Provocare :P

-Got it from Inthedark: Cea mai apropiata carte de mine momentan este "Fratii Karamazov" de Dostoievski...just finished it so here it goes:
de la pagina 123:"Chiar atunci cand era framantat de ceva si vorbea iritat,privirea lui parca nu oglindea catusi de putin adevarata lui stare sufleteasca,exprimand cu totul altceva,fara nicio legatura cu clipa prezenta.,spuneau cateodata cei care aveau prilejul sa discute cu el.Altii care vedeau in ochii lui o umbra de neguroasa reverie,ramaneau uluiti de rasul spontan ce-l apuca uneori,dand in vileag cine stie ce ganduri vesele si nastrusnice intr-un moment cand privea mai incruntat ca niciodata.De altfel,aerul acela bolnavicios nu putea sa surprinda pe nimeni in clipa de fata:toata lumea cunostea fie chiar numai din auzite viata dezordonata pe care o ducea in ultima vreme la noi in oras,de chefurile lui,ce se tineau lant,dupa cum stiau tot asa de bine ca,de cand era in conflict cu parintele sau din pricina banilor,ajunsese intre-un hal fara hal de enervare.Circulau chiar prin partea locului o serie de anecdote in privinta asta." ....o dau mai departe la urmatorii 5 care citesc asta :P

Iluminarea

Acest articol este scris de Victor Hugo in "Mizerabilii".Ma face sa imi para rau ca nu ma gandesc mai des la asta :(....so here it comes:

"Nimic nu e neinsemnat.Oricine se lasa patruns de puterea adanca a naturii o stie.Cu toate ca filozofiei nu i-e data nici o multumire absoluta,si nu poate margini cauza,asa cum nu poate limita efectul,visatorul cade totusi nemarginit in fata acestor descompuneri de forte care ajung la unitate.
Totul lucreaza pentru tot.Algebra se aplica norilor:iradiatiile stelelor ii sunt de folos trandafirului.Nici un ganditor n-ar indrazni sa spuna ca mireasma rasurii e de prisos constelatiilor.Cine poate calcula traiectoria unei molecule? Stim noi daca plasmuirea lumilor nu e determinata de caderea firelor de nisip? Cine cunoaste fluxul si refluxul reciproc al infinitului mare si al infinitului mic, rasunetul cauzelor in abisul fiintei si noianul creatiunii? Si un vierme are rostul lui.Ceea ce e mare e mic,ceea ce e mic e mare.Totul e in echilibru in ceea ce e necesar.Inspaimantatoare viziune pentru pentru gandirea omeneasca.Intre fiinte si lucruri exista relatii care tin de miracol.Totul are pret in acest tot nemarginit care porneste de la soare si ajunge la gaza.Avem nevoie unii de altii.Lumina nu duce in azur miresmele pamantului fara sa stie ce face cu ele.Noaptea imparte esente stelare florilor adormite.Toate pasarile care zboara au legat de gherute firul infinitului.Germinatia sporeste cu nasterea unui meteor si cu lovitura de cioc a randunicii care sparge oul;ea determina in acelasi timp nasterea unei rame si venirea pe lume a lui Socrate.
Microscopul incepe acolo unde sfarseste telescopul.Care din doua vede mai departe?Alegeti!Mucegaiul e o constelatie de flori.O nebuloasa e un furnicar de stele.Aceeasi convietuire poate si mai uimitoare, a problemelor gandirii si a fenomenelor materiei."

'Inca' makes me feel angry

Inca un Craciun trece peste mine...
Inca un an pleaca in cruzime,
Inca un batran moare huiduit,
Inca un copil plange ca nu a primit,
Inca o femeie mai zambeste-n tihna,
Inca o tigara,multa nicotina,
Inca un pahar plin cu bere bruna,
Inca un tipar,inca o minciuna,
Inca o dilema,inca un regret,
Inca o emblema,inca un tichet,
Inca un mort....eu si doar cu mine,
Inca un Craciun fara doar cu tine(my alter-ego is missing) :(((

Teatrul absurdului

"-Buna ziua!Stiti unde as putea sa gasesc spitalul?
-Primaria e la capatul strazii
-Dar eu vreau sagasesc spitalul
-Acolo e si libraria
-Nu intelegeti ce va spun?
-Da,e foarte cald azi;nu cred ca va ploua prea curand
-Vorbesc cumva in alta limba?
-Sigur ca puteti sa luati autobuzul de aici."....asta e un exemplu destul de umil...sunt alte chestii mult mai grave :|

Asa patesc de multe ori,parca totul este un simplu teatru al absurdului.Nu ma pot intelege cu nimeni,nimeni nu aude ce zic sau pur si simplu cuvintele pe care le zic sunt mult prea ciudate pentru ceilalti si nu folosesc cuvinte gen nicotinamidadeninucleotid sau supercalifragilisticexpialidoce.Foarte bizar cum unii oamenii sunt atat de nepasatori de prefera sa iti dea un raspuns lejer la intrabarile simple pe care le pui sau cum te ignora cand tu spui ceva important.E trist ca lucurile care conteaza sunt lasate sa moara intr-o mare de ignoranta :((

'Nimicizarea totului'

Mintile bolnave exploatate de carausii vremurilor noastre se intind pentru a fi inspectate cu minutiozitate si perseverenta.Stiu exact la ce sa se astepte si nu se tem sa isi arate adevarata fata,adevarata savoare.Totul se leaga la un moment dat in lumea lor,orice clipa de neclaritate,orice scapare a destinului ajunge sa fie esenta clipei prezente si nucleul clipei viitoare.Soaptele spuse cu atata rigoare si nevoie,cu atata bagare de seama si atentie se simt in fiecare vibratie a sunetelor si a vietii ce bantuie prin venele decupate ale timpului.
Totul este un mare nimic permanent caruia i se adauga de fiecare data o insemnatate diferita,depinde de perceptia fiecarui individ.Fatada pe care o atribuie revine la normal dupa ce devine o obisnuinta banala,devine ceva ce parca ar fi existat dintotdeauna si e trist caci empatia este uitata cu ususrinta de mai toti.Ramanand la urma toate aceste sentimente,ele prefera sa se pietrifice,sa intre in putrefactie si astfel procesul de 'nimicizare' este luat de la capat,fara cea mai mica constrangere de catre trecut.Este calcat de existenta umila a gandurilor,este prefacut in ceva de lovirea abundenta a titanilor vesnici,de lacomia lor.Relativitatea situatiei a fost masurata de geniile presupuse,dar adevaratul sens nu a putut fi inteles nici macar de filozofi.In ciuda 'totului',nimicul a fost ales...


Ascultand 'walz 57' de la Swod (love this song)

Resemnare inutila

Amintirea a ramas tot in podul mintii mele,e plina de praf si nu vreau sa ma ating de ea,sa o dau jos de acolo.Ce rost are sa ma chinui la nesfarsit cu acest lucru,tot la aceeasi limita ajung,tot aceleasi lucruri simt si nimic nu se schimba decat pozitia timpului.
Resemnarea e un proces patetic atunci cand se poate face ceva,dar cand cel mai bine e sa accepti situatia asa cum e devine un act de demnitate dusa la extreme.Trucul sta in aplicarea ei,in felul cum o poti percepe la nevoie,cum sa nu o lasi sa devina lasitate.Urma zilei de ieri a lasat un gust amar in viata mea,de parca tot ce a fost bun vreodata s-a transformat in otrava si s-a scurs in ziua de ieri.Acum ma simt iar goala,pustie fara idee de directia in care ma indrept cu pasii lenti pe care ii fac in sila,descumpanita si dezamagita de problemele ce ma inconjora,de fiintele ce se invart in jurul meu,de puterile care ma conduc.
Inca sunt pe punte,stiu asta,simt vantul care ma plesneste peste fata,dar nu pot sa vad urma de simtire,de spernata si tot astept sa se intample ceea ce trebuie,dar tarmul e departe si intarzie sa apara.Nu ma voi resemna in cazul asta....voi astepta pana se termina totul ca sa o pot lua de la capat.

La multe jeleuri!!!!

Hmmmm...azi in sfarsit e ziua mea dupa aceasta lunga asteptare(not really).Inca un an a mai trecut,un an plin de rasete,plansete,esecuri,reusite,neatentii,nebunii,mii de melodii ascultate,cativa oameni noi,un blog,noi perspective,vise,relaxari,tensiuni....doamne cate lucruri :O.
Chiar am patit eu toate astea...imi urez eu singura(desi suna cam narcisist) La multe jeleuri fericite caci asa prefer sa-mi masor viata...in jeleuri...sunt mult mai gustoase decat anii!!!!!:D

Turta Dulce

Am inceput sa visez la iarna,la aroma ei,la ninsoarea calma ce ma scoate din starea haotica in care ma regasesc adesea.Zapada imi amorteste simturile,ma duce intr-o alta dimensiune in care pot sa fiu eu,sa ma gandesc la tot fara teama,fara retinere.
Pana si saniuta rupta din podul bunicilor ma face sa zambesc din nou ca altadata,toate acele amintiri frumoase pe care le-am avut,toate acele ierni magice in care il asteptam pe Mos Craciun,toate aveau farmecul lor.Stiu ca poate suna cam infantil,dar in curand e ziua mea si ma simt de parca as avea o suta de ani,asa ca am preferat sa las un pic seriozitatea cu care tratez in general viata si sa scriu ceva mai simplu,ceva din amintiri.
Azi am macat turta dulce cu speranta ca voi regasi macar o farama din toata acea perioada in gustul ei.Din pacate nu am reusit,poate ca trebuie sa astept pana la Craciun,atunci o sa isi faca efectul.Imi place atat de mult turta dulce...e cred ca printre cele mai bune lucruri din lume.O cana de ceai fierbinte cu miere,scortisoara si lamaie si turta dulce...doar asta imi trebuie pentru a cuceri lumea(a da si o pereche de papuci pufosi).


Ascultand "Sweet sublime" de la Molly Johnson

A thought inside my...heart

You don't know what he feels,you don't even know what he has inside,you don't really care about his feelings,you always forget his real name,you let him die,you don't fight for what he believes in,you laugh at all his dreams,you run when he's lost,you leave him alone every moment,you remind him about sorrow,you hurt him every time he's smiling...you probably don't even know him but he's standing right next to you!What comes next? Pain,happiness,loneliness,forgiveness or maybe you will just let him go down without telling him he's more than that?Everything has a price on this world and you will have to pay it one day,soon you will see his true face and then you'll cry...die...

Decorul sunetului

Ultima sansa dispare in sunetul pianului, sunetul cel mai trist, acea clapa uitata, prafuita, acel ultim glas pe care il scoate in fata mea.Am dat navala peste minte, nu am mai lasat-o sa creeze toate acele viziuni perfide.Aud iar acea clapa, o aud cum ma striga, ii aud disperarea si mila in care e scaladata.Eu nu am umilit-o niciodata si nici nu am de gand...ce rost ar mai avea sa am un suflet daca as face asa ceva.Ratiunea nu o pot pune inaintea ei, dar pot sa tin cont de fiecare susur ce-l aud, pot sa ma inalt la fiecare pornire a ei.
Ce s-a intamplat aici?Soarele nu mai rasare, dansez de una singura in noapte, prefer sa uit de sunet pentru moment.Iarta-ma daca nu ti-am spus cat de mult te-am admirat, poate ca aveai nevoie in umilinta pe care ai primit-o de la ceilalti.Cand te voi auzi din nou te voi acoperi in laude sincere, te voi admira in soapta, nu te voi lasa niciodata in tristete.Vreau sa te aud pana la sfarsit, vreau sa respir ascultand doar sunetul pe care il emani, vreau sa fiu alaturi de tine pana cand descompunerea ne va intampina, vreau....vreau sa iti ghicesc fiecare particula, sa le pun alaturi, sa termin puzzelul in care te afli.Nu ma obliga sa parasesc acum aceasta stare, daca nu o voi mai gasi ce voi face cu atata realitate stransa in camera?Nu am unde sa o pun, e plin de visare in casa si nu mai am loc decat pentru o secunda de traire.Nu iubesc pamantul pe care merg acum, ma intorc, nu pot sa dorm noaptea si desi stiu ca nu e bine....imi pare rau din nou.Lasa sa apara totul la timpul destinat, nu forta sa vina peste noi ceea ce bate la usa.
Cata credinta aveam candva in gandurile mele, cata ascultare dadeam inimii si poate ca mai pot face asta, dar rostul nu apare acum.Am plecat, am alergat prea departe si nu mai gasesc drumul potrivit.Lumina s-a stins, intunericul s-a aprins, viata a murit si moartea traieste.Aud cum plange steaua, aud cum bat inimile lor,cum trece sufletul tunelul, cum se sfarseste o existenta si nu pot plange si eu laolalta cu toate aceste lucruri.Sunt dezamagita si nu ma pot opri din ras.Priveste cum rad, cum sangerez de la atata ras....ironia asta, o iubesc pur si simplu!!!