Stare nedefinita

Niciodata nu se poate porni de la un punct comun cand e vorba de o structura complicata in care doi oameni se gasesc.Nu poti contrazice in timp ce esti contrazis pe acelasi subiect,ambele parti fiind in stransa legatura.Pornesti de la o celula,o simpla celula fara a cladi un tesut si observi ca exteriorul devine interior.In asemenea momente ti-ai dori sa fii la o distanta mare de intamplare si sa nu poti auzi nici un zvon.
Se ivesc ocazii mereu si se cere o instrainare absoluta de rest.Sunt gata sa ofer atata pentru ceea ce imi doresc cu adevarat.Uneori sensul isi pierde din inteles,uneori nu intelegi nici macar ce spun gandurile tale,dar toate aceste extreme se intrepatrund definind o anumita stare.
Nebunia se poate modela dupa aceasta stare,aratand astfel o expresie contorsionata a personalitatii.Toti meritam sa privim aceasta expresie pentru a ne putea da seama de latura excentrica pe care o detinem la un anumit nivel.

Inca ceva...

Si uite asa luni plec de aici.Cred ca e singurul lucru care ma scoate din diferitele stari ciudate in care ma mai gasesc uneori.Doua luni fara Romania...nu o sa imi fie dor.Tot ce vreau e ca ziua de maine sa treaca mai repede ca sa vina cea de poimaine.
Pana una alta ascult melodia asta...si ma gandesc...
On the sunny side of the street...remember :)

Se termina cu bine

In urma a ramas doar expresia suferintei fara pic de regret profund.O situatie plastica,la fel de superficiala ca si zilele traite in cutia de cristal,zile fara gust,anoste si naive.
Cautam un centru,ceva in jurul caruia sa ma rotesc,un sens oarecare,dar care sa imi apartina si sa nu fie pus la indoiala.Inca nu l-am gasit sau poate ca deja il am (inca un lucru care sa nu ma lase sa dorm la noapte).Ciudat cum anumite lucruri sunt facute pentru a se duce si a nu rezista in bataia timpului infinit.Inca de la inceput menirea lor a fost sa dispara.
Adevaratele principii pe care un om le poate avea nu pot disparea decat daca acel om tinde spre o slabiciune mult prea mare.Greutatea care apasa pe umeri este greu de suportat si nimeni nu simte frumusete si fericire purtand o asemenea povara.
Dar dupa toate aceste ganduri trebuie sa te plimbi pur si simplu fara alte complicatii in minte...partea pe care o astept,plimabrea lunga,banca din parcul copilariei mele,o cafea mult prea buna si o seara placuta cu eternul miros de tei.Muzica din jur completeaza imaginea astfel incat perfectiunea sa apara.
'Pe unde ai mai fost in ultima vreme ca sa aduni toate aceste amintiri?'

Ratacit

Acelasi loc este prezent pentru a fi supus analizei.Bineinteles ca nimic nu te va convinge sa renunti la principiul de baza al fiintei tale umile,nimic nu iti va zdruncina credinta intr-un viitor construit de tine,nimic nu te va face sa datorezi cuiva un lucru oricat de mic ar fi acesta.
Toate aceste afirmatii pot sa te intareasca si sa te faca sa continui cand nu mai este nimic de continuat,pot sa te ajute sa scapi de acelasi paradox sau pot sa iti dezvaluie o alta latura a obscuritatii.Problema e cum alegi tu sa te integrezi printre limitele tale.
Poti sa iti pui increderea in cel mai sigur lucru,dar tot vei afla mai tarziu ca nu exista siguranta si ca increderea nu depinde de norme conventionale,de prieteni nemuritori sau de nevoi rationale.
Nu cred ca dependenta poate distruge un om,dar in cazul unei obsesii pot aparea situatii critice in care personalitatea unui individ este supusa unei transformari radicale.Se pot dezintegra celulele tale daca nu vei renunta la acele limite,daca nu vei invata sa treci peste orgoliul inutil si peste toate acele idei incerte.Asta esti tu si nu ai ce face...

Durere de minut

Ne mecanizam sentimentele de teama sa nu fim raniti,uitam adevaratul sens al cuvintelor,negam ce este important doar pentru a nu depinde de ceva.Lasam in urma anumite lucruri si nu spunem ce trebuie la momentul potrivit.Ne indepartam,evitam,ignoram lasand esentialul intr-un colt uitat de lume.
Necesitatea pe care o simtim,acea de a fi protejati,de a avea pe cineva alaturi,dispare odata ce apare suspiciunea.Nu mai lasam nimic la voia intamplarii,ci planuim totul in cele mai mici detalii crezand astfel ca putem insela soarta.
Momentele uitate,cuvintele nespuse,dorintele aruncate se transforma intr-un gol solidificat care cuprinde o mare parte din noi.
La ce bun sa constientizam daca nu facem nimic cu ceea ce am aflat? Orice microelement din structura noastra constituie uneori baza,iar daca el dispare,principiile noastre se prabusesc imediat.

Fara sentimente

O banca in parc.E goala.Candva stateam eu pe acel spatiu,il ocupam cu gandurile mele,cu existenta mea.Orice lucru avea o solutie doar cautand un raspuns demn de ascultat.
"Complicate relatiile astea interumane,de ce sa iti bati capul prea mult cu ele?",obisnuia sa zica un batranel de pe banca alaturata."Nu are sens sa te umilesti doar pentru a te integra."
Adevarata cale se arata celor care merita sa o urmeze,celor demni sa calce pe ea,iar ce ramane din viziunea ta materiala dispare doar atunci cand esti pregatit sa vezi ceva greu de crezut.
Azi un cuvant,maine doua si tot asa pana vorbele tale vor intra in istorie,pana ce vor fi impregnate in sufletele inocente ce asteapta o noua zi si un nou inceput.Privesti catre cer gandindu-te la viitor,asteptand,sperand,ascultand ce are de spus Divinitatea.Nu o mai ignora,pentru nici un om nu merita sa renunti la ceea ce simti si la ceea ce crezi.Iti da semne,ia-le ca atare,iti arata drumuri,urmeaza-le,iti trimite sanse,profita de ele.
Mai bine sa refuzi sa dormi...ramai treaz intr-o lume aruncata pe marginea abisului.Se va ajunge mereu la aceasi situatie:amintiri stranse in portofoliul vietii,multe care dor,foarte multe care dor...de ce sa mai dai sanse cand nu are rost pentru ca totul se va darama in final?

Imi doresc....

Tocmai s-a oprit timpul ca sa ii dea voie eternitatii sa intre in joc.Rasuflarea ta e rece,ochii exprima teroare in fata unui lucru nou,trupul iti tremura,remuscarile devin adevarati demoni ce te inconjoara.Esti prins intr-un moment secret si nu poti intelege ceea ce se intampla.Ai alunecat fara sa vrei in vid,iar identitatea ta s-a pierdut odata cu aceasta alunecare.Nu mai reprezinti nimic in clipa asta,esti doar o urma,o soapta a ceea ce ai fost pentru o secunda.Atata a durat viata ta pe pamant,o singura secunda de care nu ai profitat la maxim,de care ti-ai batut joc.Acum iti vei petrece o vesnicie gandindu-te la asta,vei fi chinuit de catre mintea ta.
Unde ai ajuns daca nu ai vrut sa scoti ceva din nimicul in care te afundai?Ai vrut sa fie perfect uitand ca defectul este datoria muritorului catre perfectiune.
Aceeasi melodie trista e cantata de catre ei la infinit,iar tu esti cel care o va asculta incercand sa ii schimbi structura si sa reinventezi acele sunete,sa le deformezi pentru a se potrivi in schema ta amagitoare.
Ai trait fara dragoste de teama sa nu fi dezamagit ca cei din jurul tau,iar acum regreti ca nu mai ai ce sa iubesti.

Ce se intampla?...
Imi doresc sa fi fost acolo...imi doresc sa fi avut si eu...

Visul unui zeu

Se asterne tacerea finala in jurul singuratatii.Aceste fiinte slabe se tem de atata maretie,e prea mult asa ca fug asemenea insectelor in fata unei puteri superioare care oricand poate sa le striveasca cu vibratia apasata a vocii.Spatiile delimitate,descrise in cele mai mici detalii sunt ascunse acum de privirea slaba a normalului.Se tes in trecut imagini greoaie pentru ei,imagini orbitoare.
Unde fug toti,cand se stie ca nu mai sunt locuri necunoscute de mintea acestei puteri?Aerul devine tot mai greu de respirat,dar nu se sufoca nimeni.Doar aparent cativa incearca sa fie puternici,dar aceia cad primii in vid.Cata dorinta de viata exista,cum se agata de aceasta iluzie fiintele materiale,nu pot sa se desprinda,nu pot sa uite.
Adancimea simtirii lor nu difera de cea a lui,dar e banala si nimeni nu stie sa puna in valoare adevarata frumusete a simplului.Fara complicatii,fara minciuni,fara ganduri ascunse acestia nu pot trai,s-ar usca.
Priveste cu atentie acele lucruri minuscule care-ti construiesc lumea caci ele pot fi singurele sperante ce te pot scoate din banal.

Sentimente de neputinta

Incearca sa scrie tot ceea ce simte,sa exprime in cuvinte tot timpul ce a trecut.Tacerea e inutila in aceste secunde cruciale care trec fara a se opri pentru a putea fi admirate.Secundele au fost oricum mereu umile si timide.Aude cum plang peretii,cum tremura copacii in bataia furioasa a vantului,cum umple zgomotul strazile...nu poate sa faca nimic.Linistea uitarii il face sa dispara in tot ceea ce gandeste,sa se piarda deznadajduit.Atentia unei lumi candva disparute apare peste tot,il urmareste cu aceeasi intensitate familiara.Fuga nu are niciun rost,oricum nu exista vreo scapare din aceasta parodie dramatica a vietii lui.
Acum doarme;se afunda intr-un univers intunecat in care pluteste fara a avea o cale,o directie.Cauta un spatiu care sa ii apartina,un timp creat de el,in care sa nu-i fie frica de propria lui proiectie in trecut si viitor.Rezidurile trecutului il ineaca,luandu-i si ultima suflare.Trist cum incet dispare tot...se descompune pana si propria lui minte,in urma ramanand doar locul obligatoriu pe care l-a ocupat o vreme.Aude voci,dar nu-i exprima nimic acele cuvinte mototolite aruncate-n vapai de amintiri.

'Inca' makes me feel angry

Inca un Craciun trece peste mine...
Inca un an pleaca in cruzime,
Inca un batran moare huiduit,
Inca un copil plange ca nu a primit,
Inca o femeie mai zambeste-n tihna,
Inca o tigara,multa nicotina,
Inca un pahar plin cu bere bruna,
Inca un tipar,inca o minciuna,
Inca o dilema,inca un regret,
Inca o emblema,inca un tichet,
Inca un mort....eu si doar cu mine,
Inca un Craciun fara doar cu tine(my alter-ego is missing) :(((

Teatrul absurdului

"-Buna ziua!Stiti unde as putea sa gasesc spitalul?
-Primaria e la capatul strazii
-Dar eu vreau sagasesc spitalul
-Acolo e si libraria
-Nu intelegeti ce va spun?
-Da,e foarte cald azi;nu cred ca va ploua prea curand
-Vorbesc cumva in alta limba?
-Sigur ca puteti sa luati autobuzul de aici."....asta e un exemplu destul de umil...sunt alte chestii mult mai grave :|

Asa patesc de multe ori,parca totul este un simplu teatru al absurdului.Nu ma pot intelege cu nimeni,nimeni nu aude ce zic sau pur si simplu cuvintele pe care le zic sunt mult prea ciudate pentru ceilalti si nu folosesc cuvinte gen nicotinamidadeninucleotid sau supercalifragilisticexpialidoce.Foarte bizar cum unii oamenii sunt atat de nepasatori de prefera sa iti dea un raspuns lejer la intrabarile simple pe care le pui sau cum te ignora cand tu spui ceva important.E trist ca lucurile care conteaza sunt lasate sa moara intr-o mare de ignoranta :((