In repair

Pe raftul de jucarii sta aruncata o papusa,nu are nume,nu are nici viitor.Tot ce conteaza pentru ea e amintirea zilei de ieri,o amintire dulce cand tot ce traia insemna un lucru.Acum are un piciorus rupt,fata zgariata,ochii par reali dupa tot ce a vazut.Asa se capata o realitate,traiesti si vezi....mai greu e cu imaginatia pe care trebuie sa o pastrezi pentru a putea duce anumite zile mai departe.
De pe raftul ei plin de praf si panze de paianjen ea priveste pe fereastra la cer,analizeaza forma norilor,le da ea forme si culori.Norii au fost facuti pentru a fi pictati de mintile inocente.Un stol de pasari trece si privirea ei e uimita in fata unei noutati.Biata papusa,a trait mai mult ca o furnica,dar a vazut mult mai putine.Acum e parasita,uitata de singura persoana care a facut ca totul sa conteze in lumea ei minuscula,lasata in bataia prafului,a insectelor si a timpului.
O fi doar o papusa,dar durerea e la fel de mare,iar singurul ei regret este ca nu a avut glas ca sa poata spune tot ceea ce simte.


Listening to Telefon Tel Aviv-bubble and spike

Sentimente de neputinta

Incearca sa scrie tot ceea ce simte,sa exprime in cuvinte tot timpul ce a trecut.Tacerea e inutila in aceste secunde cruciale care trec fara a se opri pentru a putea fi admirate.Secundele au fost oricum mereu umile si timide.Aude cum plang peretii,cum tremura copacii in bataia furioasa a vantului,cum umple zgomotul strazile...nu poate sa faca nimic.Linistea uitarii il face sa dispara in tot ceea ce gandeste,sa se piarda deznadajduit.Atentia unei lumi candva disparute apare peste tot,il urmareste cu aceeasi intensitate familiara.Fuga nu are niciun rost,oricum nu exista vreo scapare din aceasta parodie dramatica a vietii lui.
Acum doarme;se afunda intr-un univers intunecat in care pluteste fara a avea o cale,o directie.Cauta un spatiu care sa ii apartina,un timp creat de el,in care sa nu-i fie frica de propria lui proiectie in trecut si viitor.Rezidurile trecutului il ineaca,luandu-i si ultima suflare.Trist cum incet dispare tot...se descompune pana si propria lui minte,in urma ramanand doar locul obligatoriu pe care l-a ocupat o vreme.Aude voci,dar nu-i exprima nimic acele cuvinte mototolite aruncate-n vapai de amintiri.