Prajiturele cu amintiri

Toata casa miroase a prajiturele cu scortisoara si nuca,preferatele noastre.Nu putem refuza acest moment sacru in care prajiturelele ne unesc.Restul nu mai conteaza,complicatul oricum nu isi are rost azi.
Ploaia a fost o surpriza neplacuta pentru ca a trebuit sa imi anulez plimbarea din Herastrau.Ce dor imi e de parcul ala.Nu am mai fost de doua sau trei luni.Acolo am invatat sa merg pe role,mi-am facut prieteni buni,m-am indragostit prima data si lista poate sa continue,dar ca sa inchei o sa spun ca ocupa un loc important in viata mea.Cred ca in directia lui o sa arunc o privire atunci cand voi pleca.
Toate acele sentimente au disparut dupa prima prajiturica si ma simt mult mai bine.Acum privesc pe geam la acoperisurile lucioase si la copacii proaspat infloriti.Aud picaturile cum ating frunzele(sunetul meu preferat) si chiar daca nu mai stiu ce a fost atunci acum imi amintesc ca a trecut in registrul "Let it die".
De ce sa stau toata ziua in casa? Imi iau umbrela si ma duc...sa cumpar jeleuri ca tocmai s-au terminat :(.Pana una alta ascult melodia asta :X.
Of! Azi iar iubesc pe toata lumea :D...inca o prajiturica si un pahar cu lapte va rog...:D

Fara sentimente

O banca in parc.E goala.Candva stateam eu pe acel spatiu,il ocupam cu gandurile mele,cu existenta mea.Orice lucru avea o solutie doar cautand un raspuns demn de ascultat.
"Complicate relatiile astea interumane,de ce sa iti bati capul prea mult cu ele?",obisnuia sa zica un batranel de pe banca alaturata."Nu are sens sa te umilesti doar pentru a te integra."
Adevarata cale se arata celor care merita sa o urmeze,celor demni sa calce pe ea,iar ce ramane din viziunea ta materiala dispare doar atunci cand esti pregatit sa vezi ceva greu de crezut.
Azi un cuvant,maine doua si tot asa pana vorbele tale vor intra in istorie,pana ce vor fi impregnate in sufletele inocente ce asteapta o noua zi si un nou inceput.Privesti catre cer gandindu-te la viitor,asteptand,sperand,ascultand ce are de spus Divinitatea.Nu o mai ignora,pentru nici un om nu merita sa renunti la ceea ce simti si la ceea ce crezi.Iti da semne,ia-le ca atare,iti arata drumuri,urmeaza-le,iti trimite sanse,profita de ele.
Mai bine sa refuzi sa dormi...ramai treaz intr-o lume aruncata pe marginea abisului.Se va ajunge mereu la aceasi situatie:amintiri stranse in portofoliul vietii,multe care dor,foarte multe care dor...de ce sa mai dai sanse cand nu are rost pentru ca totul se va darama in final?

Turta Dulce

Am inceput sa visez la iarna,la aroma ei,la ninsoarea calma ce ma scoate din starea haotica in care ma regasesc adesea.Zapada imi amorteste simturile,ma duce intr-o alta dimensiune in care pot sa fiu eu,sa ma gandesc la tot fara teama,fara retinere.
Pana si saniuta rupta din podul bunicilor ma face sa zambesc din nou ca altadata,toate acele amintiri frumoase pe care le-am avut,toate acele ierni magice in care il asteptam pe Mos Craciun,toate aveau farmecul lor.Stiu ca poate suna cam infantil,dar in curand e ziua mea si ma simt de parca as avea o suta de ani,asa ca am preferat sa las un pic seriozitatea cu care tratez in general viata si sa scriu ceva mai simplu,ceva din amintiri.
Azi am macat turta dulce cu speranta ca voi regasi macar o farama din toata acea perioada in gustul ei.Din pacate nu am reusit,poate ca trebuie sa astept pana la Craciun,atunci o sa isi faca efectul.Imi place atat de mult turta dulce...e cred ca printre cele mai bune lucruri din lume.O cana de ceai fierbinte cu miere,scortisoara si lamaie si turta dulce...doar asta imi trebuie pentru a cuceri lumea(a da si o pereche de papuci pufosi).


Ascultand "Sweet sublime" de la Molly Johnson