma a ramas doar expresia suferintei fara pic de regret profund.O situatie plastica,la fel de superficiala ca si zilele traite in cutia de cristal,zile fara gust,anoste si naive.
Cautam un centru,ceva in jurul caruia sa ma rotesc,un sens oarecare,dar care sa imi apartina si sa nu fie pus la indoiala.Inca nu l-am gasit sau poate ca deja il am (inca un lucru care sa nu ma lase sa dorm la noapte).Ciudat cum anumite lucruri sunt facute pentru a se duce si a nu rezista in bataia timpului infinit.Inca de la inceput menirea lor a fost sa dispara.
Adevaratele principii pe care un om le poate avea nu pot disparea decat daca acel om tinde spre o slabiciune mult prea mare.Greutatea care apasa pe umeri este greu de suportat si nimeni nu simte frumusete si fericire purtand o asemenea povara.
Dar dupa toate aceste ganduri trebuie sa te plimbi pur si simplu fara alte complicatii in minte...partea pe care o astept,plimabrea lunga,banca din parcul copilariei mele,o cafea mult prea buna si o seara placuta cu eternul miros de tei.Muzica din jur completeaza imaginea astfel incat perfectiunea sa apara.
'Pe unde ai mai fost in ultima vreme ca sa aduni toate aceste amintiri?'

Ratacit

Acelasi loc este prezent pentru a fi supus analizei.Bineinteles ca nimic nu te va convinge sa renunti la principiul de baza al fiintei tale umile,nimic nu iti va zdruncina credinta intr-un viitor construit de tine,nimic nu te va face sa datorezi cuiva un lucru oricat de mic ar fi acesta.
Toate aceste afirmatii pot sa te intareasca si sa te faca sa continui cand nu mai este nimic de continuat,pot sa te ajute sa scapi de acelasi paradox sau pot sa iti dezvaluie o alta latura a obscuritatii.Problema e cum alegi tu sa te integrezi printre limitele tale.
Poti sa iti pui increderea in cel mai sigur lucru,dar tot vei afla mai tarziu ca nu exista siguranta si ca increderea nu depinde de norme conventionale,de prieteni nemuritori sau de nevoi rationale.
Nu cred ca dependenta poate distruge un om,dar in cazul unei obsesii pot aparea situatii critice in care personalitatea unui individ este supusa unei transformari radicale.Se pot dezintegra celulele tale daca nu vei renunta la acele limite,daca nu vei invata sa treci peste orgoliul inutil si peste toate acele idei incerte.Asta esti tu si nu ai ce face...

Alt unghi

In final ramane aceeasi zi,aceeasi clipa de singuratate,acelasi final trist,aceleasi cuvinte nespuse,aceleasi ganduri negre....acelasi tu.Ai trait ce ai putut trai si ai luat uitand sa si oferi.
Pana acum ai ramas detasat de orice sentiment uman si nu ai simtit nicioadata nevoia de a te completa,dar o singura amintire poate schimba intreaga ta structura si definitie.Te uiti in oglinda incercand sa descifrezi acel chip obosit si plin de trairi intense,incercand sa prinzi un rost util,ceva care sa-ti ateste existenta si faptele.
Ultimele clipe date de Divinitate le-ai ratat uitand ca viata se petrece acum.Ai trait mai mereu in trecut,rar in viitor si nicioadata in prezent.Nu ti-ai depasit temerile nici cand ai avut ocazia preferand sa traiesti cu ele langa tine.De ce nu ai dat drumul rutinei? Succesele nu se pot masura in lucruri materiale,acestea venind defapt o data cu reusitele proprii.
Poate ca vei mai primi o sansa,iar atunci o vei lua de la capat.Cine stie? Aceleasi greseli se pot uita pentru a fi repetate,iar aceiasi oameni vor exista mereu pentru a te descuraja.Tot un om marunt vei ramane...dar poate ca vei alege alte lucruri.

Nasterea idealurilor

Asa treceau zilele,absente,goale,fara logica in timp ce toate gandurile se adunau intr-un singur loc.Nu a mai ramas mare lucru din ce a fost,iar toata increderea acordata candva a disparut.De ce? Nimeni nu stie.
Revin amintiri in locuri uitate si cuvintele trecute capata o noua forma de rostire.Asteptarea este cautata,rostul este oarecum pierdut printre atatea priviri.'Nu te uita in urma!' e tot ce mai poate spune timpul,dar cine sa auda si sa asculte acest sfat? Confuzia apare la momentul nepasarii,atunci cand lucrurile nu se mai ordoneaza si cand tot ce se poate dori nu e disponibil.
Seara vine in curand si poate atunci se mai poate da inca o sansa.Orice a fost,acum a disparut in trecut,iar sensul dat de aceasta disparitie duce catre o noua dorinta.Asa se nasc idealurile,asa se nasc umbrele marete,iar singurul lucru ce le poate omori e neimplinirea.
Dovezi se pot gasi,argumente se pot da,demonstratii se pot face,dar nimic din toate astea nu poate reprezenta in final latura ascunsa in care sunt depuse eforturile unei vieti.
Unde se poate gasi raspunsul? In spatele intrebarii principale care roteste lucrurile si le ofera o miscare.

Mai conteaza?

Dispare tacerea odata ce soaptele pornesc lasand un gol absurd in interiorul tau.Incet aluneci intr-un spatiu nou creat parca special pentru toate gandurile tale funeste.
Nu ai pierdut o jumatate,ci te-ai intregit in tot acest proces de cautare,iar ce-ai gasit te-a format in ceea ce esti acum.Candva-ti plangeai de mila si te lasai invins,dar acum ai reusit sa crezi in portita ta de scapare.
Sunetele cad pe langa tine intr-o armonie necesara.Cuvintele nu mai trebuie analizate,nu gasesti nici macar o urma de frica in ele.Existenta trecuta s-a diminuat intr-o clipa nesemnificativa lasandu-te sa traiesti prezentul.
Fiecare greseala nu a facut altceva decat sa-ti intareasca orgoliul si increderea.Chiar si atunci cand credeai ca iubesti erai amar,dar acum stii sa deosebesti sentimentele fizice de cele care conteaza cu adevarat.
Nu orice om poate invata asta,dar tu ai reusit.

Durere de minut

Ne mecanizam sentimentele de teama sa nu fim raniti,uitam adevaratul sens al cuvintelor,negam ce este important doar pentru a nu depinde de ceva.Lasam in urma anumite lucruri si nu spunem ce trebuie la momentul potrivit.Ne indepartam,evitam,ignoram lasand esentialul intr-un colt uitat de lume.
Necesitatea pe care o simtim,acea de a fi protejati,de a avea pe cineva alaturi,dispare odata ce apare suspiciunea.Nu mai lasam nimic la voia intamplarii,ci planuim totul in cele mai mici detalii crezand astfel ca putem insela soarta.
Momentele uitate,cuvintele nespuse,dorintele aruncate se transforma intr-un gol solidificat care cuprinde o mare parte din noi.
La ce bun sa constientizam daca nu facem nimic cu ceea ce am aflat? Orice microelement din structura noastra constituie uneori baza,iar daca el dispare,principiile noastre se prabusesc imediat.

Privind miracole

Nu am stiut ce sa cred atunci cum nu stiu nici acum.Atatea lucruri m-au facut sa ma indoiesc,dar in final mi-am alcatuit o imagine durabila.
Cel mai bine vorbesc cu tacerea care imi spune tot ce am nevoie sa aud.Cuvintele mele se lovesc in gol capatand astfel un raspuns real.Conturarea situatiei in acest caz nu a fost necesara,muzica a fost mai dulce ca deobicei,zambetele mai dese.
Nu ai nevoie de falsitate ca sa traiesti,nu trebuie sa admiti un neadevar doar ca sa existi.
Imi place sa ma uit la cer cand e plin de nori pufosi,sa le vad formele ascunse si sa ma joc astfel cu privirea ore intregi.Zi de zi ma indragostesc de cate o imagine,de cate un miracol si sincer aceste lucruri ma ajuta sa trec peste tot.Nu-mi mai pasa de oameni,nu ma mai gandesc la trecut,ci respir adanc gandindu-ma la momentul prezent ce va face valoroasa clipa viitoare.
De cateva zeci de minute ascult melodia asta si nu ma mai satur.Enjoy...:D

Multumesc!

Imi place sa stiu ca exista un destin deja scris pe care il urmez.Ideea de a face anumite lucruri pentru ca asa trebuie ma linisteste.Am gresit de multe ori,dar asa a fost sa fie;a trebuit sa cunosc si oameni care nu au tinut cont de ceea ce simt,nici eu poate ca nu am tinut cont,dar in final nu a mai contat.Viata a mers si merge in continuare mai departe.
Azi dimineata m-am trezit multumind Divinitatii pentru tot ceea ce sunt si pentru tot ceea ce vreau sa fiu.Am multumit pentru perna moale de sub capul meu,pentru momentele frumoase cu prieteni adevarati,pentru persoanele importante din viata mea,pentru ploile calde,pentru ninsoarea de asta iarna,pentru lucrurile minuscule care stau la baza lucrurilor mari,pentru clatitele cu ciocolata si dulceata facute de mama,pentru visele mele,pentru muzica,pentru scriitori mei preferati care au scris acele carti aratandu-mi astfel o noua lume,pentru cafeaua aromata cu frisca si mai ales pentru faptul ca traiesc fiecare clipa la intensitatea maxima.
Si tot multumind m-am simtit recunoscatoare,iar aceasta senzatie mi-a dat si mai multa pofta de viata.A fost o dimineata in care trezitul era la ordinea zilei,in care cafeaua avea alt gust,iar soarele stralucea timid cat sa nu enerveze.
Ma uimeste ca dupa tot ce se intampla mai avem puterea de a zambi;natura mai poate sa scoata aceeasi frumusete,schimbarea apare,iar eu cant in continuare.
Da...a fost o zi buna :D...(multumesc si pentru ziua de vineri)

Ador melodia asta!

Principiul de baza al unei teorii abstracte

Trecem orice intr-o categorie potrivita atat din punct de vedere material cat si spiritual.Stim sa pastram etichete bine structurate de teama sa nu le amestecam.Simtirea e superioara gandirii intr-o lume ca asta si doar adevaratele caractere isi pot dezvalui partile segmentate de idei revolutionare.
Incearca sa ii iei unui romantic viziunea iubirii.Ce va ramane din el? Nimic.Incearca sa ii iei unui filozof chinul.Ce vei gasi apoi? Nimic.Iar din nimic se va crea un tot paralel cu cel cunoscut de mintile prezente.Am putea simplifica teoriile de baza ale acestui tot doar prin negarea principiilor imaginate.
Sunt cateva fire care mentin echilibrul in orice stare,dar cand un fir dispare,prabusirea e groaznica si inevitabila.Poate fi in cel mai rau caz un esec reusit,dar momentul de stralucire nu va aparea.Nu poti carpi genialitatea prin compenasarea efectelor.Sunt limite ce sustin orizontul fara a fi existente universului nostru,iar nebunia poate fi singura stare normala capabila sa genereze un geniu.
Intre aceste teorii se pot naste altele,iar principiile de baza pot sa existe in diferite forme apreciate doar de vesnicie,dar toate acestea se pot darama doar printr-un simplu sunet surd.Abstractizam vidul in fractiuni de viata mutand tot timpul conditia dorita,obtinand astfel o secunda de perfectiune.