Catre rasarit

Nici ca se putea mai bine...o ploaie asa marunta,dar eficienta,intr-un moment de gandire profunda; corzile se intind,rabdarea dispare si totul se dizolva.Da,se pare ca e bine sa nu bagi in seama ce trece pe langa tine cand ceea ce trece pe langa tine te baga in seama (aberatie trecatoare).
Un zambet frumos si cunoscut iese de sub o umbrela oarecare,nu e nimic special in umbrela,dar in persoana care o tine da.Pot studia trasaturile in liniste in timp ce acea persoana se sterge pe frunte de cateva picaturi ce au reusit sa intre sub umbrela.Ochii par obositi,dar privirea e clara si timida.Pasul e grabit; spre ce? nu se stie,dar nu destul de grabit incat sa nu observe fiecare detaliu al unei ploi reusite.Fiecare picatura scoate un sunet domol,plin de speranta unui nou inceput.Cine e acea persoana?...nu se stie,dar nici nu vreau sa se stie.Tot misterul asta are si el farmecul sau.
Acum alearga...intra in prima cafenea din drum si cere un ceai cu multa lamaie.Caldura din incapere ii moleseste sufletul,dar e bine...in sfarsit e bine.Ploaia se opreste lasand loc unei raze...e un nou inceput ce merita sarbatorit.

Lasand spatiu pentru ziua de maine

Nu puteam sa nu ma gandesc la acea lipsa,acel element care disparuse din cauza circumstantelor in care se gasise situatia.Poate ca nu era de mine,asa ca am fugit pana am dat cu capul in zid si pot spune ca nu a fost un moment prea placut.
In fata aveam viitorul uitandu-se speriat la mine,cu niste ochi mari si cu o expresie de groaza."Nu poate fi asa de rau!",se repezi el sa ma incurajeze,"Lucrurile se pot schimba daca aplici regula de trei simpla.",ce o fi vrand sa insemne si asta,dar un lucru era sigur,in viata mea nu ma simtisem asa de bine doar stand si vorbind sincer cu cineva,fara a da explicatii inutile,fara a fi trasa la raspundere pentru orice gest lipsit de insemnatate.
A fost o conversatie perfecta,fara atasamente,fara obligatii,fara necesitati,doar o discutie obiectiva in care un strain era mai bun ca un prieten.La despartire el imi spuse calm: "Ai rabdare si lasa spatiu si pentru ziua de maine."
Din acea seara cei doi straini care au avut o conversatie interesanta,rupta dintr-o alta lume nu s-au mai vazut,dar in amintire le-a ramas acea clipa cand sinceritatea a avut dreptul de a iesi in fata si cand un singur cuvant valora cat o mie de gesturi,iar de fiecare data cand isi aminteau pe buzele lor se ivea un zambet demn si cald.

O sa fiu bine!

Toata saptamana asta a fost un adevarat calvar.Nici nu imi vine sa cred ca a trecut dupa bani furati,mana luxata,zgarieturi,certuri cu oamenii dragi si pierderi irelevante de memorie :).Dar sa trecem peste,macar sunt in viata si din cate vad toate aceste nenorociri nu mi-au afectat prea tare nebunia asa ca totul e bine...stati calmi!
Totusi am avut o discutie foarte interesanta cu nepotelul meu.Eram la masa cand se gandeste el din senin sa spuna ca eu voi muri inaintea lui.Bineinteles ca cei de la masa au inceput sa tipe la el ca vorbeste prostii si ca nu e bine.Eu,matusa mai mare,ca sa calmez atmosfera incarcata ma apuc si ii zic:"Nu e adevarat.Cum poti sa spui asa ceva?"-familia uimita de intelepciunea mea-"Poate oricand sa dea maine o masina peste tine si sa mori tu inaintea mea!".Obseravti cat de spirituala sunt in asemenea situatii si cum reusesc sa calmez lumea :)).
Sper macar sa fie o saptamana buna,ca tare m-am cam saturat de cea care a trecut :-S.