'I shall imagine life' by E.E.Cummings

In memory of someone special.

"i shall imagine life
is not worth dying,if
(and when)roses complain
their beauties are in vain

but though mankind persuades
itself that every weed's
a rose,roses(you feel
certain)will only smile"


Always remember to say 'thank you' before it's too late.
Thank you!

Nasterea idealurilor

Asa treceau zilele,absente,goale,fara logica in timp ce toate gandurile se adunau intr-un singur loc.Nu a mai ramas mare lucru din ce a fost,iar toata increderea acordata candva a disparut.De ce? Nimeni nu stie.
Revin amintiri in locuri uitate si cuvintele trecute capata o noua forma de rostire.Asteptarea este cautata,rostul este oarecum pierdut printre atatea priviri.'Nu te uita in urma!' e tot ce mai poate spune timpul,dar cine sa auda si sa asculte acest sfat? Confuzia apare la momentul nepasarii,atunci cand lucrurile nu se mai ordoneaza si cand tot ce se poate dori nu e disponibil.
Seara vine in curand si poate atunci se mai poate da inca o sansa.Orice a fost,acum a disparut in trecut,iar sensul dat de aceasta disparitie duce catre o noua dorinta.Asa se nasc idealurile,asa se nasc umbrele marete,iar singurul lucru ce le poate omori e neimplinirea.
Dovezi se pot gasi,argumente se pot da,demonstratii se pot face,dar nimic din toate astea nu poate reprezenta in final latura ascunsa in care sunt depuse eforturile unei vieti.
Unde se poate gasi raspunsul? In spatele intrebarii principale care roteste lucrurile si le ofera o miscare.

Pete din trecut

Imi aduc aminte de gramezile de funze uscate din gradina bunicilor in care obisnuiam sa sar, mirosul lor ametitor, caldura pe care o emanau intodeauna ma faceau sa plutesc in universul meu.
Acum nu mai pot simti ce am simtit atunci, acum nu pot decat sa imi amintesc cu zambetul pe buze de perioada aceea, dar stiu ca niciodata nu o voi mai retrai.
Ca sa intri in viitor trebuie sa lasi trecutul sa putrezeasca in liniste.Pana si prietenii pe care ii consideram candva cei mai buni s-au dovedit a fi o gluma proasta, ceva inutil.Loviturile le primesti cand nu esti puternic, te iau pe nepregatite si te pun la pamant.De cate ori nu am simtit ca nu ma voi mai putea ridica, de cate ori nu am simtit ca totul trece pe langa mine, ca eu stau pe margine si privesc fara a-mi dori asa ceva.La fiecare cadere nu am avut acel pat moale de funze uscate si parfumate, ci niste pietre.
Dupa cum spunea Dostoievski:"Iadul inseamna neputinta de a iubi!".Ei bine, eu cred ca ma aflu in iad, dansand cu demonii, pentru ca nu pot sa simt nici cea mai mica afectiune pentru natura umana, nu ma pot lasa inselata de sentimentele care ii domina pe ceilalti.Chiar si ura e o forma de a iubi, dar eu nu urasc.Sunt goala, lipsita de orice fel de urma de simpatie, de mila pentru viata.Este cel mai greu sa crezi ca traiesti cand de fapt esti mort.Inca nu am lasat tarana sa se usuce peste mine, poate ca mai am de sperat...sau de uitat.