sâmbătă, 27 martie 2010

Final


Finalul unui lucru este inceputul altuia. O vreme m-am obisnuit cu atatea situatii, cu atatia oameni, cu tot acest intreg pe care credeam ca nu am dreptul sa il schimb sau sa il modific.
Un final este mereu binevenit cand un inceput bate la usa. Este greu sa pui punct unei fraze pe care nu mai vrei sa o termini, dar cu cat o lungesti mai mult cu atat isi pierde din inteles. Aici am reusit sa exprim atat de multe, sa povestesc mici fragmente, sa imi disec fiecare idee si sa o transpun in diferite dimensiuni.
Acum trebuie doar sa scriu pentru mine, sa pun punct unei fraze ce a durat mai mult de trei ani. In viitorul nu prea apropiat, probabil ca ma voi reapuca de "gandirea profunda" si de mini-filosofia mea, dar deocamdata las loc unui final. M-am gandit cum ar trebui sa fie acest ultim articol, ce ar trebui sa exprime, sa semnifice, dar pana la urma am ramas la spontan si l-am scris dupa o noapte nedormita.

Multumesc tuturor celor care au citit aceste "ganduri simple, pline de nonsensurile unei minti prea obosita uneori, asezate frumos in rafturi si dulapioare, figurat vorbind, scrise fara lipsa de imaginatie...".

Se pare ca intr-un final "Things that nobody cares about" a devenit "Things that some people care about".
Cu drag, Ana St.

P.S:

duminică, 7 martie 2010

Nou, vechi, spatiu...


Cu timpul totul se schimba, pana si acel petic pe care l-ai pastrat doar pentru tine. Nu conteaza cum incerci sa manipulezi timpul, cum incerci sa schimbi forma adevarului...in final totul se schimba.
Nu mai esti cel de acum un an, iar cel de acum un an nu e cel de acum cinci si tot asa. Degeaba pastrezi anumite parti din tine de frica sa nu te pierzi. Esti altul acum si vrei alte lucruri noi, vrei sa vezi ce poti face, vrei sa auzi tot ce se poate auzi si sa vezi tot ce se poate vedea. Vrei sa iei o foaie alba si sa ii indoi toate colturile doar ca sa aflii ce forme noi poti obtine.
Ai nevoie de schimbare in fiecare zi ca sa poti duce la capat acest drum. Asa te purifici, ajungand la urmatorul nivel din existenta ta. Trebuie sa iei pe rand fiecare posibilitate, trebuie sa zambesti cu un nou zambet, trebuie sa te individualizezi in spatiul tau.
Dorintele de ieri fac loc celor de azi, iar cele de azi celor de maine; puteai sa te opresti la un singur nivel si sa mori acolo, dar tu nu ai vrut sa renunti. Ai vrut sa te schimbi si sa arati ca este bine sa faci acest lucru, schimbarea e benefica in toate formele sale.
Ieri imi doream sa exprim ceva, astazi imi doresc doar sa ma schimb. Nu putem sa ramanem la inceput, ci trebuie sa ne facem loc catre final, sa avansam si sa speram ca totul va iesi, intr-o oarecare masura, asa cum ne-am dorit.
Astazi suntem toti noi si stralucitori, dar maine vom deveni vechi si prafuiti. Trebuie sa ne schimbam!

sâmbătă, 20 februarie 2010

Straini


Pornim de la viata si incet ne extindem catre traire, iar apoi terminam etapa prin moarte ca sa ne putem intoarce la alta viata despre care momentan nu stim nimic.Oare va iesi ceva bun din tot ce am acumulat pana acum?
Suntem toti straini care nu cunosc decat sunetul propriu al pasilor disimulati facuti pe acest drum.
Cineva mi-a spus odata ca e mai usor sa te faci remarcat prin rautate decat prin bunatate si cand te gandesti ca totul ramane la vesnica problema a optiunilor.Nu suntem in stare sa delimitam doua paralele, ci le amestecam, facem confuzie si in final ratam orice fel de experienta validata de diferenta lor.
Ajungi strain in propria ta existenta, iar tot ce ai cunoscut vreodata ajunge sa nu te mai cunoasca pe tine.
Analizezi fiecare filosofie pe care ai putea sa o aplici, dar iti dai seama ca e in zadar.Prea mult existentialism strica, iar noi nu suntem altceva decat punctele care unesc lumea, puncte care se pierd uneori, iar atunci cand se regasesc formeaza legaturi puternice.
Alungi principiile din viata ta fara sa realizezi ca ele sunt comoara ta, sunt nucleul fiintei tale, acele motorase care iti pun in miscare universul.
Rand pe rand abandonam toti cate ceva semnificativ, ca sa realizam apoi ca acel ceva reprezinta puritatea noastra.
Exista insa o sansa sa nu devenim suflete straine, dar ca aceasta sansa sa supravietuiasca trebuie sa nu ne mai amagim cu ordinarul.

miercuri, 27 ianuarie 2010

'I shall imagine life' by E.E.Cummings


In memory of someone special.

"i shall imagine life
is not worth dying,if
(and when)roses complain
their beauties are in vain

but though mankind persuades
itself that every weed's
a rose,roses(you feel
certain)will only smile"


Always remember to say 'thank you' before it's too late.
Thank you!

marți, 12 ianuarie 2010

Ce suntem?


Din fiecare strat al unui om extragem cateva particularitati ca sa ajungem la o concluzie.Rupem cateva caracteristici, sacrificam pareri in cinstea cunoasterii si pana la urma ajungem de unde am plecat.Prima impresie creeaza o poveste in minte, povestea unui om poate uitat, dar amintit acum in discutii absurde.
Gloria cuiva se calculeaza in dorintele pe care le exprima, in visele pe care are curajul sa le afiseze cu riscul de a fi exclus din comun.Un singur cuvant de respingere din partea acestui "cuiva" este luat si expus ca dovada a neascultarii de catre judecatorii acestor timpuri, iar cine arata admiratie pentru curajul sau este aruncat si el in afara grupului.
Nu suntem miei, ci scorpioni veninosi si aruncam cu venin in oricine isi permite sa viseze si sa faca din imposibil ceva normal.Credem ca in spatele unei reusite se ascunde o farsa.Aruncam miracolele la gunoi, dar pastram tristetea ca sa ne hranim unii pe altii.
Nu suntem oameni, suntem umbre fricoase care se ascund de lumina.Alegem cea mai usoara cale de a realiza orice, ne multumim cu atat de putin fara sa vedem cat de multe elemente ne stau la dispozitie.Ne inchidem in sine...iar in final disparem fara a lasa o urma a existentei noastre (cel putin nu una buna).
Ce suntem?
Suntem lasi.

duminică, 22 noiembrie 2009

Mic tratat asupra vietii

Intr-un colt strain sta lumea,iar intr-unul cunoscut stau eu.Intre cele doua spatii exista un drum care merita explorat si anume viata.De cate ori nu ne-am intrebat ce este ea pana la urma?
"Ce este viata?"; e randul meu sa imi pun intrebarea asta.
Viata este un detaliu pentru ca esteticul ii permite o forma ermetica,indoielnica unui suflet orb.
Viata este o cale spre fericire pentru ca privita de pe o banca, ea devine un simplu joc inocent al copiilor.
Viata este un paradox pentru ca privita printr-o prisma ea se reduce la o singura nuanta.
Viata este ceea ce iti doresti sa fie,astfel se reduce la o simpla alegere,la un gand predominant.
Viata este o melodie proprie pe care o asculti zi de zi,de care nu te mai saturi pentru ca desi este aceeasi melodie, pentru tine suna altfel de fiecare data cand o auzi.
Pentru tine ce este viata?

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Strict uman


Iei toate lucrurile preferate ale unui om si le analizezi,apoi descoperi personalitatea omului in functie de ceea ce adora, fie ca este o papusa sau un creion ros de timp sau chiar o piatra murdara scoasa candva dintr-un lac, ideea e ca amprenta acelei persoane ramane asupra acelor lucruri chiar si dupa moartea sa, pastrand o particica din suflet.
Atunci cand ne pierdem identitatea cred ca singurul mod de a o recupera este prin acele mici detalii care ne construiesc viata.Un stilou verde, o icoana pictata pe lemn, un raton de plus, un caiet cu poezii, un breloc in forma de floare, o fotografie veche, sapte nasturi galbeni etc.
Odata ce sunt masurate in sentimente, toate acele lucruri devin un fel de puncte de reper in viata unui om.Iar stranse toate laolalta devin chiar viata omului, exprimand diferite ganduri in diferite clipe.
Atasamentul nostru fata de anumite persoane se revarsa si asupra lucrurilor ce ne sunt daruite.Oricat de mult s-ar deteriora acel dar, noi nu putem sa il aruncam si tinem strans de el de parca ar reprezenta omul de la care l-am primit.
Dar ce s-ar intampla daca am avea puterea de a arunca toate acele dovezi, daca ne-am desprinde de ele fara cel mai mic regret? Probabil ca am deveni mai putin umani.Iar daca am reusi sa aruncam o parte din trecut asta inseamna ca am reusit sa trecem peste si sa mergem mai departe fara sa ne uitam inapoi.