Ce suntem?

Din fiecare strat al unui om extragem cateva particularitati ca sa ajungem la o concluzie.Rupem cateva caracteristici, sacrificam pareri in cinstea cunoasterii si pana la urma ajungem de unde am plecat.Prima impresie creeaza o poveste in minte, povestea unui om poate uitat, dar amintit acum in discutii absurde.
Gloria cuiva se calculeaza in dorintele pe care le exprima, in visele pe care are curajul sa le afiseze cu riscul de a fi exclus din comun.Un singur cuvant de respingere din partea acestui "cuiva" este luat si expus ca dovada a neascultarii de catre judecatorii acestor timpuri, iar cine arata admiratie pentru curajul sau este aruncat si el in afara grupului.
Nu suntem miei, ci scorpioni veninosi si aruncam cu venin in oricine isi permite sa viseze si sa faca din imposibil ceva normal.Credem ca in spatele unei reusite se ascunde o farsa.Aruncam miracolele la gunoi, dar pastram tristetea ca sa ne hranim unii pe altii.
Nu suntem oameni, suntem umbre fricoase care se ascund de lumina.Alegem cea mai usoara cale de a realiza orice, ne multumim cu atat de putin fara sa vedem cat de multe elemente ne stau la dispozitie.Ne inchidem in sine...iar in final disparem fara a lasa o urma a existentei noastre (cel putin nu una buna).
Ce suntem?
Suntem lasi.

Mic tratat asupra vietii

Intr-un colt strain sta lumea,iar intr-unul cunoscut stau eu.Intre cele doua spatii exista un drum care merita explorat si anume viata.De cate ori nu ne-am intrebat ce este ea pana la urma?
"Ce este viata?"; e randul meu sa imi pun intrebarea asta.
Viata este un detaliu pentru ca esteticul ii permite o forma ermetica,indoielnica unui suflet orb.
Viata este o cale spre fericire pentru ca privita de pe o banca, ea devine un simplu joc inocent al copiilor.
Viata este un paradox pentru ca privita printr-o prisma ea se reduce la o singura nuanta.
Viata este ceea ce iti doresti sa fie,astfel se reduce la o simpla alegere,la un gand predominant.
Viata este o melodie proprie pe care o asculti zi de zi,de care nu te mai saturi pentru ca desi este aceeasi melodie, pentru tine suna altfel de fiecare data cand o auzi.
Pentru tine ce este viata?

Strict uman

Iei toate lucrurile preferate ale unui om si le analizezi,apoi descoperi personalitatea omului in functie de ceea ce adora, fie ca este o papusa sau un creion ros de timp sau chiar o piatra murdara scoasa candva dintr-un lac, ideea e ca amprenta acelei persoane ramane asupra acelor lucruri chiar si dupa moartea sa, pastrand o particica din suflet.
Atunci cand ne pierdem identitatea cred ca singurul mod de a o recupera este prin acele mici detalii care ne construiesc viata.Un stilou verde, o icoana pictata pe lemn, un raton de plus, un caiet cu poezii, un breloc in forma de floare, o fotografie veche, sapte nasturi galbeni etc.
Odata ce sunt masurate in sentimente, toate acele lucruri devin un fel de puncte de reper in viata unui om.Iar stranse toate laolalta devin chiar viata omului, exprimand diferite ganduri in diferite clipe.
Atasamentul nostru fata de anumite persoane se revarsa si asupra lucrurilor ce ne sunt daruite.Oricat de mult s-ar deteriora acel dar, noi nu putem sa il aruncam si tinem strans de el de parca ar reprezenta omul de la care l-am primit.
Dar ce s-ar intampla daca am avea puterea de a arunca toate acele dovezi, daca ne-am desprinde de ele fara cel mai mic regret? Probabil ca am deveni mai putin umani.Iar daca am reusi sa aruncam o parte din trecut asta inseamna ca am reusit sa trecem peste si sa mergem mai departe fara sa ne uitam inapoi.

:D

This is for all of you so here it goes... :D

Cand plantezi un cuvant...

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris...pana si eu ma mir cata vreme am lasat blogul sa prafuiasca.M-am tot gandit daca sa il parasesc de tot si sa imi scriu parerile intr-un caiet din mintea mea,dar apoi m-am gandit si mai bine si se pare ca nu pot sa il las,cel putin nu de tot.
De ce scriu?
Pentru ca e singurul mod de a te exprima dupa ce ai analizat si ai cantarit cuvintele pe care le vei arunca,pentru ca implica un efort de constientizare a lucrurilor,pentru ca se pot modela cuvintele,se pot reinventa si apoi se pot recicla,pentru ca un cuvant spus e usor de folosit in timp ce unul scris implica emotii si sentimente complexe,pentru ca e singurul lucru in care m-am regasit de mica si in care ma pot regasi si acum,pentru ca imi place sa cred ca pot schimba lumea oricat de putin cu ceea ce scriu si mai ales pentru ca e o cale sigura catre mintea mea,aici nu ma voi pierde vreodata si nu voi uita.
De ce scriu?
Pentru ca atunci cand scriu ma impart in mii de cuvinte si tot reusesc sa raman un intreg.
Unii oameni fac poze,fotografia fiind modul lor de exprimare,altii canta sau picteaza sau sculpteaza,dar eu prefer sa scriu pentru ca asa pot descrie o fotografie,pot picta in scris imaginea cuiva,pot sculpta personalitatea unei persoane si pot canta propria mea melodie.E un mod elegant de a relata un fapt sau de a manifesta o credinta fara sa astepti un raspuns.O poveste poate sa fie retorica,poate sa fie o reflexie a unui om; deci totul devine discret,fara complicatii,reusind totusi sa ridice la orizont cateva semne de intrebare.
Cand plantezi un cuvant reusesti sa prinzi esenta unui detaliu fara sa o strici.
"De ce scriu?"..."Ca sa ma aud."

Promises - Badly Drawn Boy

Optimism si...atat

"Se spune ca nu demult o stare se nascu din praful stelelor uitate prin colturi stravechi ale cerului,iar cand disperarea si dezamagirea stapaneau omenirea aceste stele au fost chemate sa isi sacrifice stralucirea pentru a darui o portiune noua,o ramura inchinata sperantei.Si asa se nascu optimismul."
Raul se observa inainte de toate.Atunci cand nu simtim absolut nici o durere nu bagam de seama de parca asa trebuie sa fie,in schimb atunci cand ne cuprinde durerea,fie cea sufleteasca,fie cea fizica imediat cautam vinovati.Nicioadata nu ne putem multumi cand atingem un anumit nivel,ci vrem sa urcam,sa depasim limitele acceptate,sa avem cat mai mult.Dupa cum am mai spus,ne intrecem in suferinte in loc sa ne bucuram de fiecare zi ce ne este oferita de Divinitate,fiecare sansa ce se naste o data cu rasaritul soarelui,cu primul gand soptit.Mereu trebuie sa existe ceva rau in intentiile cuiva.Daca oferim ni se cer socoteli si daca primim avem datorii.Provocam propriile noastre furtuni,tornade si cutremure sufletesti ca apoi sa ne fie si noua provocate.Uitam si nu iertam,dar vrem sa fim amintiti si iertati.Ne grabim sa ajungem undeva fara sa aruncam o mana de ajutor unui om aflat pe marginea drumului.Ne ascundem dupa ziduri,ne baricadam sub pamant,blocam orice cale de acces catre suflet si dam muzica groteasca a disperarii la maxim.
"Dar acest optimism a reusit sa supravietuiasca si dupa atatia ani...in primul zambet al unui om trist,in culoarea mintii unui om orb,in sunetul mut al unui om surd sau in cuvintele surde ale unui om mut.Optimismul inca mai rezista,inca mai creste..."

Song 1 - DJ Krush

Harta abstractului

Cat de usor se poate pierde o identitate in alte resturi de lumi, capatand rolul unui nonsens, unei limite absurde.Acest proces apare cand o anumita parte din controlul propriu al mintii este afectat, fiind presat de factori cu valente multiple.
Sa spunem ca am pierdut firul povestii si nu mai stim cum sa continuam, dar de cele mai multe ori acest adevar este negat de la inceput.Scos din radacini, ascuns printre mii de chipuri triste, lovit in speranta, te desprinzi incet de firele mate ce te tineau ancorat de realitatea lor.
Printre alte tipare putem deosebi foarte usor diferenta ce da culoare expresiei,iar pentru a putea face asta nu ne trebuie decat un salt de imaginatie.Totul deja a fost scris pentru rest, dar pentru punctul deosebit abea acum se descopera o harta.Pas cu pas intunericul se lumineaza, dar nu puternic, ci cat mai difuz, cu fiecare atingere a acestui spatiu necunoscut se ajunge la un nou termen ce trebuie definit si intersectat cu abilitatea de a vietui in norme subapreciate.Se pot crea astfel noi lungimi peste infinitate unde retusurile nu sunt acceptate ca necesitate, ci ca alegere individuala.
In timpul in care trebuie regasita fundatia deja etajele sunt puse cap la cap pentru a se construi aparent un alt volum perceput ca o realitate respinsa.Loviturile se primesc cu un interes maxim portionate corect la fiecare simt.Legaturile exista, dar cine are curaj sa le faca?

Almost - The Rongetz Foundation