Inceputuri

Uite asa incepe...luand-o de la un capat anume ca si cum nu s-a intamplat ceva.Perfectiunea acestui moment consta in simplitatea ce ii este dedicata.Nu mi-as dori sa fie altfel 'noul' caci el reprezinta puritatea unei decizii instabile,dar frumoase in adancul creatiei sale.La fel de expresiv,la fel de magic,la fel de capabil de profunzimea unui suflet tulburat in esenta,dar cristalin in aparenta.
Schimbarea ce se implica in acest proces dulce e o adevarata binecuvantare din partea Divinitatii,un botez predestinat omului ce crede in posibilitatea unei noi incercari.De ce sa iti subestimezi adaptarea la un nou eu? Acest lucru infloreste pana la urma acea latura intunecata si mizerabila din fibra umana.
Longevitatea extraordinara a unei clipe ce se poate primi e o dovada a unei lumi ascunse,dar mereu prezenta in directia oricarei viziuni.
Un bun estet nu critica niciodata pierderea unei valori invechite,ci delimiteaza ramasitele sale,luand in considerare ceea ce reprezinta frumusetea cvasiperfecta...

Alegeri

Nu vreau sa imi golesc mintea de toate gandurile utile si ideile interzise intr-o astfel de lume.Acele trasaturi unice care apar in timp si identifica fiecare suflet inseamna prea mult pentru a fi ignorate si uitate.
Pornirile inofensive raman tacute.
Ai incercat sa faci ceva? Eu nu te-am auzit.
Vorbesc mereu de scop,incercand sa analizez totul in asa fel incat sa pot alege.
Te-ai echilibrat in timp asemenea unui copac aflat intr-o furtuna indecisa in privinta directiei.Erai si tu acolo atunci cand s-a naruit o parte din stabilitatea propusa la inceput.Eu te-am vazut.
Ramai pe loc speriat sa nu gresesti in fata lor,dar dezamagesti mereu singurul lucru care te tine in viata.Alternezi intre doua stari distincte,fara puncte comune,uitand sa alegi o parte.Nu exista indiferenta sau egalitate in razboiul din lumea ta...alege odata o parte!
Credeam ca poti mai mult,stiam ca poti mai mult.Poti?
Naivitatea ta este o trasatura fundamentala,dar nu neaparat buna.Daca nu esti naiv,nu esti tu si daca nu esti tu atunci cine esti?
Autosugestia pe care o incerci nu va sterge acele ganduri si nici nu le va schimba.Depaseste linia trasata de ei fara teama.
Priveste in jur.Unde esti acum?

Alt unghi

In final ramane aceeasi zi,aceeasi clipa de singuratate,acelasi final trist,aceleasi cuvinte nespuse,aceleasi ganduri negre....acelasi tu.Ai trait ce ai putut trai si ai luat uitand sa si oferi.
Pana acum ai ramas detasat de orice sentiment uman si nu ai simtit nicioadata nevoia de a te completa,dar o singura amintire poate schimba intreaga ta structura si definitie.Te uiti in oglinda incercand sa descifrezi acel chip obosit si plin de trairi intense,incercand sa prinzi un rost util,ceva care sa-ti ateste existenta si faptele.
Ultimele clipe date de Divinitate le-ai ratat uitand ca viata se petrece acum.Ai trait mai mereu in trecut,rar in viitor si nicioadata in prezent.Nu ti-ai depasit temerile nici cand ai avut ocazia preferand sa traiesti cu ele langa tine.De ce nu ai dat drumul rutinei? Succesele nu se pot masura in lucruri materiale,acestea venind defapt o data cu reusitele proprii.
Poate ca vei mai primi o sansa,iar atunci o vei lua de la capat.Cine stie? Aceleasi greseli se pot uita pentru a fi repetate,iar aceiasi oameni vor exista mereu pentru a te descuraja.Tot un om marunt vei ramane...dar poate ca vei alege alte lucruri.

Durere de minut

Ne mecanizam sentimentele de teama sa nu fim raniti,uitam adevaratul sens al cuvintelor,negam ce este important doar pentru a nu depinde de ceva.Lasam in urma anumite lucruri si nu spunem ce trebuie la momentul potrivit.Ne indepartam,evitam,ignoram lasand esentialul intr-un colt uitat de lume.
Necesitatea pe care o simtim,acea de a fi protejati,de a avea pe cineva alaturi,dispare odata ce apare suspiciunea.Nu mai lasam nimic la voia intamplarii,ci planuim totul in cele mai mici detalii crezand astfel ca putem insela soarta.
Momentele uitate,cuvintele nespuse,dorintele aruncate se transforma intr-un gol solidificat care cuprinde o mare parte din noi.
La ce bun sa constientizam daca nu facem nimic cu ceea ce am aflat? Orice microelement din structura noastra constituie uneori baza,iar daca el dispare,principiile noastre se prabusesc imediat.

Principiul de baza al unei teorii abstracte

Trecem orice intr-o categorie potrivita atat din punct de vedere material cat si spiritual.Stim sa pastram etichete bine structurate de teama sa nu le amestecam.Simtirea e superioara gandirii intr-o lume ca asta si doar adevaratele caractere isi pot dezvalui partile segmentate de idei revolutionare.
Incearca sa ii iei unui romantic viziunea iubirii.Ce va ramane din el? Nimic.Incearca sa ii iei unui filozof chinul.Ce vei gasi apoi? Nimic.Iar din nimic se va crea un tot paralel cu cel cunoscut de mintile prezente.Am putea simplifica teoriile de baza ale acestui tot doar prin negarea principiilor imaginate.
Sunt cateva fire care mentin echilibrul in orice stare,dar cand un fir dispare,prabusirea e groaznica si inevitabila.Poate fi in cel mai rau caz un esec reusit,dar momentul de stralucire nu va aparea.Nu poti carpi genialitatea prin compenasarea efectelor.Sunt limite ce sustin orizontul fara a fi existente universului nostru,iar nebunia poate fi singura stare normala capabila sa genereze un geniu.
Intre aceste teorii se pot naste altele,iar principiile de baza pot sa existe in diferite forme apreciate doar de vesnicie,dar toate acestea se pot darama doar printr-un simplu sunet surd.Abstractizam vidul in fractiuni de viata mutand tot timpul conditia dorita,obtinand astfel o secunda de perfectiune.

Alaturi de mine

E ora 10 jumate si ea se afla singura in trolebuz;in mod ciudat toti ceilalti au disparut.Se uita pe geam la ninsoarea marunta,la stralucirea ei in orice forma de lumina.Se tot gandeste:"Sa cobor aici sau sa mai astept...sa mai stau pana la statia urmatoare?".Nu poate sa ia o decizie,ceva ii incetoseaza mintea,i se face frig,ii e teama.Nimeni nu se mai urca in trolebuz si acea tacere e apasatoare,dar macar o insoteste pana acasa.Afara totul e alb si straluceste.Copacii sunt inghetati si se aud in bataia usoara a vantului,se aud scancetele lor.In jur domneste durerea,e deprimant,dar ea se cufunda tot mai mult in ganduri,in vise."Am sa ii spun azi sau poate maine."Are cateva raspunsuri la toata scena pusa in mintea ei,dar nu se potrivesc.Nu poate sa conceapa ca firul se poate rupe oricand si ca ea va ramane in obscur pentru mult timp.Coboara la urmatoarea statie complet confuza si nu stie incotro sa se indrepte.Se tot uita la fulgii de zapada care cad,le simte raceala pe frunte.Unde sa se indrepte?Unde e casa ei?