Mintile bolnave exploatate de carausii vremurilor noastre se intind pentru a fi inspectate cu minutiozitate si perseverenta.Stiu exact la ce sa se astepte si nu se tem sa isi arate adevarata fata,adevarata savoare.Totul se leaga la un moment dat in lumea lor,orice clipa de neclaritate,orice scapare a destinului ajunge sa fie esenta clipei prezente si nucleul clipei viitoare.Soaptele spuse cu atata rigoare si nevoie,cu atata bagare de seama si atentie se simt in fiecare vibratie a sunetelor si a vietii ce bantuie prin venele decupate ale timpului.
Totul este un mare nimic permanent caruia i se adauga de fiecare data o insemnatate diferita,depinde de perceptia fiecarui individ.Fatada pe care o atribuie revine la normal dupa ce devine o obisnuinta banala,devine ceva ce parca ar fi existat dintotdeauna si e trist caci empatia este uitata cu ususrinta de mai toti.Ramanand la urma toate aceste sentimente,ele prefera sa se pietrifice,sa intre in putrefactie si astfel procesul de 'nimicizare' este luat de la capat,fara cea mai mica constrangere de catre trecut.Este calcat de existenta umila a gandurilor,este prefacut in ceva de lovirea abundenta a titanilor vesnici,de lacomia lor.Relativitatea situatiei a fost masurata de geniile presupuse,dar adevaratul sens nu a putut fi inteles nici macar de filozofi.In ciuda 'totului',nimicul a fost ales...
Ascultand 'walz 57' de la Swod (love this song)
2 comentarii:
Raman trei variante, fie nu exista, fie nu ne este dat sa il intelegem, fie nu a sosit inca momentul. Pesimistul, optimistul si pragmaticul.
nimic pe lumea asta nu are un sens sau un scop maretz, final si desavarsit.
toate cad in fatza banalei intrebari "asa si?"
ex: ajungi in Rai... asa si?
Trimiteți un comentariu