E ora 7 dimineata si eu inca sunt treaza cu privirea in tavan.Ma uit la razele timide ale soarelui ce-mi intra pe fereastra si incerc sa ma dau jos din pat.Pare o dimineata londoneza,dar mica diferenta e ca sunt in Bucuresti.Dar cine ma opreste sa imi imaginez ca sunt in Londra?
Nimeni nu s-a trezit inca,aud cum respira obositi cei din jur,numai eu sunt mai mult moarta decat vie.Singura mea scapare e cafeaua calda.Ma duc sa imi prepar licorea magica sperand ca poate voi mai invia putin.
De ce nu pot sa dorm....nu ma gandesc la tine,nu ma gandesc la voi,dar de ce nu pot sa dorm?
Inca o cafea si imi vei spune maine restul povestii,promit ca o sa te ascult,o sa fiu atenta pana la sfarsit...dar acum mai da-mi doar o cafea...doua lingurite de zahar si atat.
