Cate lucruri s-au schimbat de cand am uitat acele zile.Totusi ar trebui sa imi mentin si viziunea,sa nu alunec pe langa tot ce vreau.Trebuie sa accept si anumite noutati in viata,dar m-am cam saturat sa tot astept,sa astept timpul,sa ii astept pe altii care promit atatea lucruri....asta e,trebuie sa ma incred in persoane care ar trebui sa conteze ca sa pot fi si eu dezamagita.Imi pare rau doar ca trebuie sa ma atasez atat de mult.
Nu ma mai inveseleste nici parcul de langa mine,in care razele soarelui se reflectau in gandurile mele,capatau culori in functie de cum ma simteam,radeau alaturi de mine,taceau si doar intelegeau ca ceea ce am nu e ceva omenesc,ceva care sa poata fi exprimat in cuvinte sau sentimente.
Erau zile frumoase,zile in care singuratatea nu ma stingherea,ba dimpotriva era cea mai buna prietena.Si era ceva in aer,o mireasma,ceva neinteles de altii,micul meu secret.
Poate ne regasim si maine....sau poate doar reusim sa uitam si sa nu ne mai lasam dezamagiti de ceilalti.Hai mai bine sa fim punctuali in promisiuni,e mult mai placut!
