Se termina cu bine

In urma a ramas doar expresia suferintei fara pic de regret profund.O situatie plastica,la fel de superficiala ca si zilele traite in cutia de cristal,zile fara gust,anoste si naive.
Cautam un centru,ceva in jurul caruia sa ma rotesc,un sens oarecare,dar care sa imi apartina si sa nu fie pus la indoiala.Inca nu l-am gasit sau poate ca deja il am (inca un lucru care sa nu ma lase sa dorm la noapte).Ciudat cum anumite lucruri sunt facute pentru a se duce si a nu rezista in bataia timpului infinit.Inca de la inceput menirea lor a fost sa dispara.
Adevaratele principii pe care un om le poate avea nu pot disparea decat daca acel om tinde spre o slabiciune mult prea mare.Greutatea care apasa pe umeri este greu de suportat si nimeni nu simte frumusete si fericire purtand o asemenea povara.
Dar dupa toate aceste ganduri trebuie sa te plimbi pur si simplu fara alte complicatii in minte...partea pe care o astept,plimabrea lunga,banca din parcul copilariei mele,o cafea mult prea buna si o seara placuta cu eternul miros de tei.Muzica din jur completeaza imaginea astfel incat perfectiunea sa apara.
'Pe unde ai mai fost in ultima vreme ca sa aduni toate aceste amintiri?'

Ratacit

Acelasi loc este prezent pentru a fi supus analizei.Bineinteles ca nimic nu te va convinge sa renunti la principiul de baza al fiintei tale umile,nimic nu iti va zdruncina credinta intr-un viitor construit de tine,nimic nu te va face sa datorezi cuiva un lucru oricat de mic ar fi acesta.
Toate aceste afirmatii pot sa te intareasca si sa te faca sa continui cand nu mai este nimic de continuat,pot sa te ajute sa scapi de acelasi paradox sau pot sa iti dezvaluie o alta latura a obscuritatii.Problema e cum alegi tu sa te integrezi printre limitele tale.
Poti sa iti pui increderea in cel mai sigur lucru,dar tot vei afla mai tarziu ca nu exista siguranta si ca increderea nu depinde de norme conventionale,de prieteni nemuritori sau de nevoi rationale.
Nu cred ca dependenta poate distruge un om,dar in cazul unei obsesii pot aparea situatii critice in care personalitatea unui individ este supusa unei transformari radicale.Se pot dezintegra celulele tale daca nu vei renunta la acele limite,daca nu vei invata sa treci peste orgoliul inutil si peste toate acele idei incerte.Asta esti tu si nu ai ce face...

Alt unghi

In final ramane aceeasi zi,aceeasi clipa de singuratate,acelasi final trist,aceleasi cuvinte nespuse,aceleasi ganduri negre....acelasi tu.Ai trait ce ai putut trai si ai luat uitand sa si oferi.
Pana acum ai ramas detasat de orice sentiment uman si nu ai simtit nicioadata nevoia de a te completa,dar o singura amintire poate schimba intreaga ta structura si definitie.Te uiti in oglinda incercand sa descifrezi acel chip obosit si plin de trairi intense,incercand sa prinzi un rost util,ceva care sa-ti ateste existenta si faptele.
Ultimele clipe date de Divinitate le-ai ratat uitand ca viata se petrece acum.Ai trait mai mereu in trecut,rar in viitor si nicioadata in prezent.Nu ti-ai depasit temerile nici cand ai avut ocazia preferand sa traiesti cu ele langa tine.De ce nu ai dat drumul rutinei? Succesele nu se pot masura in lucruri materiale,acestea venind defapt o data cu reusitele proprii.
Poate ca vei mai primi o sansa,iar atunci o vei lua de la capat.Cine stie? Aceleasi greseli se pot uita pentru a fi repetate,iar aceiasi oameni vor exista mereu pentru a te descuraja.Tot un om marunt vei ramane...dar poate ca vei alege alte lucruri.

Nasterea idealurilor

Asa treceau zilele,absente,goale,fara logica in timp ce toate gandurile se adunau intr-un singur loc.Nu a mai ramas mare lucru din ce a fost,iar toata increderea acordata candva a disparut.De ce? Nimeni nu stie.
Revin amintiri in locuri uitate si cuvintele trecute capata o noua forma de rostire.Asteptarea este cautata,rostul este oarecum pierdut printre atatea priviri.'Nu te uita in urma!' e tot ce mai poate spune timpul,dar cine sa auda si sa asculte acest sfat? Confuzia apare la momentul nepasarii,atunci cand lucrurile nu se mai ordoneaza si cand tot ce se poate dori nu e disponibil.
Seara vine in curand si poate atunci se mai poate da inca o sansa.Orice a fost,acum a disparut in trecut,iar sensul dat de aceasta disparitie duce catre o noua dorinta.Asa se nasc idealurile,asa se nasc umbrele marete,iar singurul lucru ce le poate omori e neimplinirea.
Dovezi se pot gasi,argumente se pot da,demonstratii se pot face,dar nimic din toate astea nu poate reprezenta in final latura ascunsa in care sunt depuse eforturile unei vieti.
Unde se poate gasi raspunsul? In spatele intrebarii principale care roteste lucrurile si le ofera o miscare.

Mai conteaza?

Dispare tacerea odata ce soaptele pornesc lasand un gol absurd in interiorul tau.Incet aluneci intr-un spatiu nou creat parca special pentru toate gandurile tale funeste.
Nu ai pierdut o jumatate,ci te-ai intregit in tot acest proces de cautare,iar ce-ai gasit te-a format in ceea ce esti acum.Candva-ti plangeai de mila si te lasai invins,dar acum ai reusit sa crezi in portita ta de scapare.
Sunetele cad pe langa tine intr-o armonie necesara.Cuvintele nu mai trebuie analizate,nu gasesti nici macar o urma de frica in ele.Existenta trecuta s-a diminuat intr-o clipa nesemnificativa lasandu-te sa traiesti prezentul.
Fiecare greseala nu a facut altceva decat sa-ti intareasca orgoliul si increderea.Chiar si atunci cand credeai ca iubesti erai amar,dar acum stii sa deosebesti sentimentele fizice de cele care conteaza cu adevarat.
Nu orice om poate invata asta,dar tu ai reusit.