Nou, vechi, spatiu...

Cu timpul totul se schimba, pana si acel petic pe care l-ai pastrat doar pentru tine. Nu conteaza cum incerci sa manipulezi timpul, cum incerci sa schimbi forma adevarului...in final totul se schimba.
Nu mai esti cel de acum un an, iar cel de acum un an nu e cel de acum cinci si tot asa. Degeaba pastrezi anumite parti din tine de frica sa nu te pierzi. Esti altul acum si vrei alte lucruri noi, vrei sa vezi ce poti face, vrei sa auzi tot ce se poate auzi si sa vezi tot ce se poate vedea. Vrei sa iei o foaie alba si sa ii indoi toate colturile doar ca sa aflii ce forme noi poti obtine.
Ai nevoie de schimbare in fiecare zi ca sa poti duce la capat acest drum. Asa te purifici, ajungand la urmatorul nivel din existenta ta. Trebuie sa iei pe rand fiecare posibilitate, trebuie sa zambesti cu un nou zambet, trebuie sa te individualizezi in spatiul tau.
Dorintele de ieri fac loc celor de azi, iar cele de azi celor de maine; puteai sa te opresti la un singur nivel si sa mori acolo, dar tu nu ai vrut sa renunti. Ai vrut sa te schimbi si sa arati ca este bine sa faci acest lucru, schimbarea e benefica in toate formele sale.
Ieri imi doream sa exprim ceva, astazi imi doresc doar sa ma schimb. Nu putem sa ramanem la inceput, ci trebuie sa ne facem loc catre final, sa avansam si sa speram ca totul va iesi, intr-o oarecare masura, asa cum ne-am dorit.
Astazi suntem toti noi si stralucitori, dar maine vom deveni vechi si prafuiti. Trebuie sa ne schimbam!

Straini

Pornim de la viata si incet ne extindem catre traire, iar apoi terminam etapa prin moarte ca sa ne putem intoarce la alta viata despre care momentan nu stim nimic.Oare va iesi ceva bun din tot ce am acumulat pana acum?
Suntem toti straini care nu cunosc decat sunetul propriu al pasilor disimulati facuti pe acest drum.
Cineva mi-a spus odata ca e mai usor sa te faci remarcat prin rautate decat prin bunatate si cand te gandesti ca totul ramane la vesnica problema a optiunilor.Nu suntem in stare sa delimitam doua paralele, ci le amestecam, facem confuzie si in final ratam orice fel de experienta validata de diferenta lor.
Ajungi strain in propria ta existenta, iar tot ce ai cunoscut vreodata ajunge sa nu te mai cunoasca pe tine.
Analizezi fiecare filosofie pe care ai putea sa o aplici, dar iti dai seama ca e in zadar.Prea mult existentialism strica, iar noi nu suntem altceva decat punctele care unesc lumea, puncte care se pierd uneori, iar atunci cand se regasesc formeaza legaturi puternice.
Alungi principiile din viata ta fara sa realizezi ca ele sunt comoara ta, sunt nucleul fiintei tale, acele motorase care iti pun in miscare universul.
Rand pe rand abandonam toti cate ceva semnificativ, ca sa realizam apoi ca acel ceva reprezinta puritatea noastra.
Exista insa o sansa sa nu devenim suflete straine, dar ca aceasta sansa sa supravietuiasca trebuie sa nu ne mai amagim cu ordinarul.

Mic tratat asupra vietii

Intr-un colt strain sta lumea,iar intr-unul cunoscut stau eu.Intre cele doua spatii exista un drum care merita explorat si anume viata.De cate ori nu ne-am intrebat ce este ea pana la urma?
"Ce este viata?"; e randul meu sa imi pun intrebarea asta.
Viata este un detaliu pentru ca esteticul ii permite o forma ermetica,indoielnica unui suflet orb.
Viata este o cale spre fericire pentru ca privita de pe o banca, ea devine un simplu joc inocent al copiilor.
Viata este un paradox pentru ca privita printr-o prisma ea se reduce la o singura nuanta.
Viata este ceea ce iti doresti sa fie,astfel se reduce la o simpla alegere,la un gand predominant.
Viata este o melodie proprie pe care o asculti zi de zi,de care nu te mai saturi pentru ca desi este aceeasi melodie, pentru tine suna altfel de fiecare data cand o auzi.
Pentru tine ce este viata?

Ancora in centrul ignorantei

Cand totul e neclar in jur apare necesitatea de a sta intr-un punct fix.Nu respir asteptand ca totul sa treaca...asteptand ca toata clipa de haos total sa se calmeze si sa revina la elasticitatea sa initiala.Nu mi-e teama sa ma amestec in galagia lor,dar nu am puterea necesara de a rezista cand un bulgare de scarba vine spre mine.Prefer sa-l ocolesc si cu toate ca singurul mod de a scapa de ceva e sa treci prin acel ceva eu nu reusesc mereu sa imi asum aceasta responsabilitate.Asa ca imi amortesc majoritatea impulsurilor pentru a disparea intr-o alta lume.
Cred ca problema fiecaruia apare atunci cand dispare forma scopului propus.Atunci apare o ceata si vezi totul gri ajungand in final in bratele obscuritatii.
A nega o forta superioara doar pentru ca nu poate fi vazuta,nu este decat un act major de ignoranta.Avem atat de multe lucruri care ne mentin la linia de plutire,dar preferam sa le aruncam departe de crezurile noastre,doar pentru ca nu coincid cu cele ale restului.
Fiecare secunda care trece ia cu ea o portiune din structura anumitor ganduri si simtiri fara a lasa in urma semne de trecere.Tot ce putem sa facem e sa ne resemnam cu aceste revendicari ale timpului si sa traim ascultand anumite glasuri pierdute in orgoliile noastre.

Inchide ochii si asculta...