E ora 10 jumate si ea se afla singura in trolebuz;in mod ciudat toti ceilalti au disparut.Se uita pe geam la ninsoarea marunta,la stralucirea ei in orice forma de lumina.Se tot gandeste:"Sa cobor aici sau sa mai astept...sa mai stau pana la statia urmatoare?".Nu poate sa ia o decizie,ceva ii incetoseaza mintea,i se face frig,ii e teama.Nimeni nu se mai urca in trolebuz si acea tacere e apasatoare,dar macar o insoteste pana acasa.Afara totul e alb si straluceste.Copacii sunt inghetati si se aud in bataia usoara a vantului,se aud scancetele lor.In jur domneste durerea,e deprimant,dar ea se cufunda tot mai mult in ganduri,in vise."Am sa ii spun azi sau poate maine."Are cateva raspunsuri la toata scena pusa in mintea ei,dar nu se potrivesc.Nu poate sa conceapa ca firul se poate rupe oricand si ca ea va ramane in obscur pentru mult timp.Coboara la urmatoarea statie complet confuza si nu stie incotro sa se indrepte.Se tot uita la fulgii de zapada care cad,le simte raceala pe frunte.Unde sa se indrepte?Unde e casa ei?
