Things that nobody cares about

Final

2010-03-27T22:46:00.000-07:00

Finalul unui lucru este inceputul altuia. O vreme m-am obisnuit cu atatea situatii, cu atatia oameni, cu tot acest intreg pe care credeam ca nu am dreptul sa il schimb sau sa il modific.
Un final este mereu binevenit cand un inceput bate la usa. Este greu sa pui punct unei fraze pe care nu mai vrei sa o termini, dar cu cat o lungesti mai mult cu atat isi pierde din inteles. Aici am reusit sa exprim atat de multe, sa povestesc mici fragmente, sa imi disec fiecare idee si sa o transpun in diferite dimensiuni.
Acum trebuie doar sa scriu pentru mine, sa pun punct unei fraze ce a durat mai mult de trei ani. In viitorul nu prea apropiat, probabil ca ma voi reapuca de "gandirea profunda" si de mini-filosofia mea, dar deocamdata las loc unui final. M-am gandit cum ar trebui sa fie acest ultim articol, ce ar trebui sa exprime, sa semnifice, dar pana la urma am ramas la spontan si l-am scris dupa o noapte nedormita.

Multumesc tuturor celor care au citit aceste "ganduri simple, pline de nonsensurile unei minti prea obosita uneori, asezate frumos in rafturi si dulapioare, figurat vorbind, scrise fara lipsa de imaginatie...".

Se pare ca intr-un final "Things that nobody cares about" a devenit "Things that some people care about".
Cu drag, Ana St.

P.S:

Nou, vechi, spatiu...

2010-03-07T13:37:00.000-08:00

Cu timpul totul se schimba, pana si acel petic pe care l-ai pastrat doar pentru tine. Nu conteaza cum incerci sa manipulezi timpul, cum incerci sa schimbi forma adevarului...in final totul se schimba.
Nu mai esti cel de acum un an, iar cel de acum un an nu e cel de acum cinci si tot asa. Degeaba pastrezi anumite parti din tine de frica sa nu te pierzi. Esti altul acum si vrei alte lucruri noi, vrei sa vezi ce poti face, vrei sa auzi tot ce se poate auzi si sa vezi tot ce se poate vedea. Vrei sa iei o foaie alba si sa ii indoi toate colturile doar ca sa aflii ce forme noi poti obtine.
Ai nevoie de schimbare in fiecare zi ca sa poti duce la capat acest drum. Asa te purifici, ajungand la urmatorul nivel din existenta ta. Trebuie sa iei pe rand fiecare posibilitate, trebuie sa zambesti cu un nou zambet, trebuie sa te individualizezi in spatiul tau.
Dorintele de ieri fac loc celor de azi, iar cele de azi celor de maine; puteai sa te opresti la un singur nivel si sa mori acolo, dar tu nu ai vrut sa renunti. Ai vrut sa te schimbi si sa arati ca este bine sa faci acest lucru, schimbarea e benefica in toate formele sale.
Ieri imi doream sa exprim ceva, astazi imi doresc doar sa ma schimb. Nu putem sa ramanem la inceput, ci trebuie sa ne facem loc catre final, sa avansam si sa speram ca totul va iesi, intr-o oarecare masura, asa cum ne-am dorit.
Astazi suntem toti noi si stralucitori, dar maine vom deveni vechi si prafuiti. Trebuie sa ne schimbam!

Straini

2010-02-20T13:26:00.000-08:00

Pornim de la viata si incet ne extindem catre traire, iar apoi terminam etapa prin moarte ca sa ne putem intoarce la alta viata despre care momentan nu stim nimic.Oare va iesi ceva bun din tot ce am acumulat pana acum?
Suntem toti straini care nu cunosc decat sunetul propriu al pasilor disimulati facuti pe acest drum.
Cineva mi-a spus odata ca e mai usor sa te faci remarcat prin rautate decat prin bunatate si cand te gandesti ca totul ramane la vesnica problema a optiunilor.Nu suntem in stare sa delimitam doua paralele, ci le amestecam, facem confuzie si in final ratam orice fel de experienta validata de diferenta lor.
Ajungi strain in propria ta existenta, iar tot ce ai cunoscut vreodata ajunge sa nu te mai cunoasca pe tine.
Analizezi fiecare filosofie pe care ai putea sa o aplici, dar iti dai seama ca e in zadar.Prea mult existentialism strica, iar noi nu suntem altceva decat punctele care unesc lumea, puncte care se pierd uneori, iar atunci cand se regasesc formeaza legaturi puternice.
Alungi principiile din viata ta fara sa realizezi ca ele sunt comoara ta, sunt nucleul fiintei tale, acele motorase care iti pun in miscare universul.
Rand pe rand abandonam toti cate ceva semnificativ, ca sa realizam apoi ca acel ceva reprezinta puritatea noastra.
Exista insa o sansa sa nu devenim suflete straine, dar ca aceasta sansa sa supravietuiasca trebuie sa nu ne mai amagim cu ordinarul.

'I shall imagine life' by E.E.Cummings

2010-01-27T11:33:00.000-08:00

In memory of someone special.

"i shall imagine life
is not worth dying,if
(and when)roses complain
their beauties are in vain

but though mankind persuades
itself that every weed's
a rose,roses(you feel
certain)will only smile"

Always remember to say 'thank you' before it's too late.
Thank you!

Ce suntem?

2010-01-12T06:37:00.000-08:00

Din fiecare strat al unui om extragem cateva particularitati ca sa ajungem la o concluzie.Rupem cateva caracteristici, sacrificam pareri in cinstea cunoasterii si pana la urma ajungem de unde am plecat.Prima impresie creeaza o poveste in minte, povestea unui om poate uitat, dar amintit acum in discutii absurde.
Gloria cuiva se calculeaza in dorintele pe care le exprima, in visele pe care are curajul sa le afiseze cu riscul de a fi exclus din comun.Un singur cuvant de respingere din partea acestui "cuiva" este luat si expus ca dovada a neascultarii de catre judecatorii acestor timpuri, iar cine arata admiratie pentru curajul sau este aruncat si el in afara grupului.
Nu suntem miei, ci scorpioni veninosi si aruncam cu venin in oricine isi permite sa viseze si sa faca din imposibil ceva normal.Credem ca in spatele unei reusite se ascunde o farsa.Aruncam miracolele la gunoi, dar pastram tristetea ca sa ne hranim unii pe altii.
Nu suntem oameni, suntem umbre fricoase care se ascund de lumina.Alegem cea mai usoara cale de a realiza orice, ne multumim cu atat de putin fara sa vedem cat de multe elemente ne stau la dispozitie.Ne inchidem in sine...iar in final disparem fara a lasa o urma a existentei noastre (cel putin nu una buna).
Ce suntem?
Suntem lasi.

Mic tratat asupra vietii

2009-11-22T10:19:00.000-08:00

Intr-un colt strain sta lumea,iar intr-unul cunoscut stau eu.Intre cele doua spatii exista un drum care merita explorat si anume viata.De cate ori nu ne-am intrebat ce este ea pana la urma?
"Ce este viata?"; e randul meu sa imi pun intrebarea asta.
Viata este un detaliu pentru ca esteticul ii permite o forma ermetica,indoielnica unui suflet orb.
Viata este o cale spre fericire pentru ca privita de pe o banca, ea devine un simplu joc inocent al copiilor.
Viata este un paradox pentru ca privita printr-o prisma ea se reduce la o singura nuanta.
Viata este ceea ce iti doresti sa fie,astfel se reduce la o simpla alegere,la un gand predominant.
Viata este o melodie proprie pe care o asculti zi de zi,de care nu te mai saturi pentru ca desi este aceeasi melodie, pentru tine suna altfel de fiecare data cand o auzi.
Pentru tine ce este viata?

Strict uman

2009-09-19T03:27:00.000-07:00

Iei toate lucrurile preferate ale unui om si le analizezi,apoi descoperi personalitatea omului in functie de ceea ce adora, fie ca este o papusa sau un creion ros de timp sau chiar o piatra murdara scoasa candva dintr-un lac, ideea e ca amprenta acelei persoane ramane asupra acelor lucruri chiar si dupa moartea sa, pastrand o particica din suflet.
Atunci cand ne pierdem identitatea cred ca singurul mod de a o recupera este prin acele mici detalii care ne construiesc viata.Un stilou verde, o icoana pictata pe lemn, un raton de plus, un caiet cu poezii, un breloc in forma de floare, o fotografie veche, sapte nasturi galbeni etc.
Odata ce sunt masurate in sentimente, toate acele lucruri devin un fel de puncte de reper in viata unui om.Iar stranse toate laolalta devin chiar viata omului, exprimand diferite ganduri in diferite clipe.
Atasamentul nostru fata de anumite persoane se revarsa si asupra lucrurilor ce ne sunt daruite.Oricat de mult s-ar deteriora acel dar, noi nu putem sa il aruncam si tinem strans de el de parca ar reprezenta omul de la care l-am primit.
Dar ce s-ar intampla daca am avea puterea de a arunca toate acele dovezi, daca ne-am desprinde de ele fara cel mai mic regret? Probabil ca am deveni mai putin umani.Iar daca am reusi sa aruncam o parte din trecut asta inseamna ca am reusit sa trecem peste si sa mergem mai departe fara sa ne uitam inapoi.

:D

2009-09-18T10:36:00.000-07:00

This is for all of you so here it goes... :D

Cand plantezi un cuvant...

2009-06-30T05:58:00.000-07:00

A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris...pana si eu ma mir cata vreme am lasat blogul sa prafuiasca.M-am tot gandit daca sa il parasesc de tot si sa imi scriu parerile intr-un caiet din mintea mea,dar apoi m-am gandit si mai bine si se pare ca nu pot sa il las,cel putin nu de tot.
De ce scriu?
Pentru ca e singurul mod de a te exprima dupa ce ai analizat si ai cantarit cuvintele pe care le vei arunca,pentru ca implica un efort de constientizare a lucrurilor,pentru ca se pot modela cuvintele,se pot reinventa si apoi se pot recicla,pentru ca un cuvant spus e usor de folosit in timp ce unul scris implica emotii si sentimente complexe,pentru ca e singurul lucru in care m-am regasit de mica si in care ma pot regasi si acum,pentru ca imi place sa cred ca pot schimba lumea oricat de putin cu ceea ce scriu si mai ales pentru ca e o cale sigura catre mintea mea,aici nu ma voi pierde vreodata si nu voi uita.
De ce scriu?
Pentru ca atunci cand scriu ma impart in mii de cuvinte si tot reusesc sa raman un intreg.
Unii oameni fac poze,fotografia fiind modul lor de exprimare,altii canta sau picteaza sau sculpteaza,dar eu prefer sa scriu pentru ca asa pot descrie o fotografie,pot picta in scris imaginea cuiva,pot sculpta personalitatea unei persoane si pot canta propria mea melodie.E un mod elegant de a relata un fapt sau de a manifesta o credinta fara sa astepti un raspuns.O poveste poate sa fie retorica,poate sa fie o reflexie a unui om; deci totul devine discret,fara complicatii,reusind totusi sa ridice la orizont cateva semne de intrebare.
Cand plantezi un cuvant reusesti sa prinzi esenta unui detaliu fara sa o strici.
"De ce scriu?"..."Ca sa ma aud."

Promises - Badly Drawn Boy

Optimism si...atat

2009-03-09T17:48:00.001-07:00

"Se spune ca nu demult o stare se nascu din praful stelelor uitate prin colturi stravechi ale cerului,iar cand disperarea si dezamagirea stapaneau omenirea aceste stele au fost chemate sa isi sacrifice stralucirea pentru a darui o portiune noua,o ramura inchinata sperantei.Si asa se nascu optimismul."
Raul se observa inainte de toate.Atunci cand nu simtim absolut nici o durere nu bagam de seama de parca asa trebuie sa fie,in schimb atunci cand ne cuprinde durerea,fie cea sufleteasca,fie cea fizica imediat cautam vinovati.Nicioadata nu ne putem multumi cand atingem un anumit nivel,ci vrem sa urcam,sa depasim limitele acceptate,sa avem cat mai mult.Dupa cum am mai spus,ne intrecem in suferinte in loc sa ne bucuram de fiecare zi ce ne este oferita de Divinitate,fiecare sansa ce se naste o data cu rasaritul soarelui,cu primul gand soptit.Mereu trebuie sa existe ceva rau in intentiile cuiva.Daca oferim ni se cer socoteli si daca primim avem datorii.Provocam propriile noastre furtuni,tornade si cutremure sufletesti ca apoi sa ne fie si noua provocate.Uitam si nu iertam,dar vrem sa fim amintiti si iertati.Ne grabim sa ajungem undeva fara sa aruncam o mana de ajutor unui om aflat pe marginea drumului.Ne ascundem dupa ziduri,ne baricadam sub pamant,blocam orice cale de acces catre suflet si dam muzica groteasca a disperarii la maxim.
"Dar acest optimism a reusit sa supravietuiasca si dupa atatia ani...in primul zambet al unui om trist,in culoarea mintii unui om orb,in sunetul mut al unui om surd sau in cuvintele surde ale unui om mut.Optimismul inca mai rezista,inca mai creste..."

Song 1 - DJ Krush

Harta abstractului

2009-02-05T13:36:00.001-08:00

Cat de usor se poate pierde o identitate in alte resturi de lumi, capatand rolul unui nonsens, unei limite absurde.Acest proces apare cand o anumita parte din controlul propriu al mintii este afectat, fiind presat de factori cu valente multiple.
Sa spunem ca am pierdut firul povestii si nu mai stim cum sa continuam, dar de cele mai multe ori acest adevar este negat de la inceput.Scos din radacini, ascuns printre mii de chipuri triste, lovit in speranta, te desprinzi incet de firele mate ce te tineau ancorat de realitatea lor.
Printre alte tipare putem deosebi foarte usor diferenta ce da culoare expresiei,iar pentru a putea face asta nu ne trebuie decat un salt de imaginatie.Totul deja a fost scris pentru rest, dar pentru punctul deosebit abea acum se descopera o harta.Pas cu pas intunericul se lumineaza, dar nu puternic, ci cat mai difuz, cu fiecare atingere a acestui spatiu necunoscut se ajunge la un nou termen ce trebuie definit si intersectat cu abilitatea de a vietui in norme subapreciate.Se pot crea astfel noi lungimi peste infinitate unde retusurile nu sunt acceptate ca necesitate, ci ca alegere individuala.
In timpul in care trebuie regasita fundatia deja etajele sunt puse cap la cap pentru a se construi aparent un alt volum perceput ca o realitate respinsa.Loviturile se primesc cu un interes maxim portionate corect la fiecare simt.Legaturile exista, dar cine are curaj sa le faca?

Almost - The Rongetz Foundation

Mazgalit

2009-01-18T13:51:00.000-08:00

Peste cateva enunturi au trecut cortine grele apartinand timpului.Totul s-a schimbat intr-o fractiune dintr-o nanosecunda, iar misterul a devenit cunoscut.Stim cum sa aplicam invingerea in scopul obtinerii victoriei si afisam ipocrizie pentru a primi sinceritatea.Ne nastem carturari si murim intr-o mare de ignoranta, dar pastram intodeauna spiritul nevoii, spiritul unui sentiment mazgalit...amorf, ruginit, jignit de stralucirea altor simtiri nobile, inrait de esenta noastra si pierdut in colturi intunecate ale unui imperiu sfarsit.
Am adus intr-un timp insusiri pure extraordinarului, dar tot ce a ramas e cenusiu si trist.Cred ca noi doi ne-am cam saturat de indicatii si sfaturi transparente, am obosit privind "bunatatea" altora in ceea ce priveste existenta.Nu suntem decat doi martiri insuficienti si batjocoriti de incantarile lor iar, imensul adevar se strange intr-o boaba lasand loc teatrului paralel.
Nu iti face griji, totul va fi gasit la fel si peste eternitate!

Salvation - Koop

Imaginatie

2009-01-12T08:07:00.000-08:00

Mereu am considerat ca o zi perfecta se recunoaste dupa prezenta baloanelor (in special a celor rosii).Sunt un fel de marturie a desfasurarii timpului prezent dupa bunul plac, lasand la o parte indatoririle fata de societate,ba chiar fata de tine.Ziua s-a petrecut asa cum ai vrut,iar la sfarsit ai primit cadou un balon.
Inca un element ce trebuie mentionat pentru a avea o zi si mai buna este zmeul inaltat deasupra unei multimi oarecare,un zmeu care capata o anumita valoare pentru un copilas sau pentru un batranel pierdut in magia sa.
In concluzie,lucrurile frumoase se vad mereu pe cer :D...asa ca privirea sus!

Fish - Mr. Scruff

Merry...

2008-12-11T13:47:00.000-08:00

Mai sunt cateva minute pana ce un alt an va trece peste fiinta mea, un an fara o importanta demna de mentionat, dar destul de prezent in gandurile mele incat sa fie trecut intr-un mic pamflet.Astazi auzeam cum trec ultimele minute din anul meu, pocnind in sunete de pian, clapele atingand fiecare coarda sensibila din mine.Simteam cum se scurge timpul, alunecand din mainile mele care acum pot strange cu putere alta mana.
E o stare intermediara indusa de cativa factori ce nu pot fi justificati, de cateva ramasite ale ultimei strigari.Nu e mare lucru, dar ma face sa simt inca o data trecerea timpului care nu a avut nici o insemnatate timp de un an...
Si totul e schimbat...mult prea schimbat...asa e cand anii trec.

La multi ani Frankie!

Young at Heart - Frank Sinatra

Directii

2008-11-27T13:39:00.000-08:00

Cei doi se stiu de mult timp...ai putea spune de cand lumea.Isi stiu pana si cele mai intime ganduri sau franturi de sentimente,dar nu stiu ce conteaza cel mai mult pentru fiecare.Trec zilnic unul pe langa altul fara a se saluta,fara a-si spune macar un cuvant.Singurul lor mod de a comunica e prin priviri inocente lipsite de un interes anume.Suflete non-gregare,in cautarea absolutului pornind de la teoria nimicului,simple in gesturi,dar complexe in imaginatie.
Paralelismul aparent dintre cele doua esente prezente in spatiul acesta e doar o formalitate,doar un legamant de a pastra o interactiune incerta la nivel material,sigura la nivel spiritual.
Trecand secunde,minute,ani intr-un final ajung sa se cunoasca si mai bine.O privire a uitat sa zambeasca astazi,pe cand alta a luminat intr-un mod calduros fiecare segment din cealalta.Se completeaza la fiecare pas facut intr-o directie oarecare.Unul idealist,altul realist,unul vesel,altul trist...mici discontinuitati ale firii umane ce se regasesc intr-o forma comuna prin dorintele ce se intrepatrund.Nu exista o solutie la aceasta intrecere in gasirea eului celuilalt,totul fiind difuz prin alcatuire si nespecific in maniera in care se exprima.
Se cunosc indeaproape,fiecare detaliu fiind observat de la o distanta greu de taiat si stiu ca nu trebuie mai mult pentru a realiza clipele de ratacire in privirile fiecaruia.Doua suflete boeme,greu de atins din exterior,pierdute printre miile de straturi cotidiene,ascunse in spatele cliseului vesnic...

The Gentle Rain - Stacey Kent

Inceputuri

2008-11-10T08:51:00.000-08:00

Uite asa incepe...luand-o de la un capat anume ca si cum nu s-a intamplat ceva.Perfectiunea acestui moment consta in simplitatea ce ii este dedicata.Nu mi-as dori sa fie altfel 'noul' caci el reprezinta puritatea unei decizii instabile,dar frumoase in adancul creatiei sale.La fel de expresiv,la fel de magic,la fel de capabil de profunzimea unui suflet tulburat in esenta,dar cristalin in aparenta.
Schimbarea ce se implica in acest proces dulce e o adevarata binecuvantare din partea Divinitatii,un botez predestinat omului ce crede in posibilitatea unei noi incercari.De ce sa iti subestimezi adaptarea la un nou eu? Acest lucru infloreste pana la urma acea latura intunecata si mizerabila din fibra umana.
Longevitatea extraordinara a unei clipe ce se poate primi e o dovada a unei lumi ascunse,dar mereu prezenta in directia oricarei viziuni.
Un bun estet nu critica niciodata pierderea unei valori invechite,ci delimiteaza ramasitele sale,luand in considerare ceea ce reprezinta frumusetea cvasiperfecta...

Deadly Species -

Alegeri

2008-10-12T11:04:00.001-07:00

Nu vreau sa imi golesc mintea de toate gandurile utile si ideile interzise intr-o astfel de lume.Acele trasaturi unice care apar in timp si identifica fiecare suflet inseamna prea mult pentru a fi ignorate si uitate.
Pornirile inofensive raman tacute.
Ai incercat sa faci ceva? Eu nu te-am auzit.
Vorbesc mereu de scop,incercand sa analizez totul in asa fel incat sa pot alege.
Te-ai echilibrat in timp asemenea unui copac aflat intr-o furtuna indecisa in privinta directiei.Erai si tu acolo atunci cand s-a naruit o parte din stabilitatea propusa la inceput.Eu te-am vazut.
Ramai pe loc speriat sa nu gresesti in fata lor,dar dezamagesti mereu singurul lucru care te tine in viata.Alternezi intre doua stari distincte,fara puncte comune,uitand sa alegi o parte.Nu exista indiferenta sau egalitate in razboiul din lumea ta...alege odata o parte!
Credeam ca poti mai mult,stiam ca poti mai mult.Poti?
Naivitatea ta este o trasatura fundamentala,dar nu neaparat buna.Daca nu esti naiv,nu esti tu si daca nu esti tu atunci cine esti?
Autosugestia pe care o incerci nu va sterge acele ganduri si nici nu le va schimba.Depaseste linia trasata de ei fara teama.
Priveste in jur.Unde esti acum?
In The Deep - Bird York

Ancora in centrul ignorantei

2008-09-27T07:47:00.000-07:00

Cand totul e neclar in jur apare necesitatea de a sta intr-un punct fix.Nu respir asteptand ca totul sa treaca...asteptand ca toata clipa de haos total sa se calmeze si sa revina la elasticitatea sa initiala.Nu mi-e teama sa ma amestec in galagia lor,dar nu am puterea necesara de a rezista cand un bulgare de scarba vine spre mine.Prefer sa-l ocolesc si cu toate ca singurul mod de a scapa de ceva e sa treci prin acel ceva eu nu reusesc mereu sa imi asum aceasta responsabilitate.Asa ca imi amortesc majoritatea impulsurilor pentru a disparea intr-o alta lume.
Cred ca problema fiecaruia apare atunci cand dispare forma scopului propus.Atunci apare o ceata si vezi totul gri ajungand in final in bratele obscuritatii.
A nega o forta superioara doar pentru ca nu poate fi vazuta,nu este decat un act major de ignoranta.Avem atat de multe lucruri care ne mentin la linia de plutire,dar preferam sa le aruncam departe de crezurile noastre,doar pentru ca nu coincid cu cele ale restului.
Fiecare secunda care trece ia cu ea o portiune din structura anumitor ganduri si simtiri fara a lasa in urma semne de trecere.Tot ce putem sa facem e sa ne resemnam cu aceste revendicari ale timpului si sa traim ascultand anumite glasuri pierdute in orgoliile noastre.

Inchide ochii si asculta...
Blind My Mind - Flunk

Sub presiune

2008-09-05T18:23:00.001-07:00

Goliciunea unui suflet poate sa fie recunoscuta dupa expresiile fara insemnatate ale fetei,dupa gesturile lenese si fara viata,dupa o anumita privire fara dorinta.Cum putem umple acel gol fara sa ne gasim intr-o mare de nevoi sau datorii?
De cand ne nastem si pana murim avem mereu o datorie catre ceva sau catre cineva.Nimeni nu scapa; oricat de liber se poate simti un om,tot nu e scutit de datorii.Datoria catre persoane,catre societate,catre noi,catre orice lucru aparut in viata.O singura datorie se uita usor si anume aceea de a fi om.
Un gol nu se umple cu iluzii si nici cu minciuni,ci cu fapte pline de culoare,de expresie si de speranta.
Ce poti defini fara a te teme ca nu e ceea ce crezi? Ce limite poti stabili daca nu stii ce e distanta? Te poti aventura in cautarea raspunsurlor,dar nu cred ca vei reusi sa gasesti ceva destul de real pentru lumea in care traiesti.
Defineste-mi viata,iar eu iti voi spune ce inseamna sa treci de limite,minciuni,iluzii,datorii si mai ales,iti voi arata cum sa umpli acel gol zilnic.Timpul este singurul care modeleaza raspunsurile la orice intrebare,el e un birjar etern care sta la dispozitia materialitaii,dar ii este fidel eternitatii...

My precious thing

2008-08-24T06:17:00.000-07:00

Cu dedicatie...:D...ei bine cred ca era si timpul.Imi place asa de mult melodia.Ma scuteste de o groaza de cuvinte acum :P...

My Precious Thing - Llorca

Stare nedefinita

2008-08-14T12:10:00.000-07:00

Niciodata nu se poate porni de la un punct comun cand e vorba de o structura complicata in care doi oameni se gasesc.Nu poti contrazice in timp ce esti contrazis pe acelasi subiect,ambele parti fiind in stransa legatura.Pornesti de la o celula,o simpla celula fara a cladi un tesut si observi ca exteriorul devine interior.In asemenea momente ti-ai dori sa fii la o distanta mare de intamplare si sa nu poti auzi nici un zvon.
Se ivesc ocazii mereu si se cere o instrainare absoluta de rest.Sunt gata sa ofer atata pentru ceea ce imi doresc cu adevarat.Uneori sensul isi pierde din inteles,uneori nu intelegi nici macar ce spun gandurile tale,dar toate aceste extreme se intrepatrund definind o anumita stare.
Nebunia se poate modela dupa aceasta stare,aratand astfel o expresie contorsionata a personalitatii.Toti meritam sa privim aceasta expresie pentru a ne putea da seama de latura excentrica pe care o detinem la un anumit nivel.

What is cool - Kevin Yost

Back...

2008-08-12T04:07:00.000-07:00

Gata,i'm back,dar m-as intoarce acolo,ba chiar as ramane.Mi-e dor de Frankfurt,de muzica jazz,de cafenelele lui,de cladiri si de malul Mainului...

Mad Blunted Jazz - DJ Cam

Get a move on...

2008-07-10T08:09:00.000-07:00

Azi cred ca am stat cam 3 ore uitandu-ma la rate.Incercam sa caut ce anume i-a facut pe Tolstoi si pe Turgheniev sa se indragosteasca de acest oras si nu mi-a luat mult timp pana sa gasesc acel lucru.
Ceai cu scortisoara baut in linistea diminetii,un minut ce tinde la infinit dedicat trairii,probleme lasate la o parte...nimic nu mai conteaza in acest spatiu.
Ma gasesc uneori pe strazi aparent necunoscute,dar de care imi amintesc,vag,dar se afla acolo,in mintea mea.E ca si cum le-am strabatut candva,purtand aceleasi ganduri in mine,aceleasi regrete si aceleasi sentimente confuze.
Just play another song...one more...:P

Inca ceva...

2008-06-28T08:38:00.000-07:00

Si uite asa luni plec de aici.Cred ca e singurul lucru care ma scoate din diferitele stari ciudate in care ma mai gasesc uneori.Doua luni fara Romania...nu o sa imi fie dor.Tot ce vreau e ca ziua de maine sa treaca mai repede ca sa vina cea de poimaine.
Pana una alta ascult melodia asta...si ma gandesc...
On the sunny side of the street...remember :)
Proof - I Am Kloot

Catre rasarit

2008-06-09T12:01:00.000-07:00

Nici ca se putea mai bine...o ploaie asa marunta,dar eficienta,intr-un moment de gandire profunda; corzile se intind,rabdarea dispare si totul se dizolva.Da,se pare ca e bine sa nu bagi in seama ce trece pe langa tine cand ceea ce trece pe langa tine te baga in seama (aberatie trecatoare).
Un zambet frumos si cunoscut iese de sub o umbrela oarecare,nu e nimic special in umbrela,dar in persoana care o tine da.Pot studia trasaturile in liniste in timp ce acea persoana se sterge pe frunte de cateva picaturi ce au reusit sa intre sub umbrela.Ochii par obositi,dar privirea e clara si timida.Pasul e grabit; spre ce? nu se stie,dar nu destul de grabit incat sa nu observe fiecare detaliu al unei ploi reusite.Fiecare picatura scoate un sunet domol,plin de speranta unui nou inceput.Cine e acea persoana?...nu se stie,dar nici nu vreau sa se stie.Tot misterul asta are si el farmecul sau.
Acum alearga...intra in prima cafenea din drum si cere un ceai cu multa lamaie.Caldura din incapere ii moleseste sufletul,dar e bine...in sfarsit e bine.Ploaia se opreste lasand loc unei raze...e un nou inceput ce merita sarbatorit.

1,000 Things - Jason Mraz

Se termina cu bine

2008-05-31T04:35:00.000-07:00

In urma a ramas doar expresia suferintei fara pic de regret profund.O situatie plastica,la fel de superficiala ca si zilele traite in cutia de cristal,zile fara gust,anoste si naive.
Cautam un centru,ceva in jurul caruia sa ma rotesc,un sens oarecare,dar care sa imi apartina si sa nu fie pus la indoiala.Inca nu l-am gasit sau poate ca deja il am (inca un lucru care sa nu ma lase sa dorm la noapte).Ciudat cum anumite lucruri sunt facute pentru a se duce si a nu rezista in bataia timpului infinit.Inca de la inceput menirea lor a fost sa dispara.
Adevaratele principii pe care un om le poate avea nu pot disparea decat daca acel om tinde spre o slabiciune mult prea mare.Greutatea care apasa pe umeri este greu de suportat si nimeni nu simte frumusete si fericire purtand o asemenea povara.
Dar dupa toate aceste ganduri trebuie sa te plimbi pur si simplu fara alte complicatii in minte...partea pe care o astept,plimabrea lunga,banca din parcul copilariei mele,o cafea mult prea buna si o seara placuta cu eternul miros de tei.Muzica din jur completeaza imaginea astfel incat perfectiunea sa apara.
'Pe unde ai mai fost in ultima vreme ca sa aduni toate aceste amintiri?'

Soul for Sahib - Koop

Ratacit

2008-05-23T15:58:00.000-07:00

Acelasi loc este prezent pentru a fi supus analizei.Bineinteles ca nimic nu te va convinge sa renunti la principiul de baza al fiintei tale umile,nimic nu iti va zdruncina credinta intr-un viitor construit de tine,nimic nu te va face sa datorezi cuiva un lucru oricat de mic ar fi acesta.
Toate aceste afirmatii pot sa te intareasca si sa te faca sa continui cand nu mai este nimic de continuat,pot sa te ajute sa scapi de acelasi paradox sau pot sa iti dezvaluie o alta latura a obscuritatii.Problema e cum alegi tu sa te integrezi printre limitele tale.
Poti sa iti pui increderea in cel mai sigur lucru,dar tot vei afla mai tarziu ca nu exista siguranta si ca increderea nu depinde de norme conventionale,de prieteni nemuritori sau de nevoi rationale.
Nu cred ca dependenta poate distruge un om,dar in cazul unei obsesii pot aparea situatii critice in care personalitatea unui individ este supusa unei transformari radicale.Se pot dezintegra celulele tale daca nu vei renunta la acele limite,daca nu vei invata sa treci peste orgoliul inutil si peste toate acele idei incerte.Asta esti tu si nu ai ce face...

Dont Try this at Home - Metropolitan Jazz Affair

Alt unghi

2008-05-10T16:08:00.001-07:00

In final ramane aceeasi zi,aceeasi clipa de singuratate,acelasi final trist,aceleasi cuvinte nespuse,aceleasi ganduri negre....acelasi tu.Ai trait ce ai putut trai si ai luat uitand sa si oferi.
Pana acum ai ramas detasat de orice sentiment uman si nu ai simtit nicioadata nevoia de a te completa,dar o singura amintire poate schimba intreaga ta structura si definitie.Te uiti in oglinda incercand sa descifrezi acel chip obosit si plin de trairi intense,incercand sa prinzi un rost util,ceva care sa-ti ateste existenta si faptele.
Ultimele clipe date de Divinitate le-ai ratat uitand ca viata se petrece acum.Ai trait mai mereu in trecut,rar in viitor si nicioadata in prezent.Nu ti-ai depasit temerile nici cand ai avut ocazia preferand sa traiesti cu ele langa tine.De ce nu ai dat drumul rutinei? Succesele nu se pot masura in lucruri materiale,acestea venind defapt o data cu reusitele proprii.
Poate ca vei mai primi o sansa,iar atunci o vei lua de la capat.Cine stie? Aceleasi greseli se pot uita pentru a fi repetate,iar aceiasi oameni vor exista mereu pentru a te descuraja.Tot un om marunt vei ramane...dar poate ca vei alege alte lucruri.

Nasterea idealurilor

2008-05-07T06:16:00.000-07:00

Asa treceau zilele,absente,goale,fara logica in timp ce toate gandurile se adunau intr-un singur loc.Nu a mai ramas mare lucru din ce a fost,iar toata increderea acordata candva a disparut.De ce? Nimeni nu stie.
Revin amintiri in locuri uitate si cuvintele trecute capata o noua forma de rostire.Asteptarea este cautata,rostul este oarecum pierdut printre atatea priviri.'Nu te uita in urma!' e tot ce mai poate spune timpul,dar cine sa auda si sa asculte acest sfat? Confuzia apare la momentul nepasarii,atunci cand lucrurile nu se mai ordoneaza si cand tot ce se poate dori nu e disponibil.
Seara vine in curand si poate atunci se mai poate da inca o sansa.Orice a fost,acum a disparut in trecut,iar sensul dat de aceasta disparitie duce catre o noua dorinta.Asa se nasc idealurile,asa se nasc umbrele marete,iar singurul lucru ce le poate omori e neimplinirea.
Dovezi se pot gasi,argumente se pot da,demonstratii se pot face,dar nimic din toate astea nu poate reprezenta in final latura ascunsa in care sunt depuse eforturile unei vieti.
Unde se poate gasi raspunsul? In spatele intrebarii principale care roteste lucrurile si le ofera o miscare.

Mai conteaza?

2008-05-04T03:21:00.001-07:00

Dispare tacerea odata ce soaptele pornesc lasand un gol absurd in interiorul tau.Incet aluneci intr-un spatiu nou creat parca special pentru toate gandurile tale funeste.
Nu ai pierdut o jumatate,ci te-ai intregit in tot acest proces de cautare,iar ce-ai gasit te-a format in ceea ce esti acum.Candva-ti plangeai de mila si te lasai invins,dar acum ai reusit sa crezi in portita ta de scapare.
Sunetele cad pe langa tine intr-o armonie necesara.Cuvintele nu mai trebuie analizate,nu gasesti nici macar o urma de frica in ele.Existenta trecuta s-a diminuat intr-o clipa nesemnificativa lasandu-te sa traiesti prezentul.
Fiecare greseala nu a facut altceva decat sa-ti intareasca orgoliul si increderea.Chiar si atunci cand credeai ca iubesti erai amar,dar acum stii sa deosebesti sentimentele fizice de cele care conteaza cu adevarat.
Nu orice om poate invata asta,dar tu ai reusit.

Durere de minut

2008-04-25T04:38:00.000-07:00

Ne mecanizam sentimentele de teama sa nu fim raniti,uitam adevaratul sens al cuvintelor,negam ce este important doar pentru a nu depinde de ceva.Lasam in urma anumite lucruri si nu spunem ce trebuie la momentul potrivit.Ne indepartam,evitam,ignoram lasand esentialul intr-un colt uitat de lume.
Necesitatea pe care o simtim,acea de a fi protejati,de a avea pe cineva alaturi,dispare odata ce apare suspiciunea.Nu mai lasam nimic la voia intamplarii,ci planuim totul in cele mai mici detalii crezand astfel ca putem insela soarta.
Momentele uitate,cuvintele nespuse,dorintele aruncate se transforma intr-un gol solidificat care cuprinde o mare parte din noi.
La ce bun sa constientizam daca nu facem nimic cu ceea ce am aflat? Orice microelement din structura noastra constituie uneori baza,iar daca el dispare,principiile noastre se prabusesc imediat.

Privind miracole

2008-04-19T12:25:00.000-07:00

Nu am stiut ce sa cred atunci cum nu stiu nici acum.Atatea lucruri m-au facut sa ma indoiesc,dar in final mi-am alcatuit o imagine durabila.
Cel mai bine vorbesc cu tacerea care imi spune tot ce am nevoie sa aud.Cuvintele mele se lovesc in gol capatand astfel un raspuns real.Conturarea situatiei in acest caz nu a fost necesara,muzica a fost mai dulce ca deobicei,zambetele mai dese.
Nu ai nevoie de falsitate ca sa traiesti,nu trebuie sa admiti un neadevar doar ca sa existi.
Imi place sa ma uit la cer cand e plin de nori pufosi,sa le vad formele ascunse si sa ma joc astfel cu privirea ore intregi.Zi de zi ma indragostesc de cate o imagine,de cate un miracol si sincer aceste lucruri ma ajuta sa trec peste tot.Nu-mi mai pasa de oameni,nu ma mai gandesc la trecut,ci respir adanc gandindu-ma la momentul prezent ce va face valoroasa clipa viitoare.
De cateva zeci de minute ascult melodia asta si nu ma mai satur.Enjoy...:D

Le Animal Romantique...

2008-04-17T03:09:00.000-07:00

...nu se uita niciodata-n stanga si-n dreapta atunci cand trece grabit strada.Isi uita mereu umbrela cand ploua cu galeata,ignora indiferenta altora si isi face mereu palarii caraghioase.Se imbraca elegant,are gusturi foarte bune,ii plac parfumurile puternice,se impiedica la intrarea dintr-un restaurant scump,ii place vinul rosu si mancarea buna,stie sa poarte pana si o conversatie de filfizon.
Are un caracter slab cand vine vorba de o mademoiselle,incercand sa o impresioneze prin glume rasuflate el nu face altceva decat sa o indeparteze.
Are un stil de viata luxos,desi nu pare sa aibe bani(nu stim exact cu ce se ocupa).La orice eveniment monden dai de el si de palariile lui caraghioase.
In final am putea spune ca e un animalut destul de adorabil si distractiv.

A da,si ii plac poeziile siropoase :))

Reflectand...

2008-04-15T09:38:00.000-07:00

Ma afundam in claritate si puteam sa vad o portiune din ce va urma doar concentradu-ma la momentul prezent.Tot timpul ma gandesc la ce se va intampla si sunt prea curioasa sa aflu lucruri din viitor,dar de multe ori e bine sa te opresti la ceea ce cunosti acum si sa nu cauti sa afli lucruri ce nu s-au intamplat inca.Pana la urma surpriza e cel mai mare dar pe care il primim.
A renunta la stupiditatile cotidiene este un lucru insemnat mai ales stiind ca vei castiga timp si ca il vei avea in stapanirea ta.Daca pana acum detestam trecerea lui,acum ador acest lucru,existenta invizibila a lui si totusi vizibila pe noi.De ce sa dau timpul inapoi cand eu vreau sa evoluez?De ce sa regret greselile din trecut cand ele m-au facut ceea ce sunt azi?De ce sa uit amintirile neplacute cand ele mi-au dat putere sa continui?De ce sa schimb microelementele definitorii din prisma trecutului cand de fapt ele au vegheat asupra viitorului meu?
Timpul...oricum l-ai interpreta el tot neschimbat ramane si nimic nu influeneteaza soarta lui.Reprezinta stabilitate,desi trece,dar nu poti numi asta o schimbare caci mereu se va roti indeplinindu-si functia.Daca aruncam o privire in istorie vom vedea cum s-au repetat multe situatii,cum au fost reluate momente cruciale,cum au existat mai multe persoane ce au luptat pentru aceeasi cauza.
In final toti suntem datori cu o moarte,iar cei care o ocolesc pe prima nu sunt scutiti de a doua.Asta imi place la sistemul asta,nu exista nici un cod care sa il schimbe sau sa il opreasca.El trece mereu aspirand suflete ca noi.

Leapsa de la julie :D

2008-04-15T07:58:00.000-07:00

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rand.
"Marile Sudului,Stramosii,Fumatorii de hartie sunt straine de sursa..."(Cesare Pavese-Meseria de a trai)

2. Fără sa verificaţi, cât e ora?
4.23 :)

3. Verificaţi:
17.35 :-j

4. Cum sunteţi îmbrăcat/ă?
In pijama :))

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
La "Friends"-nostalgia asta :p

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Muzica si parca asa departe o aud pe mama cum ma cheama la masa.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri,la o cafenea si am baut o cafea cu aroma de pepene :-S

8. Aţi visat ieri noapte?
Da,am visat ca aveam o bratara din degete =))...don't ask

9. Când aţi râs ultima oară?
Acum aproximativ 3 minute :))...sunt o persoana foarte vesela :-"

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
O harta cu lumea,un steag si tablouri :D

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
Un trenuletz de colectie :X

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
"City lights",again nostalgie :D

13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi?
Am vazut tripleti :D

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Inca un lucru de facut :D

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.
Imi place crema de zahar ars :))

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Hm...nu stiu,cred ca Eliza sau Anya

17. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?
Aici chiar nu stiu.

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinatate?
Cred ca imi doresc asta de cand m-am nascut :))

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?
Good job little one! :D

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?
Nimic,nu as avea acest drept

21. Vă place să dansaţi?
Uneori,cand e muzica buna(un jazz smooth :P)

22. George Bush?
Marioneta pentagonului,gluma centrala a americanilor :))

23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
"Anthony Bourdain-No reservations",o emisiune despre calatorii si mancare

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Tea,Irina,White Shadow si In the dark :D

Multumesc!

2008-04-11T12:11:00.000-07:00

Imi place sa stiu ca exista un destin deja scris pe care il urmez.Ideea de a face anumite lucruri pentru ca asa trebuie ma linisteste.Am gresit de multe ori,dar asa a fost sa fie;a trebuit sa cunosc si oameni care nu au tinut cont de ceea ce simt,nici eu poate ca nu am tinut cont,dar in final nu a mai contat.Viata a mers si merge in continuare mai departe.
Azi dimineata m-am trezit multumind Divinitatii pentru tot ceea ce sunt si pentru tot ceea ce vreau sa fiu.Am multumit pentru perna moale de sub capul meu,pentru momentele frumoase cu prieteni adevarati,pentru persoanele importante din viata mea,pentru ploile calde,pentru ninsoarea de asta iarna,pentru lucrurile minuscule care stau la baza lucrurilor mari,pentru clatitele cu ciocolata si dulceata facute de mama,pentru visele mele,pentru muzica,pentru scriitori mei preferati care au scris acele carti aratandu-mi astfel o noua lume,pentru cafeaua aromata cu frisca si mai ales pentru faptul ca traiesc fiecare clipa la intensitatea maxima.
Si tot multumind m-am simtit recunoscatoare,iar aceasta senzatie mi-a dat si mai multa pofta de viata.A fost o dimineata in care trezitul era la ordinea zilei,in care cafeaua avea alt gust,iar soarele stralucea timid cat sa nu enerveze.
Ma uimeste ca dupa tot ce se intampla mai avem puterea de a zambi;natura mai poate sa scoata aceeasi frumusete,schimbarea apare,iar eu cant in continuare.
Da...a fost o zi buna :D...(multumesc si pentru ziua de vineri)

Ador melodia asta!

Principiul de baza al unei teorii abstracte

2008-04-08T15:18:00.000-07:00

Trecem orice intr-o categorie potrivita atat din punct de vedere material cat si spiritual.Stim sa pastram etichete bine structurate de teama sa nu le amestecam.Simtirea e superioara gandirii intr-o lume ca asta si doar adevaratele caractere isi pot dezvalui partile segmentate de idei revolutionare.
Incearca sa ii iei unui romantic viziunea iubirii.Ce va ramane din el? Nimic.Incearca sa ii iei unui filozof chinul.Ce vei gasi apoi? Nimic.Iar din nimic se va crea un tot paralel cu cel cunoscut de mintile prezente.Am putea simplifica teoriile de baza ale acestui tot doar prin negarea principiilor imaginate.
Sunt cateva fire care mentin echilibrul in orice stare,dar cand un fir dispare,prabusirea e groaznica si inevitabila.Poate fi in cel mai rau caz un esec reusit,dar momentul de stralucire nu va aparea.Nu poti carpi genialitatea prin compenasarea efectelor.Sunt limite ce sustin orizontul fara a fi existente universului nostru,iar nebunia poate fi singura stare normala capabila sa genereze un geniu.
Intre aceste teorii se pot naste altele,iar principiile de baza pot sa existe in diferite forme apreciate doar de vesnicie,dar toate acestea se pot darama doar printr-un simplu sunet surd.Abstractizam vidul in fractiuni de viata mutand tot timpul conditia dorita,obtinand astfel o secunda de perfectiune.

Prajiturele cu amintiri

2008-04-06T06:29:00.000-07:00

Toata casa miroase a prajiturele cu scortisoara si nuca,preferatele noastre.Nu putem refuza acest moment sacru in care prajiturelele ne unesc.Restul nu mai conteaza,complicatul oricum nu isi are rost azi.
Ploaia a fost o surpriza neplacuta pentru ca a trebuit sa imi anulez plimbarea din Herastrau.Ce dor imi e de parcul ala.Nu am mai fost de doua sau trei luni.Acolo am invatat sa merg pe role,mi-am facut prieteni buni,m-am indragostit prima data si lista poate sa continue,dar ca sa inchei o sa spun ca ocupa un loc important in viata mea.Cred ca in directia lui o sa arunc o privire atunci cand voi pleca.
Toate acele sentimente au disparut dupa prima prajiturica si ma simt mult mai bine.Acum privesc pe geam la acoperisurile lucioase si la copacii proaspat infloriti.Aud picaturile cum ating frunzele(sunetul meu preferat) si chiar daca nu mai stiu ce a fost atunci acum imi amintesc ca a trecut in registrul "Let it die".
De ce sa stau toata ziua in casa? Imi iau umbrela si ma duc...sa cumpar jeleuri ca tocmai s-au terminat :(.Pana una alta ascult melodia asta :X.
Of! Azi iar iubesc pe toata lumea :D...inca o prajiturica si un pahar cu lapte va rog...:D

Oameni cinstiti si inorogi

2008-04-04T09:15:00.000-07:00

Pasesti nesigur spre acel ceva ce te poate face sa zambesti cand nu cunosti notiunea fericirii.Crezi ca ai reusit sa te obisnuiesti cu sentimenetele umane ce-ti sunt inmanate,dar nu e chiar asa.Orice lucru bun necesita timp pentru a deveni ceea ce ti-ai dorit dintodeauna.
Fiecare parte din univers isi are un rol in procesul de constientizare la care esti supus odata cu trecerea timpului.Nu poti lua dintr-o data amanuntul pentru a-l transforma in intreg asa cum nu poti sa modelezi o forma bine definita dupa care se modeleaza celelalte lucruri in ceva nedefinit si anost.
In absurd poti sa transformi un patrat in triunghi,poti gasi inperfectiuni in structura infinitului si poti sa negi existenta unui cerc perfect.Orele se pot extinde dupa vointa ta,iar spatiile vaste se pot micsora in jurul tau imitand locul pe care il ocupi.Sentimentele altora se pot pietrifica,iar ale tale se pot naste urmarind si ele starea solida la care vor ajunge in final.
E o lume plina de nonsensuri si poate ca ele o fac sa mearga,stand la baza ei,sprijinind punctele slabe puse sub indoiala.Aici poti gasi tot ce nu ai gasit in alte dimensiuni,aici te poti tranforma intr-un om cinstit,poti vedea inorogi si zane zburatoare,poti crea sisteme auxiliare de perceptie.
Si tot visand la asta,poti ajunge sa crezi...

Pesimistul optimist

2008-04-01T11:56:00.000-07:00

Pana unde ajunge un om in convingerile sale? Stim ce vrem,stim ce nu vrem,stim ce parti ni se potrivesc,stim ce ne convine,dar nu stim sa ne oprim din exagerare.Cand suntem atrasi de o persoana credem ca iubim,cand nu ne place ceva la un om credem ca il detestam,suntem asa de siguri pe noi cand de fapt depindem de parerile celorlalti.Putem raspunde lejer la intrebare: oamenii pot sa renunte la convingeri din start daca societatea nu e de acord.
Sunt din ce in ce mai putine suflete orientate spre partea care conteaza,iar azi imaginea bate cuvantul.E pacat sa te pierzi printre atatea etichetari,printre atatea pareri inutile care nu iti folosesc.
Suntem atat de orbi cand vine vorba de adevar.Preferam sa credeam minciuni,ba chiar le cerem doar ca sa ne fie bine si sa nu suferim.Uitam ca sunt alte lucruri si mai rele decat ceea ce patim,dupa cum am mai zis ne intrecem in suferinte.Cerem multe,dar nu dam nimic,credeam in fatade,in lucruri fara sens doar pentru a avea ceva in care sa credem.Suntem suspiciosi cand vedem un miracol si ne temem sa traim,grabindu-ne mereu spre ceva.Suntem asa de mici,dar credem ca noi reprezentam totul si ca semnele nu exista.Egocentrismul,lacomia,nepasarea,ipocrizia sunt principalele noastre calitati.De ce sa mai visam la o schimbare,daca nimeni nu crede in ea?
Sunt vremuri grele pentru visatori si idealisti,dar bine ca existam!

Sleep well....time is watching you!

2008-03-30T13:36:00.000-07:00

Sa presupunem ca e o seara frumoasa cu un cer senin plin de stele clare,cu pomi infloriti,cu adieri usoare,cu totalitatea necesitatilor unei asemenea clipe.Sa ne imaginam ca noi suntem cei care stau pe margine si observa aceste lucruri,suntem naratori si privim totul obiectiv.Ce vedem? Pai sa vedem:
-O tanara merge nedumerita pe marginea drumului avand o mie de ganduri in minte,ganduri ce nu o ajuta,ci doar o chinuie.Cauta raspunsuri ca orice om si stim ca nu se poate abtine,desi aceste lucruri ii ingreuneaza viata ea tot vrea sa stie.Se uita la cer si admira in liniste stelele uitand sa mai caute raspunsuri.Ce am observat aici? Ca uneori lucrurile mici de care uitam ne pot salva din cugetari nesfarsite care ne micsoreaza eternitatea asta trecatoare.
-Un baietel sta la geam si plange pentru ca parintii lui se cearta.Stie ce se va intampla:tatal va pleca furios,iar mama se va ascunde in camera ei plangand.Baietelul nu are cui sa ii spuna ce simte,oricum nu ar fi inteles ceilalti.Ce poate sa faca? Deschide geamul lasand aerul curat si inmiresmat sa intre.Lasa vantul sa ii usuce lacrimile si in sfarsit adoarme impacat de o adiere calda.Inca un lucru rezolvat de forte uitate.
-Un batran simte ca viata il paraseste.E intr-un spital si intunericul din camera il invaluie.Nu se poate vedea poate ultima lui privire.Tot ce vede e bezna atat in jumatatea materiala,cat si in cea spirituala.Se zbate intre doua lumi si slabiciunea umana ii intuneca judecata in acest ultim moment.Ce face? Cu ultimele puteri se uita pe geam la copacii infloriti si isi da seama ca un nou inceput i-ar prinde bine.Asta a fost...
Putem vedea cateva lucruri,putem auzi cateva strigari,dar niciodata nu stim ce se va intampla.In calitate de naratori suntem nevoiti sa povestim ce se intampla pe parcurs,fara a sari peste acele detalii ce fac lumea sa se roteasca.

O sectiune dintr-un caracter

2008-03-27T08:05:00.000-07:00

Temeri nejustificate si copilarii fara sens,pretentii puse-n fata si uitari de caracter,lovituri in orgoliu si umilinte intrepatrunse.Toate fac parte din substratul unui om,toate se gasesc in nucleul fiintelor si toate contribuie la situatii greu de rezolvat.
Nimeni nu cunoaste o persoana atat de bine precum ar pretinde.Atunci cand crezi ca ai cunoaste pe cineva in cele mai mici detalii acea persoana se poate schimba total sau poti afla ca in tot acel timp s-a prefacut si ca de fapt detine alta personalitate.Ramai uimit in urma unei afirmatii pe care ti-o dai singur si ridici multe intrebari pentru a gasi un raspuns adecvat,ceva ce ar putea fi acceptat de societate,un lucru ce nu ar dauna imaginii tale.De ce sa fii tu cand poti sa fii o mie de oameni la un loc? De ce sa exprimi ideea ta cand poti exprima ideile altora? De ce sa dai un model cand e mai usor sa urmezi modelul celorlalti?
Esti fericit cu ceea ce esti si nu vrei sa te schimbi decat atunci cand interesul celorlalti incepe sa piara.Ignori vocea interioara ce-ti sopteste incet ce esti si iti arata structura.Preferi sa nu o asculti si te lasi prostit de mediul inconjurator,de materie si de lucruri fara sens in adevarata ta lume.Esti inca ceva fara de care se poate trai...
Nu ai o geometrie anume,esti doar ceva amorf si cel mai dureros e timpul ce te va trezi in curand.

Fara sentimente

2008-03-24T13:11:00.000-07:00

O banca in parc.E goala.Candva stateam eu pe acel spatiu,il ocupam cu gandurile mele,cu existenta mea.Orice lucru avea o solutie doar cautand un raspuns demn de ascultat.
"Complicate relatiile astea interumane,de ce sa iti bati capul prea mult cu ele?",obisnuia sa zica un batranel de pe banca alaturata."Nu are sens sa te umilesti doar pentru a te integra."
Adevarata cale se arata celor care merita sa o urmeze,celor demni sa calce pe ea,iar ce ramane din viziunea ta materiala dispare doar atunci cand esti pregatit sa vezi ceva greu de crezut.
Azi un cuvant,maine doua si tot asa pana vorbele tale vor intra in istorie,pana ce vor fi impregnate in sufletele inocente ce asteapta o noua zi si un nou inceput.Privesti catre cer gandindu-te la viitor,asteptand,sperand,ascultand ce are de spus Divinitatea.Nu o mai ignora,pentru nici un om nu merita sa renunti la ceea ce simti si la ceea ce crezi.Iti da semne,ia-le ca atare,iti arata drumuri,urmeaza-le,iti trimite sanse,profita de ele.
Mai bine sa refuzi sa dormi...ramai treaz intr-o lume aruncata pe marginea abisului.Se va ajunge mereu la aceasi situatie:amintiri stranse in portofoliul vietii,multe care dor,foarte multe care dor...de ce sa mai dai sanse cand nu are rost pentru ca totul se va darama in final?

Cateva lucrushoare :D

2008-03-21T13:50:00.000-07:00

~How are you feeling today?

When you're smiling-Michael Buble-->am ras cam mult azi,da asta asa ca sa nu plang :(

~Will you get far in life?

Sure thing-Saint Germain-->nimic nou,cam asta imi doresc pana la urma :D

~How do your friends see you?

Bee-Lemongrass-->nu prea am ce comenta...pt Dumnezeu sunt vazuta ca o albina :)))

~Will you get married?

Breathe-Telepopmusik-->asta insemnand ezitare,hmmm....i don't think so but who knows? :P

~What is your best friend’s theme?

Daydreaming-Massive Attack-->:S...:S

~What is the story of your life?

Unwritten-Natasha Bedingfield-->something like that :S

~What was high school like?

When your lover has gone-Stacey Kent-->that's so true :((

~How can you get ahead in life?

Fact-Silent Poets-->dap numai cu facts pot ajunge undeva,cu altceva nu se poate :|

~What is the best thing about your friends?

Feel alive-ATB-->:D

~What is in store for this weekend?

7 days to change your life-Jamie Cullum-->dap,dar am numai doua zile...eh ma descurc yo :D

~What song describes you?

Let it die-Feist-->nu-mi vine sa cred cat de bine a picat...:O....principiul let it die,am si cui sa o dedic :(

~To describe your grandparents?

Guess God thinks i'm abel-Oasis-->:))

~How is your life going?

High Speed-Coldplay-->uneori se duce asa de repede ca nu imi mai dau seama in ce timp suntem :S

~What song will they play at your funeral?

In circles-Paul van Dyk feat Alex M.O.R.P.H-->:|

~How does the world see you?

Illuminated Mind-ATB-->cam asa...

~Will you have a happy life?

Days of silence-Omnimotion feat Aleah-->happiness is overated :-"

~Do people secretly lust after you?

Mushaboom-Feist-->neah...:P

~How can I make myself happy?

What the world needs now is love-Stacey Kent-->ok...maybe love is overated too :-"

~What should you do with your life?

Reflejo-Murcof-->exact ce ar trebui sa fac :S

Cam asta a fost...cui sa o dau yo..hmm...again la toti cei care citesc asta si au chef sa il faca :P

Lasand spatiu pentru ziua de maine

2008-03-18T11:11:00.001-07:00

Nu puteam sa nu ma gandesc la acea lipsa,acel element care disparuse din cauza circumstantelor in care se gasise situatia.Poate ca nu era de mine,asa ca am fugit pana am dat cu capul in zid si pot spune ca nu a fost un moment prea placut.
In fata aveam viitorul uitandu-se speriat la mine,cu niste ochi mari si cu o expresie de groaza."Nu poate fi asa de rau!",se repezi el sa ma incurajeze,"Lucrurile se pot schimba daca aplici regula de trei simpla.",ce o fi vrand sa insemne si asta,dar un lucru era sigur,in viata mea nu ma simtisem asa de bine doar stand si vorbind sincer cu cineva,fara a da explicatii inutile,fara a fi trasa la raspundere pentru orice gest lipsit de insemnatate.
A fost o conversatie perfecta,fara atasamente,fara obligatii,fara necesitati,doar o discutie obiectiva in care un strain era mai bun ca un prieten.La despartire el imi spuse calm: "Ai rabdare si lasa spatiu si pentru ziua de maine."
Din acea seara cei doi straini care au avut o conversatie interesanta,rupta dintr-o alta lume nu s-au mai vazut,dar in amintire le-a ramas acea clipa cand sinceritatea a avut dreptul de a iesi in fata si cand un singur cuvant valora cat o mie de gesturi,iar de fiecare data cand isi aminteau pe buzele lor se ivea un zambet demn si cald.

In lumea mea

2008-03-16T12:23:00.000-07:00

E asa liniste acum in jurul meu si tot ce privesc nu ma priveste.Sunt invizibila,sunt umbra timida a acestei zi de primavara si singuratatea e cu mine.Astept analizand fibra materiei ce defineste o lume care nu ma observa.In jur roiesc ganduri incerte definite prin propriul lor caracter umil.A mai trecut un ceas in toata grandoarea clipei prezente,iar pasii ce m-au dus pe strazile tacute din lumea mea au fost usor stersi de negarea realitatii.
Sunt visatoare,vreau mai mult decat normalul,vreau sa vad tot ce conteaza intr-o perspectiva contorsionata de imaginea acelei clipe unice.Suferinta e un lucru comun si toti cei care o necesita sunt atrasi intr-o cursa inutila.
Ma uit la voi in jos si rad cu lacrimi domnilor...cu sincere lacrimi...of! la naiba,iar va iubesc pe toti.Sa vedem daca puteti ajunge in lumea mea!

Despre eroul meu: Malcolm X

2008-03-14T17:41:00.000-07:00

De mica am crescut cu o imensa admiratie pentru Malcolm X nascut ca Malcolm Little,un om care mi-a schimbat viziunea asupra vietii si care si acum,fiind mort,reuseste sa ma surprinda si sa ma faca sa realizez diferenta dintre a cere totul si a contribui la scrierea istoriei si a lasa restul in voia sortii fara a lua o pozitie in fata nedreptatii.
Nascut pe 19 mai,1925,in Omaha,Malcolm visa sa devina avocat pentru a apara drepturile oamenilor,dar dupa ce un profesor l-a descurajat spunandu-i ca un negru nu are viitor in drept,acesta s-a lasat de studii si s-a mutat in Boston.A avut mai multe slujbe ciudate,a fost chiar traficant de droguri,ajungand in cele din urma la inchisoare cu o sentinta de 10 ani.Dupa 7 ani a fost eliberat pentru buna purtare.Ce m-a uimit cel mai mult e faptul ca inchisoarea l-a facut sa devina o parte din istorie,l-a indrumat spre calea cea dreapta.De obicei inchisoarea inraieste oamenii,ii face din rai adevarati monstrii,dar el a fost un caz exceptional.Citind pasaje din Coran la lumina slaba de pe holul inchisorii,studiind si cautand cai spre adevar a reusit sa scape de conditia mizera a omului slab si nepasator si sa devina o voce ascultata de mii de oameni.

Elijah Muhammad a fost unul dintre oamenii care a contribuit la schimbarea lui,dar in cele din urma i-a devenit dusman.Malcolm nu credea in fanatici,in oameni care cred de teama,ci era convins ca religia trebuie sa fie o aspiratie a partii sufletesti spre un nivel diferit de perceptie.
"Early in life i learned that if you want something,you had better make some noise"
"I am not educated,nor am i an expert in any particular field...but i am sincere and my sincerity is my credential."
"Power in defense of freedom is greater than power in behalf of tyranny and oppression,because power,real power,comes from our conviction which produces action,uncompromising action."
Un om definit de multi ca un fanatic,dar definit de mine ca o putere.Malcolm X,singurul meu erou din copilarie care va ramane o sursa de inspiratie toata viata."Greseliile au fost ale mele,dar gloria a fost a lui Allah".

*Cartea lui merita citita,si filmul deasemenea vazut.Am preferat sa nu intru in detalii pentru a nu face o biografie.Asta este mai mult viziunea mea asupra lui si a ceea ce a facut.Pentru mai multe detalii intrati pe siteul oficial http://www.cmgww.com/historic/malcolm/home.php.

Between The Bars

2008-03-13T07:54:00.000-07:00

Exact cand am nevoie motivul dispare si ma afund intr-o stare de disperare tacuta,ascunsa pentru a nu da ocazie compatimirii.Timpul trece peste mine si ma calca sadic in picioare fara a tine cont de plansetul meu,de lacrimile inexistente.
Frumos sa te trezesti stiind ca ii pasa,urat sa te culci stiind ca nu crede;de unde incepe totul si unde se termina nimicul?
Amintirile sunt acolo,nu se duc oricat de mult as incerca sa uit,apar in minte,le retraiesc.
Trebuia sa raman ca pana acum,nu sa ma schimb doar pentru a suporta situatia.RAspunsurile le vei gasi mereu alaturi de ceea ce simti,iar durerea dispare in ultimul moment.

The Kite Runner

2008-03-12T10:13:00.000-07:00

Regizat de Marc Forster(Stranger Than Fiction,Finding Neverland,Monster's Ball) si avand la baza cartea lui Khaled Hosseini,acest film este o lectie de viata in care prietenia poate rezista chiar si cu trecerea timpului,in care oricine merita o a doua sansa.
Într-o tara pe picior de razboi, doi copii, Amir si Hassan, par sa se desparta pentru totdeauna.E dupa-amiaza cand cerul deasupra Kabulului radiaza de fericirea si libertatea zmeelor.Dupa victorie, se petrece actul de tradare ce va atrage o tragedie. Urmeaza o calatorie epica pe calea izbavirii. Acum, dupa 20 de ani de viata în America, Amir se întoarce în Afganistanul strivit de guvernarea talibana, pentru a-si înfrunta secretele negre care-l bantuiesc si pentru a-si încerca ultima sansa de a îndrepta lucrurile.
*Mai multe detalii pe siteul oficial http://www.kiterunnermovie.com/ sau pe cinemagia.ro

Cartea inca nu am citit-o,dar deabea astept sa fac rost de ea.Pana atunci va recomand filmul.Sper sa va placa! :D

Paralelism

2008-03-10T01:27:00.000-07:00

Privea de pe cealalta parte a peronului cu niste ochi calzi,cu o privire uitata de restul lumii si cu o expresie aparent indiferenta pentru a nu isi trada in totalitate sentimentele.Uneori avea impresia ca se uita in oglinda,ca-si vede alte defecte,dar in fond aceleasi.
Emotia revederii il dobora pe dinauntru fara sa isi dea seama.O suvita incepu sa ii fluture in bataia brizei usoare care anunta venirea metroului.Isi lua privirea de la ea pentru a se uita la sinele paralele care ii aminteau de ei doi,de spatiul care ii despartise si atunci,dar si acum,un spatiu drept,anost,in jurul caruia nu existau iesiri usoare.
Luminile metroului il speriasera,vocile aglomerate,necesitatile altora...simtea ca se prabuseste in mijlocul multimii.Daca ar fi plans s-ar fi simtit mult mai bine,dar nu mai stia cum se face.
Ce rost au toate daca el nu va face ceva?S-a urcat in metrou hotarat sa uite fata ei,hotarat sa o ia de la capat.

Friday i'm in love :-S

2008-03-07T11:41:00.000-08:00

Se pare ca idiotenia infloreste o data cu primavara.Oamenii devin din ce in ce mai stupizi,incolori,inodori(not really) si insipizi.
Fiecare vrea sa isi arate skillurile,asa zisele calitati.Uneori ma las uimita de aceste calamitati,dupa atata timp inca ma mai simt ca un magar printre oi.Nimeni nu lasa,nimeni nu iarta,nimeni nu da,nimeni nu asculta.Toti se ascund in cutii de metal,in obscuritate si griji uitand sa respire sau sa se mai uite si in jur.
Imi pare rau ca toti se simt amenintati cu ploaie cand afara e asa frumos :(.
Asta e,noi sa fim sanatosi...noi astia care mai ascultam,mai simtim,mai existam in afara limitelor.
Sa ridicam un pahar in cinstea noastra! :D

Enjoy the song...si daca simtiti nevoia dedicati-o cuiva :))

Poate...

2008-03-05T09:14:00.000-08:00

Poate vei simti la fel si maine cand toata tristetea se va aduna intr-un singur colt uitat de lume,cand toata fericirea va deveni momentul demn de urmat,cand toate visele se vor sparge asemenea baloanelor de spuma,cand ramasitele vor fi adunate pentru a fi puse intr-un singur loc,cand amintirile isi vor aminti de tine,cand zilele se vor reduce la clipe,iar clipele la eternitati.
Timpul pierdut nu se va intoarce,orice secunda nu trebuie grabita pentru a putea fi savurata cu toata fiinta.
Poate maine iti vei imbogati fiinta si te vei alatura ritmului viu care te striga.
Poate maine nu vei mai fi grabit!

Substratul unui sentiment vechi

2008-03-04T00:16:00.001-08:00

Cat de frumoase au inceput sa fie zilele astea de primavara,ma mai apuca si pe mine nostalgia din cand in cand si imi aduc aminte de plimbarile in parcul copilariei mele,de parfumul nou care se iveste,de ploile timide.E un sentiment placut sa vezi ca mai poti simti aceleasi lucruri dupa atata vreme,ca le mai poti vedea si admira in liniste de parca ar fi un secret intre tine si rest.
Cel mai mult imi place ca am putut sa invat de la anotimpul asta.Copacii isi inlocuiesc frunzele dandu-le la o parte pe cele vechi,un nou inceput,un exemplu extraordinar de cum am putea inlocui si noi persoanele care dispar din viata noastra din diferite motive stupide sau serioase.Niciun copac nu pastreaza goluri pentru frunzele pierdute.
Asa este pur si simplu perfect,viata traita in ritmuri de jazz jucause,prieteni adevarati,o carte interesanta,o cafea dulce(doar doua lingurite de zahar) si jeleuri.Nu strica niciodata un zambet larg intr-o dupa-amiaza ploioasa :D.

The dust monkey recomanda jamie cullum :D.

The dust monkey va recomanda...

2008-03-02T12:51:00.000-08:00

Oboseala,toropeala,fericire,tristete,nebuneala,saptamana traznita,momente idioate,copii dand peste mine,eu cazand,eu ridicandu-ma,liceu,prieteni buni,prieteni enervanti,situatii penibile,babe nebune,mosi si mai nebuni,familie dusa,martisor prea mult,primavara racoroasa...cateva elemente din tot ce am,din tot ce patesc.
Once again the dust monkey defeated me,dar ii vin eu de hac la urmatoarea lupta.Saptamana asta am facut mai multe poze decat intr-o luna.Ciudat,dar m-am hotarat sa ii surprind pe oameni in timp ce fac chestii dubioase.
Am descoperit si cel mai bun cockteil:chocolate banana :)).Cate ganduri alearga acum prin minte,prea multe ca sa le prind.Vreau sa ma duc la un concert de jazz saptamana asta,sper sa am timp si sa nu mai am parte de necazuri absurde cum numai eu pot avea.
In rest toate bune si frumoase,viata e dulce,oamenii mai acrii,dar in final se completeaza.

Si cu asta va recomand si un film dragut: Persepolis :D
Hai si o melodie :P : de la Parov Stelar-the last dance

P.S.:Incerc sa ma las de cafea,da acum mai beau una asa ca sa nu va fie cu suparare :P :"

U2 - Stuck In A Moment You Can't Get Out Of

2008-02-24T01:46:00.000-08:00

Uitasem cat de mult imi place melodia asta,pana sa imi aminteasca acum cateva zile "un tip" =))(:X).Si se pare ca am tot dat de ea si aseara intr-o cafenea,si la radio,cam peste tot.Asa ca m-am gandit ca e un semn sa o pun pe blog =)).Oricum ma inveseleste asa ca sper sa aiba acelasi efect si asupra voastra.

Enjoy!! :D

Si pentru cei care vor sa vada si videoclipul: http://www.youtube.com/watch?v=cww89NK1Yao

Imi doresc....

2008-02-23T12:28:00.000-08:00

Tocmai s-a oprit timpul ca sa ii dea voie eternitatii sa intre in joc.Rasuflarea ta e rece,ochii exprima teroare in fata unui lucru nou,trupul iti tremura,remuscarile devin adevarati demoni ce te inconjoara.Esti prins intr-un moment secret si nu poti intelege ceea ce se intampla.Ai alunecat fara sa vrei in vid,iar identitatea ta s-a pierdut odata cu aceasta alunecare.Nu mai reprezinti nimic in clipa asta,esti doar o urma,o soapta a ceea ce ai fost pentru o secunda.Atata a durat viata ta pe pamant,o singura secunda de care nu ai profitat la maxim,de care ti-ai batut joc.Acum iti vei petrece o vesnicie gandindu-te la asta,vei fi chinuit de catre mintea ta.
Unde ai ajuns daca nu ai vrut sa scoti ceva din nimicul in care te afundai?Ai vrut sa fie perfect uitand ca defectul este datoria muritorului catre perfectiune.
Aceeasi melodie trista e cantata de catre ei la infinit,iar tu esti cel care o va asculta incercand sa ii schimbi structura si sa reinventezi acele sunete,sa le deformezi pentru a se potrivi in schema ta amagitoare.
Ai trait fara dragoste de teama sa nu fi dezamagit ca cei din jurul tau,iar acum regreti ca nu mai ai ce sa iubesti.

Ce se intampla?...
Imi doresc sa fi fost acolo...imi doresc sa fi avut si eu...

Mad i tell ya...mad :O

2008-02-20T11:24:00.000-08:00

Iarasi zile de cosmar,ghinionul ma urmareste se pare :)).Dar ii vin eu de hac,nu ma las batuta cu una cu doua.Cativa nervi nu au stricat vreodata sau cateva penibilitati...las' sa fie acolo,asa se face experinta in arta ridicolului :P.
Dupa ce am intrat in aproape fiecare cafenea in care am fost,la baia baietilor(by the way nu am facut-o intentionat si in cool cat e baie comuna si e mica si unii nu isi inchid usa >:P ),dupa ce m-am certat iar cu cateva persoane la care tin (ft mult),dupa ce am avut iar insomnii rezultand una bucata zombie,cred ca pot sa ma proclam fericita castigatoare a unui maraton de nenorociri...yey :-S.
In fine lasand la o parte toate aceste intamplari dubioase,se pare ca soarele a rasarit cat de cat si pe strada mea...you know the song: "on the sunny side of the street" :D.Si pentru asta nici nu a trebuit sa ma ascund in Guatemala sau Norvegia(don't ask) ;).
Hai sa dezbatem....sau mai bine nu :P.Sa treaca si saptamana asta si gata o sa fiu iar linistita.
Dupa o baie calda si o privire lunga in oglinda :))...furtuna s-a mai dus :-S.

Beck - Cellphone's Dead

2008-02-17T04:43:00.000-08:00

Ceva care ma inspira...:D.Ador videoclipul asta...."one by one i'll knock you out"(da da pe tine :P)...\:D/

Atentie a se asculta inainte de culcare! :D

Simplele motive complicate in nevoi

2008-02-14T01:19:00.000-08:00

La baza simplului mereu a stat complicatul.Incercand sa prind centrul acestei afirmatii mi-am dat seama ca nu am ce prinde,ce dezbate.E ceva ce trebuie priceput de la bun inceput,fara discutii despre,fara discursuri,fara referiri inutile.
E genul de lucru care poate fi dezbatut doar de titani,in locurile potrivite.Pentru muritori ar fi mult prea dificil;si asa sunt niste fiinte suspicioase si pline de convingeri inventate pentru a putea domina sau a fi dominate.
Facand referire si la mintile oamenilor,poate complicate pentru ei,dar simple pentru fortele de alaturi,ideea nu se poate darama din principii.
Simplul complicat,complicatul simplu...doar lucruri relative fara valoare privite dintr-o perspectiva indiferenta,dar nepretuite pentru sufletele materializate.Toti devin eroi de ocazie,imperfectiuni in structura timpului,vulnerabilitati ale intregului.
Intr-un final aceste idei se imortalizeaza pe un schimb de necesitati fara a iesi in evidenta.
Ascultarea vine din locuri neasteptate pentru a putea fi adusa la viata nevoia.

Intre somn si realitate

2008-02-11T09:55:00.000-08:00

Ciudat cum nu vedem unele lucruri decat atunci cand ne intereseaza,atunci cand au legatura cu noi.Pacat ca le ratam cand ne striga,iar cand le vrem acele lucruri nu ne mai vor pe noi.
Relativitatea acestei situatii iti da de ganndit,pana la urma toti patim asta la un moment dat si fara sa ne dam seama alunecam in regrete.
Un om limitat in spatiu si gandire e mult mai fericit decat unul care vede dincolo de bariere.Primul individ e multumit de lumea lui mica,lumea pe care o stie si pe care o va stii si peste cativa ani,pe cand al doilea isi extinde tot timpul universul,marindu-l si facandu-l tot mai greu de dus.In ambele cazuri sunt trecute cu vederea lucurile mici,dar importante care le fac lumile sa functioneze,doar ca primul nu este constient de asta.
Gandindu-ma la asta aseara am reusit sa dorm 8 ore dupa aproape 2 saptamani in care nu am dormit mai mult de 2 ore maxim pe zi.A fost ciudat ca de obicei aceste ganduri ma fac sa stau treaza,dar acum am reusit sa dorm.Poate reusesc si in seara asta...sper :-S.Regret ca pierd atata somn.Cand eram mai mica ziceam ca e inutil,dar de fapt somnul are un rol important.Unii oemni nu sunt in stare sa isi traiasca toata viata,dar daca nu ar fi somn,si-ar irosi o treime din ea.

Usi deschise

2008-02-09T17:50:00.001-08:00

Cate lucruri noi poti sa descoperi de-a lungul unui simplu gand.Ma regasesc mereu invartindu-ma in aceeasi situatie fara scapare,ma chinui incercand sa dau un sens lucrurilor din lumea mea.In acest univers nimic nu a putut fi usor,nimic nu a venit dintr-o data.
Gasesc lucrurile ascunse din viata mult mai valoroase decat oamenii.
Ma simt asa mica in fata atator noutati si regret ca nu am timp sa le descopar pe toate in toata profunzimea lor.
Atatea usi care merita deschise,atatea intrebari la care trebuie gasite raspunsuri,iar eu nu am timp.De ce trebuie sa depind de timp,de trecerea lui?Isi prelungeste particulele exact atunci cand nu am nevoie si le micsoreaza cand strig dupa el.
Nopti nedormite,aruncate in tihna sortii,batai ale inimii violente,zgomote ascunse dupa formele inexistente imaginate de mine,pereti ce se extind dandu-mi spatiu,oameni inutili rapindu-mi clipe,momente magice lovite de realitate...simplele lucruri care ma definesc si imi dau o identitate.
Te las sa treci....oricum nu am putere sa opresc un titan ca tine!

Cine esti?

2008-02-07T18:00:00.000-08:00

Te trezesti dimineata si te uiti in oglinda.Brusc iti dai seama ca nu tu esti personajul principal din viata ta si ca povestea nu iti apartine.Tu esti doar un simplu povestitor al reflexiei tale.Te metamorfozezi...stop!Asculta bataile fragile ale inimii,asculta cum iti numara in secret timpul.Ce ramane?Doar semnul esentei fiintei tale impregnat intr-o zi oarecare,o zi in care ti-ai zis toata povestea,in care ai gasit finalul perfect al personajului principal.
Trasezi linii surde pe o foaie zgomotoasa,arunci dovezi nefolositoare judecatorului,revi la margine cand ai idei nemarginite.Nu te limita iarasi,incearca sa devi personajul principal,centrul lumii construite de tine.Prea multa umbra care iti acopera pamantul,prea multe soapte care iti ranesc urechea...alunga-le pe toate si taci,lasa tacerea sa isi faca efectul in tot acest zbucium al exitentei tale.
De ce te agiti ca o musca prinsa in panza fin tesuta a paianjenului?Toate vor veni cu timpul,iar daca necesiti un spatiu il vei avea indata ce vei aprecia ramasitele povestitorului.
Oare esti personajul principal sau doar cel care-si povesteste propria viata?Ai infinit ca sa visezi si imensitate ca sa incepi a cladi.

Visul unui zeu

2008-02-06T12:47:00.000-08:00

Se asterne tacerea finala in jurul singuratatii.Aceste fiinte slabe se tem de atata maretie,e prea mult asa ca fug asemenea insectelor in fata unei puteri superioare care oricand poate sa le striveasca cu vibratia apasata a vocii.Spatiile delimitate,descrise in cele mai mici detalii sunt ascunse acum de privirea slaba a normalului.Se tes in trecut imagini greoaie pentru ei,imagini orbitoare.
Unde fug toti,cand se stie ca nu mai sunt locuri necunoscute de mintea acestei puteri?Aerul devine tot mai greu de respirat,dar nu se sufoca nimeni.Doar aparent cativa incearca sa fie puternici,dar aceia cad primii in vid.Cata dorinta de viata exista,cum se agata de aceasta iluzie fiintele materiale,nu pot sa se desprinda,nu pot sa uite.
Adancimea simtirii lor nu difera de cea a lui,dar e banala si nimeni nu stie sa puna in valoare adevarata frumusete a simplului.Fara complicatii,fara minciuni,fara ganduri ascunse acestia nu pot trai,s-ar usca.
Priveste cu atentie acele lucruri minuscule care-ti construiesc lumea caci ele pot fi singurele sperante ce te pot scoate din banal.

Un simplu gand...

2008-02-05T12:28:00.000-08:00

Multi prieteni mi-au zis ca nu stiu sa iubesc sau sa tin la cineva si ca de multe ori tind sa dau impresia ca nu imi pasa.Dar de unde isi dau ei seama de asta?Pana la urma cum pot defini dragostea?
In universul meu nu a existat un cuvant asa plin de insemnatate,asemea forta cautata de toti si totusi de ce mereu a trebuit sa fiu eu cea cinica?
Cand ti la cineva trebuie sa iti asumi anumite obligatii,riscuri,trebuie sa iti pui toata increderea in persoana respectiva.Cate relatii esuate nu am vazut in jurul meu,prieteni buni care ma judecau si pana la urma au ajuns la vorba mea.Cel mai greu e sa imi exprim sentimentele prin vorbe,sa spun in fata ce simt.Un prieten bun mi-a zis ca imi e teama sa nu regret mai tarziu ceea ce am zis la un moment dat si cine stie poate ca asa e,dar pentru mine un gest a insemnat mereu o mie de vorbe,un gest care sa semnifice mai mult decat o vorba aruncata in vant.
Desi nu o spun apreciez lumea din jurul meu,apreciez prietenii si familia,apreciez persoanele speciale din viata mea,desi de multe ori sunt dezamagita de catre ei nu pot sa ma supar prea tare.
In fond ce mai conteaza....noi sa fim sanatosi!Si sa nu regretam...nimic!

O sa fiu bine!

2008-02-03T14:14:00.001-08:00

Toata saptamana asta a fost un adevarat calvar.Nici nu imi vine sa cred ca a trecut dupa bani furati,mana luxata,zgarieturi,certuri cu oamenii dragi si pierderi irelevante de memorie :).Dar sa trecem peste,macar sunt in viata si din cate vad toate aceste nenorociri nu mi-au afectat prea tare nebunia asa ca totul e bine...stati calmi!
Totusi am avut o discutie foarte interesanta cu nepotelul meu.Eram la masa cand se gandeste el din senin sa spuna ca eu voi muri inaintea lui.Bineinteles ca cei de la masa au inceput sa tipe la el ca vorbeste prostii si ca nu e bine.Eu,matusa mai mare,ca sa calmez atmosfera incarcata ma apuc si ii zic:"Nu e adevarat.Cum poti sa spui asa ceva?"-familia uimita de intelepciunea mea-"Poate oricand sa dea maine o masina peste tine si sa mori tu inaintea mea!".Obseravti cat de spirituala sunt in asemenea situatii si cum reusesc sa calmez lumea :)).
Sper macar sa fie o saptamana buna,ca tare m-am cam saturat de cea care a trecut :-S.

Dimineata fara frontiere

2008-02-02T13:09:00.001-08:00

E ora 7 dimineata si eu inca sunt treaza cu privirea in tavan.Ma uit la razele timide ale soarelui ce-mi intra pe fereastra si incerc sa ma dau jos din pat.Pare o dimineata londoneza,dar mica diferenta e ca sunt in Bucuresti.Dar cine ma opreste sa imi imaginez ca sunt in Londra?
Nimeni nu s-a trezit inca,aud cum respira obositi cei din jur,numai eu sunt mai mult moarta decat vie.Singura mea scapare e cafeaua calda.Ma duc sa imi prepar licorea magica sperand ca poate voi mai invia putin.
De ce nu pot sa dorm....nu ma gandesc la tine,nu ma gandesc la voi,dar de ce nu pot sa dorm?
Inca o cafea si imi vei spune maine restul povestii,promit ca o sa te ascult,o sa fiu atenta pana la sfarsit...dar acum mai da-mi doar o cafea...doua lingurite de zahar si atat.

Still waiting

2008-02-01T04:55:00.000-08:00

Cate lucruri s-au schimbat de cand am uitat acele zile.Totusi ar trebui sa imi mentin si viziunea,sa nu alunec pe langa tot ce vreau.Trebuie sa accept si anumite noutati in viata,dar m-am cam saturat sa tot astept,sa astept timpul,sa ii astept pe altii care promit atatea lucruri....asta e,trebuie sa ma incred in persoane care ar trebui sa conteze ca sa pot fi si eu dezamagita.Imi pare rau doar ca trebuie sa ma atasez atat de mult.
Nu ma mai inveseleste nici parcul de langa mine,in care razele soarelui se reflectau in gandurile mele,capatau culori in functie de cum ma simteam,radeau alaturi de mine,taceau si doar intelegeau ca ceea ce am nu e ceva omenesc,ceva care sa poata fi exprimat in cuvinte sau sentimente.
Erau zile frumoase,zile in care singuratatea nu ma stingherea,ba dimpotriva era cea mai buna prietena.Si era ceva in aer,o mireasma,ceva neinteles de altii,micul meu secret.
Poate ne regasim si maine....sau poate doar reusim sa uitam si sa nu ne mai lasam dezamagiti de ceilalti.Hai mai bine sa fim punctuali in promisiuni,e mult mai placut!

My favourite waste of time

2008-01-30T13:27:00.000-08:00

Logica logica nu isi are locul in lumea mea.Singurul lucru predestinat gandirii mele este momentul de fata,cel pe care il pot percepe cu toate simturile.Nu are rost sa cred firele ce duc la destinatia finala a altora,nu merita sa ma gandesc la scenariile ce pot salva suflete fara noima.Clipa de fata...atat pot auzi,atat pot simti,atat pot vedea.
Paralelismul ce ma leaga de tine devine obositor dupa ceva vreme.Fiecare om isi va gasi calea potrivita din toate punctele de vedere si doar asta conteaza.Pot sa numere ceasurile cate secunde vor,cate minute pot si cate ore suporta,dar viziunea mea asupra vremii ce poate sa se opreasca atunci cand e nevoie nu se va opri.
Lasam in urma acum clipa trecuta,luam o gura de aer curat si ne uitam aici,in dreapta,in stanga,dar aici.Nu trebuie sa fugim prea departe pentru a prinde ceea ce ne dorim daca asta ne dorim cu adevarat.
Prea multe fiind spuse luam urma zilei de ieri doar pentru a nu uita ziua de azi si pentru a avea un martor pentru cea de maine.
E prea tarziu....asa ca noapte prea buna!

In repair

2008-01-28T22:25:00.000-08:00

Pe raftul de jucarii sta aruncata o papusa,nu are nume,nu are nici viitor.Tot ce conteaza pentru ea e amintirea zilei de ieri,o amintire dulce cand tot ce traia insemna un lucru.Acum are un piciorus rupt,fata zgariata,ochii par reali dupa tot ce a vazut.Asa se capata o realitate,traiesti si vezi....mai greu e cu imaginatia pe care trebuie sa o pastrezi pentru a putea duce anumite zile mai departe.
De pe raftul ei plin de praf si panze de paianjen ea priveste pe fereastra la cer,analizeaza forma norilor,le da ea forme si culori.Norii au fost facuti pentru a fi pictati de mintile inocente.Un stol de pasari trece si privirea ei e uimita in fata unei noutati.Biata papusa,a trait mai mult ca o furnica,dar a vazut mult mai putine.Acum e parasita,uitata de singura persoana care a facut ca totul sa conteze in lumea ei minuscula,lasata in bataia prafului,a insectelor si a timpului.
O fi doar o papusa,dar durerea e la fel de mare,iar singurul ei regret este ca nu a avut glas ca sa poata spune tot ceea ce simte.

Listening to Telefon Tel Aviv-bubble and spike

Insomnie fara raspuns

2008-01-27T13:50:00.000-08:00

E atat de greu sa dormi cand simti miscarea vietii de langa tine,rasuflarea constiintei in ceafa,gandurile negre,amintirile dureroare.Te intinzi obosit in patul moale,pui capul pe perna si incerci sa dormi,dar nu poti face asta.O multitudine de intrebari intra pe fereastra mintii tale si nu te lasa in pace.Vrei sa gasesti raspunsuri,vrei sa cauti motive ca sa te poti linisti,dar degeaba.Mereu te vei intoarce la aceleasi intrebari fara a gasi vreun raspuns.Sunt intrebarile care te chinuie in fiecare noapte,care-ti fura somnul,ti-l inlocuiesc.Te tot foiesti deranjand cearceaful,iti mai aranjezi perna din cand in cand desi ea sta perfect sub capul tau.Orice ai face incerci sa te indepartezi de gandurile astea,le arunci raspunsuri fara noima sperand ca poate te mai lasa in pace.
E ora 1 si tot te gandesti la lucruri fara sens.Creezi situatii specifice pentru a gasi piesa lipsa,vorbesti cu tine,te intrebi:"Dar de ce?".
Ai transpirat de la atata foit,de la atata incertitudine.Iti schimbi bluza inca o data sperand ca poate vei avea noroc si vei adormi,ca poate vei uita si vidul iti va imbratisa toate cugetarile.Totusi nu se intampla nimic si te chinui in continuare si mai mult.Te uiti la ceas inspaimantat...e ora 4 si tu esti tot treaz,fara speranta.Te simti incolor;fara indulgenta fata de tine te duci la baie si iti dai cu apa rece pe fata.Tot nimic....ei bine,ai adormit acum.E doar ora 5,poate vei avea mai mult noroc maine...cine stie?

Listening to Murcof-Maiz

The Whisper Told Most Often

2008-01-26T15:54:00.000-08:00

Peste tot prin oras se aud soapte.Oameni care barfesc,oameni care asculta,oameni care soptesc,fiecare avand cate un rol esential in toata aceasta seara.Un domn caruia vantul i-a zburat palaria arunca o injuratura la adresa acestuia,o fetita care se teme sa traverseze strada sopteste catre mama ei sa ocoleasca,un tanar care spera sa fie auzit de cei ce-l uita,un batran fumand trist o tigara si vorbind cu el insusi.Elemete insirate neconditionat pe tablitele existentei,un intreg lant de situatii si momente cruciale in viata fiecaruia.Ce determina toate aceste evenimente nesemnificative?Ce le determina sa fie reale si sa creeze impresie asupra mea?E o taina mult prea mare pentru a-mi fi impartasita,dar miscarea acestei lumi,nucleul in care ma aflu imi creaza o stare de maxima incordare.
Timpul trece ca de obicei,dar nu ii acord atentie,nu mai e el personajul principal,intreaga lui influenta dispare la numai un cuvant din partea gandurilor mele.In momente ca astea lumea se opreste,efectele majore se micsoreaza,intreg universul e de acord cu mine si ma lasa sa vad fiecare coltisor,fiecare drum pierdut.
Da...este intr-adevar o seara minunata,o seara plina de soapte...

Listening to Fred Astaire-Night and day

Vecini trazniti

2008-01-24T06:48:00.000-08:00

M-am gandit sa scriu ceva si despre vecinii mei de bloc.Sunt asa haiosi.De exemplu nenea Petrica de la etajul meu care avea un cocos pe nume Gigi si il plimba cu lesa in fiecare zi,asta pana sa-l taie.Dar cati cocosi au ocazia sa se plimbe prin Bucuresti pana la urma nu?E de apreciat.Il mai avem si pe Bogdan,un batranel de vreo 85 de ani,care se tine mai bine decat mine.Il admir pentru perspectiva pe care o are,una pozitiva,non-fatalista si mai ales iluminata.A fost profesor de filozofie si are o biblioteca interesanta.O mai avem si pe Liliana,o fetita de vreo 7 ani care imi tot zice saru'mana si imi vorbeste cu dumneavoastra.Ma face sa ma simt de 1000 de ani,dar ma mir ca mai exista si asemenea copii respectuosi in ziua de azi.La etajul 4 sta o doamna care are o matza persana,tare afurisita,dar extrem de frumoasa.La etajul 1 stateai tu,dar acum nu mai stai.La etajul 8 e o familie cu un baietel de 13 ani tare destept.Ii place sa citeasca,inca un lucru rar pentru copiii din ziua de azi.Langa mine sta un cuplu care se cearta tot timpul,dar mereu se impaca...sunt asa draguti.Uneori totul capata viata,coada de la lift,comentariile la scara blocului despre politica,copiii care se joaca,batranicile care se uita cu nostalgie pe geam la cer,eu stand si privind totul,e ceva in aer...un farmec anume.Sa nu-l uitam si pe nenea Fanel care tot timpul isi repara masina.

Totul e privit si analizat de pe banca din fata blocului,banca unde barfesc babe nebune,unde joaca sah sau table mosnegi amaratzi si unde stau copiii cand obosesc de la atata alergat.

Amintiri orfane

2008-01-20T13:11:00.008-08:00

Amintiri ce navalesc in minte,amintiri frumoase,amintiri urate,momente de neuitat,momente pe care as vrea sa le uit,clipe haioase,clipe dezastruoase,secunde huiduite,secunde chemate.
Fiecare amintire si-a facut partea,si-a jucat rolul azi.Tinem amintiri ca sa nu uitam cine suntem,pana si cele dureroase ne fac placere pentru ca ne definesc trasaturile umane.
Prima zi de gradinita,prima zi de scoala,primul sarut in parcul insorit,prima persoana importanta,primul adio,prima dezamagire...toate s-au strans in mintea mea,toate isi au efectul,toate ma duc la un singur lucru,la tristete.
Am pastrat eu oare un pic din savoarea lor?De cele mai multe ori le-am aruncat,le-am evitat,dar ele inteleg.De ce m-as simti prost in fata lor cand de fapt ele sunt cele in cauza,amintiri orfane,lasate sa putrezeasca,uitate de timp si de mine.Nimic nu mai conteaza in fond decat acea clipa,ultima clipa,ultima rasuflare,ultimul adio,altima privire...doar ea conteaza.

Acum

2008-01-18T17:02:00.000-08:00

Acum ma uit la taste si nu stiu ce ar trebui sa scriu.Pentru prima oara simt ca acel gol imens din suflet se umple cu ceva,dar nu imi dau seama cu ce.E un sentiment nou fara indoiala si poate prea naiv pentru mine,dar uimirea deja a pus stapanire pe mintea mea.
Acum ma uit la ce am scris mai sus si ma intreb de ce naiba am scis excat ce gandeam in acel moment?Ma uit si la taste si iar nu stiu ce sa mai scriu.Am ramas fara cuvinte importante,fara ganduri complicate.Sunt eu cu mine in aceasta camera si sunt asa cum sunt.Aminitiri imi vin in minte si poate ca as fi putut face ceva la timpul respectiv pentru a le imbunatati,poate ca as putea sa fac ceva chiar acum,dar ceva ma opreste,ma tine locului si nu-mi da sub nicio forma drumul.
Acum astept sa imi revin la masca de zi cu zi,astept sa treaca acest moment de sinceritate nejustificata,astept ziua de ieri ca sa o pot gasi pe cea de maine.Vad de departe cum se apropie acea persoana straina care nu accepta aceste noi definitii,ganduri,sentimente.Mai bine o las asa...:(((

Sentimente de neputinta

2008-01-15T07:11:00.000-08:00

Incearca sa scrie tot ceea ce simte,sa exprime in cuvinte tot timpul ce a trecut.Tacerea e inutila in aceste secunde cruciale care trec fara a se opri pentru a putea fi admirate.Secundele au fost oricum mereu umile si timide.Aude cum plang peretii,cum tremura copacii in bataia furioasa a vantului,cum umple zgomotul strazile...nu poate sa faca nimic.Linistea uitarii il face sa dispara in tot ceea ce gandeste,sa se piarda deznadajduit.Atentia unei lumi candva disparute apare peste tot,il urmareste cu aceeasi intensitate familiara.Fuga nu are niciun rost,oricum nu exista vreo scapare din aceasta parodie dramatica a vietii lui.
Acum doarme;se afunda intr-un univers intunecat in care pluteste fara a avea o cale,o directie.Cauta un spatiu care sa ii apartina,un timp creat de el,in care sa nu-i fie frica de propria lui proiectie in trecut si viitor.Rezidurile trecutului il ineaca,luandu-i si ultima suflare.Trist cum incet dispare tot...se descompune pana si propria lui minte,in urma ramanand doar locul obligatoriu pe care l-a ocupat o vreme.Aude voci,dar nu-i exprima nimic acele cuvinte mototolite aruncate-n vapai de amintiri.

In cinstea unui geniu

2008-01-12T15:38:00.001-08:00

Un simplu element merita bagat in seama in toata aceasta calatorie si anume:gloria.Daca poti sa o atingi,macar sa o vezi tot ai ajuns sa faci ceva aici si sub nicio forma nu ai facut umbra pamantului degeaba.Gloria ramane numai oamenilor care pot sa deschida ochii in fata imposibilului si sa aibe curaj sa treaca mai departe peste toate esecurile care se ivesc.Nimic nu te poate izbi prea tare atunci cand poti sa gasesti adevar in ceea ce faci si in ceea ce gandesti,cand poti sa fi rational,dar fara a exagera,cand poti sa visezi,dar fara a te pierde si mai ales cand traiesti fara a-ti fi teama ca vei muri.Unul dintre oamenii care au gustat la viata lor dulceata gloriei a fost Charlie Chaplin alaturi de care am crescut si caruia ii multumesc pentru toate acele monete magice pe care le-am trait cand eram mica.Intodeauna l-am considerat un geniu care si-a trait viata cu o intensitate relaxata.

Draga domnule Chaplin,inchin cu mandrie un pahar in cintea maretiei tale! :D

Intrecere

2008-01-11T08:54:00.000-08:00

De ce se intrec oamenii in suferinte? E ceva bolnav,in loc sa te multumesti ca nu e asa de rau cauti sa faci totul sa fie pe cat de rau posibil.Cu cat oamenii au parte de lovituri mai mari cu atat au ocazia sa se planga si mai tare.Nimeni nu e multumit daca are parte de bine pentru ca atunci nu mai e compatimit si asta cauta toti:mila.E pacat,oamenii pierd mult pe seama acestei intreceri absurde din care nu castiga nimic pana la urma,ba dimpotriva raman fara cele mai frumoase lucruri care li se pot intampla.
Suferinta face parte din natura umana,dar nu are rost sa o cauti cand ea te lasa in pace.Ai ocazia sa fi fericit,pai fi pana dispare,dar nu incerca sa te nenorocesti doar pentru a i-o lua altuia inainte."La mine e mai rau"..."Ba nu domne,la mine e si mai rau!".Ce rost are in fond?Nu ajuta cu nimic,nu e sanatos,e pura prostie,cretinism dus la extreme. :|

Alaturi de mine

2008-01-09T11:51:00.000-08:00

E ora 10 jumate si ea se afla singura in trolebuz;in mod ciudat toti ceilalti au disparut.Se uita pe geam la ninsoarea marunta,la stralucirea ei in orice forma de lumina.Se tot gandeste:"Sa cobor aici sau sa mai astept...sa mai stau pana la statia urmatoare?".Nu poate sa ia o decizie,ceva ii incetoseaza mintea,i se face frig,ii e teama.Nimeni nu se mai urca in trolebuz si acea tacere e apasatoare,dar macar o insoteste pana acasa.Afara totul e alb si straluceste.Copacii sunt inghetati si se aud in bataia usoara a vantului,se aud scancetele lor.In jur domneste durerea,e deprimant,dar ea se cufunda tot mai mult in ganduri,in vise."Am sa ii spun azi sau poate maine."Are cateva raspunsuri la toata scena pusa in mintea ei,dar nu se potrivesc.Nu poate sa conceapa ca firul se poate rupe oricand si ca ea va ramane in obscur pentru mult timp.Coboara la urmatoarea statie complet confuza si nu stie incotro sa se indrepte.Se tot uita la fulgii de zapada care cad,le simte raceala pe frunte.Unde sa se indrepte?Unde e casa ei?

Deteriorat...

2008-01-07T12:41:00.000-08:00

Departarea este previzibila.Orice om poate sa isi dea seama ca o data ce intervine termenul frustrarii nu mai poti sa te lasi purtat de sentimente firesti si simple.Cateodata imi dau seama cat de mult gresesc in ceea ce fac, in ceea ce gandesc asa ca regret...iar aceste regrete se strang si ma inebunesc,pur si simplu ma scot din sarite.Am ales de atatea ori sa fug, sa ma feresc,dar cu greu am stat si am indurat in fata.E un moment greu intr-adevar atunci cand te simti persecutat,cand durerea pune stapanire pe toate simturile tale,cand te sufoca,te impotmoleste,te lasa sa putrezesti.De cate ori nu am simtit ca universul meu se prabuseste peste mine si ca nu mai am nicio sansa in toata calatoria asta.Dar poate ca asta e toata frumusetea in final,poate doar prin chin si durere apreciezi momentele rare de fericire la adevarata lor valoare...poate ca doar asa dobandesti incredere in ceea ce vrei sa faci,in ceea ce vrei sa fi...:-S

Nepasare

2008-01-04T11:55:00.000-08:00

Poate ca ar fi fost mai bine sa imi iau un la revedere...sa mai dau o speranta si sa nu renunt la tot de parca as fi uitat sa traiesc.Dar cine m-ar fi putut sfatui atunci,oare cine?Supararea a tinut mult,chiar si acum ne simtim stingheriti in fata acestui sentiment.Nu mai e nimic si totusi de ce a fost atat?Prea dureros,prea mult extaz ce duce in cele din urma la nebunie.Unde exista limita....tu sa-mi spui?Nu-mi cere mie explicatii lipsite de sens,desi ador nonsensurile acum vreau sa te las in dulceata cruda a vremii,sa simti ce am simtit si eu cand ai plecat prea departe,cand ai vrut sa compensezi o lovitura cu un cuvant.Doamne si ce mic era cuvantul ala,cat de usor am putut sa il ignor.Unde am fi ajuns ma intrebi?Nicaieri si nu vroiam asta.Orice ar fi fost a fost destul ca sa imi dau seama ca timpul intr-adevar te face sa uiti,baga nepasarea in toate si te lasa sa regreti mult prea tare.
De unde sa mai sar?De unde sa ma mai arunc?De unde sa mai gasesc vointa cand tot ce am pus la bataie s-a pierdut intr-un mare paradox,cand tot ce am vrut nu s-a implinit?
Nu vreau sa fiu pesimista;vreau sa zambesc,sa ma uit la cer fara sa ma gandesc la ploaia ce poate sa vina,ci sa vad doar sclipirile razelor soarelui,sa le admir in tacere,fara lacrimi,fara umbre ascunse prin tot sufletul meu.Tot ce a contat vreodata a fost un fals invaluit in speranta.Numesti asta atat de usor ipocrizie,dar la fel ai simtit si tu.Acum e timpul sa pleci definitiv,fara a mai arunca o privire in urma si fara a mai pastra un regret.Asta e tot ce a fost....si asta e tot ce va fi,iar urmarile nu vor conta caci vor trece in vid.

Fara prea-prea,dar cu foarte-foarte

2008-01-03T13:34:00.000-08:00

A mai trecut un an in care nu pot spune ca am facut mare lucru.Aceleasi zile plictisitoare au trecut pe langa mine lasand in viata un gust amar,aceiasi oameni m-au lovit la fel de tare,aceleasi strazi m-au inteles de fiecare data,aceiasi copaci m-au bagat in seama...lucruri obisnuite.Nu m-a speriat niciodata ceva mai tare ca sentimentul asta nou,un sentiment de pustietate,de parca ar fi trecut o furtuna prin suflet si a luat cu ea tot ce era mai bun.
Tot spatiul asta care ma inconjoara ma strange de parca nu-mi ajunge,de parca mi-ar fi ramas mic ca un palton vechi.Incerc sa-l extind si totusi nu gasesc calea potrivita de a face asta.Nu pot sa am incredere,sa ma las purtata de clipa.E totul asa de ciudat,ca o calatorie obositoare care nu se mai termina,sau mai degraba ca o asteptare.Ce ar trebui sa gasesc in toate astea? Sincer nu prea imi dau seama si poate ca jignesc semnele acum,poate ca imi fac destinul sa planga,dar altceva nu pot sa arat sau sa simt.Sfarsitul anului a fost mereu pentru mine un adevarat chin,chiar nu ii inteleg pe cei care serbeaza asta.Se mai termina un an,se numara regretele sau poate reusitele,dar tot nu inteleg.Serbezi trecerea crunta a timpului,e ca si cum timpul te scuipa intre ochi si tu il imbratisezi.
Happy new year...:(...i don't think so....but maybe i'm crazy.

Me likey

2008-01-01T14:13:00.000-08:00

Mai nou imi place foarte mult un videoclip de la The shins.Il stiu de ceva vreme,dar abea acum imi dau seama de cat de mult imi place.E atat de vesel,tot ce exprima ma face sa rad.Eliberarea baloanelor ia o cu totul alta semnificatie vazand acest videoclip....asa ca daca vedeti vreun balon incatusat pe strada nu va sfiiti sa-l eliberati =))

Provocare :P

2007-12-30T15:15:00.000-08:00

-Got it from Inthedark: Cea mai apropiata carte de mine momentan este "Fratii Karamazov" de Dostoievski...just finished it so here it goes:
de la pagina 123:"Chiar atunci cand era framantat de ceva si vorbea iritat,privirea lui parca nu oglindea catusi de putin adevarata lui stare sufleteasca,exprimand cu totul altceva,fara nicio legatura cu clipa prezenta.,spuneau cateodata cei care aveau prilejul sa discute cu el.Altii care vedeau in ochii lui o umbra de neguroasa reverie,ramaneau uluiti de rasul spontan ce-l apuca uneori,dand in vileag cine stie ce ganduri vesele si nastrusnice intr-un moment cand privea mai incruntat ca niciodata.De altfel,aerul acela bolnavicios nu putea sa surprinda pe nimeni in clipa de fata:toata lumea cunostea fie chiar numai din auzite viata dezordonata pe care o ducea in ultima vreme la noi in oras,de chefurile lui,ce se tineau lant,dupa cum stiau tot asa de bine ca,de cand era in conflict cu parintele sau din pricina banilor,ajunsese intre-un hal fara hal de enervare.Circulau chiar prin partea locului o serie de anecdote in privinta asta." ....o dau mai departe la urmatorii 5 care citesc asta :P

Iluminarea

2007-12-27T13:20:00.000-08:00

Acest articol este scris de Victor Hugo in "Mizerabilii".Ma face sa imi para rau ca nu ma gandesc mai des la asta :(....so here it comes:

"Nimic nu e neinsemnat.Oricine se lasa patruns de puterea adanca a naturii o stie.Cu toate ca filozofiei nu i-e data nici o multumire absoluta,si nu poate margini cauza,asa cum nu poate limita efectul,visatorul cade totusi nemarginit in fata acestor descompuneri de forte care ajung la unitate.
Totul lucreaza pentru tot.Algebra se aplica norilor:iradiatiile stelelor ii sunt de folos trandafirului.Nici un ganditor n-ar indrazni sa spuna ca mireasma rasurii e de prisos constelatiilor.Cine poate calcula traiectoria unei molecule? Stim noi daca plasmuirea lumilor nu e determinata de caderea firelor de nisip? Cine cunoaste fluxul si refluxul reciproc al infinitului mare si al infinitului mic, rasunetul cauzelor in abisul fiintei si noianul creatiunii? Si un vierme are rostul lui.Ceea ce e mare e mic,ceea ce e mic e mare.Totul e in echilibru in ceea ce e necesar.Inspaimantatoare viziune pentru pentru gandirea omeneasca.Intre fiinte si lucruri exista relatii care tin de miracol.Totul are pret in acest tot nemarginit care porneste de la soare si ajunge la gaza.Avem nevoie unii de altii.Lumina nu duce in azur miresmele pamantului fara sa stie ce face cu ele.Noaptea imparte esente stelare florilor adormite.Toate pasarile care zboara au legat de gherute firul infinitului.Germinatia sporeste cu nasterea unui meteor si cu lovitura de cioc a randunicii care sparge oul;ea determina in acelasi timp nasterea unei rame si venirea pe lume a lui Socrate.
Microscopul incepe acolo unde sfarseste telescopul.Care din doua vede mai departe?Alegeti!Mucegaiul e o constelatie de flori.O nebuloasa e un furnicar de stele.Aceeasi convietuire poate si mai uimitoare, a problemelor gandirii si a fenomenelor materiei."

'Inca' makes me feel angry

2007-12-25T15:42:00.000-08:00

Inca un Craciun trece peste mine...
Inca un an pleaca in cruzime,
Inca un batran moare huiduit,
Inca un copil plange ca nu a primit,
Inca o femeie mai zambeste-n tihna,
Inca o tigara,multa nicotina,
Inca un pahar plin cu bere bruna,
Inca un tipar,inca o minciuna,
Inca o dilema,inca un regret,
Inca o emblema,inca un tichet,
Inca un mort....eu si doar cu mine,
Inca un Craciun fara doar cu tine(my alter-ego is missing) :(((

Teatrul absurdului

2007-12-21T02:37:00.000-08:00

"-Buna ziua!Stiti unde as putea sa gasesc spitalul?
-Primaria e la capatul strazii
-Dar eu vreau sagasesc spitalul
-Acolo e si libraria
-Nu intelegeti ce va spun?
-Da,e foarte cald azi;nu cred ca va ploua prea curand
-Vorbesc cumva in alta limba?
-Sigur ca puteti sa luati autobuzul de aici."....asta e un exemplu destul de umil...sunt alte chestii mult mai grave :|

Asa patesc de multe ori,parca totul este un simplu teatru al absurdului.Nu ma pot intelege cu nimeni,nimeni nu aude ce zic sau pur si simplu cuvintele pe care le zic sunt mult prea ciudate pentru ceilalti si nu folosesc cuvinte gen nicotinamidadeninucleotid sau supercalifragilisticexpialidoce.Foarte bizar cum unii oamenii sunt atat de nepasatori de prefera sa iti dea un raspuns lejer la intrabarile simple pe care le pui sau cum te ignora cand tu spui ceva important.E trist ca lucurile care conteaza sunt lasate sa moara intr-o mare de ignoranta :((

'Nimicizarea totului'

2007-12-15T13:54:00.000-08:00

Mintile bolnave exploatate de carausii vremurilor noastre se intind pentru a fi inspectate cu minutiozitate si perseverenta.Stiu exact la ce sa se astepte si nu se tem sa isi arate adevarata fata,adevarata savoare.Totul se leaga la un moment dat in lumea lor,orice clipa de neclaritate,orice scapare a destinului ajunge sa fie esenta clipei prezente si nucleul clipei viitoare.Soaptele spuse cu atata rigoare si nevoie,cu atata bagare de seama si atentie se simt in fiecare vibratie a sunetelor si a vietii ce bantuie prin venele decupate ale timpului.
Totul este un mare nimic permanent caruia i se adauga de fiecare data o insemnatate diferita,depinde de perceptia fiecarui individ.Fatada pe care o atribuie revine la normal dupa ce devine o obisnuinta banala,devine ceva ce parca ar fi existat dintotdeauna si e trist caci empatia este uitata cu ususrinta de mai toti.Ramanand la urma toate aceste sentimente,ele prefera sa se pietrifice,sa intre in putrefactie si astfel procesul de 'nimicizare' este luat de la capat,fara cea mai mica constrangere de catre trecut.Este calcat de existenta umila a gandurilor,este prefacut in ceva de lovirea abundenta a titanilor vesnici,de lacomia lor.Relativitatea situatiei a fost masurata de geniile presupuse,dar adevaratul sens nu a putut fi inteles nici macar de filozofi.In ciuda 'totului',nimicul a fost ales...

Ascultand 'walz 57' de la Swod (love this song)

Resemnare inutila

2007-12-14T08:49:00.000-08:00

Amintirea a ramas tot in podul mintii mele,e plina de praf si nu vreau sa ma ating de ea,sa o dau jos de acolo.Ce rost are sa ma chinui la nesfarsit cu acest lucru,tot la aceeasi limita ajung,tot aceleasi lucruri simt si nimic nu se schimba decat pozitia timpului.
Resemnarea e un proces patetic atunci cand se poate face ceva,dar cand cel mai bine e sa accepti situatia asa cum e devine un act de demnitate dusa la extreme.Trucul sta in aplicarea ei,in felul cum o poti percepe la nevoie,cum sa nu o lasi sa devina lasitate.Urma zilei de ieri a lasat un gust amar in viata mea,de parca tot ce a fost bun vreodata s-a transformat in otrava si s-a scurs in ziua de ieri.Acum ma simt iar goala,pustie fara idee de directia in care ma indrept cu pasii lenti pe care ii fac in sila,descumpanita si dezamagita de problemele ce ma inconjora,de fiintele ce se invart in jurul meu,de puterile care ma conduc.
Inca sunt pe punte,stiu asta,simt vantul care ma plesneste peste fata,dar nu pot sa vad urma de simtire,de spernata si tot astept sa se intample ceea ce trebuie,dar tarmul e departe si intarzie sa apara.Nu ma voi resemna in cazul asta....voi astepta pana se termina totul ca sa o pot lua de la capat.

La multe jeleuri!!!!

2007-12-12T12:14:00.000-08:00

Hmmmm...azi in sfarsit e ziua mea dupa aceasta lunga asteptare(not really).Inca un an a mai trecut,un an plin de rasete,plansete,esecuri,reusite,neatentii,nebunii,mii de melodii ascultate,cativa oameni noi,un blog,noi perspective,vise,relaxari,tensiuni....doamne cate lucruri :O.
Chiar am patit eu toate astea...imi urez eu singura(desi suna cam narcisist) La multe jeleuri fericite caci asa prefer sa-mi masor viata...in jeleuri...sunt mult mai gustoase decat anii!!!!!:D

Turta Dulce

2007-12-07T15:14:00.000-08:00

Am inceput sa visez la iarna,la aroma ei,la ninsoarea calma ce ma scoate din starea haotica in care ma regasesc adesea.Zapada imi amorteste simturile,ma duce intr-o alta dimensiune in care pot sa fiu eu,sa ma gandesc la tot fara teama,fara retinere.
Pana si saniuta rupta din podul bunicilor ma face sa zambesc din nou ca altadata,toate acele amintiri frumoase pe care le-am avut,toate acele ierni magice in care il asteptam pe Mos Craciun,toate aveau farmecul lor.Stiu ca poate suna cam infantil,dar in curand e ziua mea si ma simt de parca as avea o suta de ani,asa ca am preferat sa las un pic seriozitatea cu care tratez in general viata si sa scriu ceva mai simplu,ceva din amintiri.
Azi am macat turta dulce cu speranta ca voi regasi macar o farama din toata acea perioada in gustul ei.Din pacate nu am reusit,poate ca trebuie sa astept pana la Craciun,atunci o sa isi faca efectul.Imi place atat de mult turta dulce...e cred ca printre cele mai bune lucruri din lume.O cana de ceai fierbinte cu miere,scortisoara si lamaie si turta dulce...doar asta imi trebuie pentru a cuceri lumea(a da si o pereche de papuci pufosi).

Ascultand "Sweet sublime" de la Molly Johnson

A thought inside my...heart

2007-12-07T11:37:00.000-08:00

You don't know what he feels,you don't even know what he has inside,you don't really care about his feelings,you always forget his real name,you let him die,you don't fight for what he believes in,you laugh at all his dreams,you run when he's lost,you leave him alone every moment,you remind him about sorrow,you hurt him every time he's smiling...you probably don't even know him but he's standing right next to you!What comes next? Pain,happiness,loneliness,forgiveness or maybe you will just let him go down without telling him he's more than that?Everything has a price on this world and you will have to pay it one day,soon you will see his true face and then you'll cry...die...

Decorul sunetului

2007-12-02T03:53:00.000-08:00

Ultima sansa dispare in sunetul pianului, sunetul cel mai trist, acea clapa uitata, prafuita, acel ultim glas pe care il scoate in fata mea.Am dat navala peste minte, nu am mai lasat-o sa creeze toate acele viziuni perfide.Aud iar acea clapa, o aud cum ma striga, ii aud disperarea si mila in care e scaladata.Eu nu am umilit-o niciodata si nici nu am de gand...ce rost ar mai avea sa am un suflet daca as face asa ceva.Ratiunea nu o pot pune inaintea ei, dar pot sa tin cont de fiecare susur ce-l aud, pot sa ma inalt la fiecare pornire a ei.
Ce s-a intamplat aici?Soarele nu mai rasare, dansez de una singura in noapte, prefer sa uit de sunet pentru moment.Iarta-ma daca nu ti-am spus cat de mult te-am admirat, poate ca aveai nevoie in umilinta pe care ai primit-o de la ceilalti.Cand te voi auzi din nou te voi acoperi in laude sincere, te voi admira in soapta, nu te voi lasa niciodata in tristete.Vreau sa te aud pana la sfarsit, vreau sa respir ascultand doar sunetul pe care il emani, vreau sa fiu alaturi de tine pana cand descompunerea ne va intampina, vreau....vreau sa iti ghicesc fiecare particula, sa le pun alaturi, sa termin puzzelul in care te afli.Nu ma obliga sa parasesc acum aceasta stare, daca nu o voi mai gasi ce voi face cu atata realitate stransa in camera?Nu am unde sa o pun, e plin de visare in casa si nu mai am loc decat pentru o secunda de traire.Nu iubesc pamantul pe care merg acum, ma intorc, nu pot sa dorm noaptea si desi stiu ca nu e bine....imi pare rau din nou.Lasa sa apara totul la timpul destinat, nu forta sa vina peste noi ceea ce bate la usa.
Cata credinta aveam candva in gandurile mele, cata ascultare dadeam inimii si poate ca mai pot face asta, dar rostul nu apare acum.Am plecat, am alergat prea departe si nu mai gasesc drumul potrivit.Lumina s-a stins, intunericul s-a aprins, viata a murit si moartea traieste.Aud cum plange steaua, aud cum bat inimile lor,cum trece sufletul tunelul, cum se sfarseste o existenta si nu pot plange si eu laolalta cu toate aceste lucruri.Sunt dezamagita si nu ma pot opri din ras.Priveste cum rad, cum sangerez de la atata ras....ironia asta, o iubesc pur si simplu!!!

Sometimes you can't make it on your own-U2

2007-11-30T11:33:00.000-08:00

Tough, you think you’ve got the stuff
You’re telling me and anyone
You’re hard enough

You don’t have to put up a fight
You don’t have to always be right
Let me take some of the punches
For you tonight

Listen to me now
I need to let you know
You don’t have to go it alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you when I don’t pick up the phone
Sometimes you can’t make it on your own

We fight all the time
You and I… that’s alright
We’re the same soul
I don’t need… I don’t need to hear you say
That if we weren’t so alike
You’d like me a whole lot more

Listen to me now
I need to let you know
You don’t have to go it alone

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you when I don’t pick up the phone
Sometimes you can’t make it on your own

I know that we don’t talk
I’m sick of it all
Can - you - hear - me – when – I -
Sing, you’re the reason I sing
You’re the reason why the opera is in me…

Where are we now?
I’ve got to let you know
A house still doesn’t make a home
Don’t leave me here alone...

And it’s you when I look in the mirror
And it’s you that makes it hard to let go
Sometimes you can’t make it on your own
Sometimes you can’t make it
The best you can do is to fake it
Sometimes you can’t make it on your own

Just a simple melody

2007-11-27T11:35:00.000-08:00

Ar fi atat de simplu daca toata viata ar fi alcatuita din niste linii simple, trasate cu grija, fara teama in acelasi timp.O simpla melodie care sa se auda mereu fara a fi dispretuita.
Imi plac sinele trenului, acele linii paralele care duc in diferite locuri, atat triste cat si fericite.Cata frumusete poate exista in jurul meu si ce rau imi pare ca nu o vad de multe ori, mai ales atunci cand sunt trista si ea incearca sa ma inveseleasca, sa ma scoata din acea stare de renuntare.
Singurul lucru valabil pana si in momentele in care nu mai realizez ca ma aflu intr-o lume vie este muzica, ea nu m-a lasat sa putrezesc vreodata.Una dintre melodiile mele preferate e "So flute" de la Saint Germain, iar videoclipul e arta pura.Atat de simplu facut si totusi...:D

Melodia mea preferata ramane pana la moarte "Melody" de la Molly Johnson.Este o melodie fluida, care te ridica pur si simplu din cea mai rea stare si te pune pe un pat de frunze(ca tot mi-am amintit eu).

Pete din trecut

2007-11-25T03:33:00.001-08:00

Imi aduc aminte de gramezile de funze uscate din gradina bunicilor in care obisnuiam sa sar, mirosul lor ametitor, caldura pe care o emanau intodeauna ma faceau sa plutesc in universul meu.
Acum nu mai pot simti ce am simtit atunci, acum nu pot decat sa imi amintesc cu zambetul pe buze de perioada aceea, dar stiu ca niciodata nu o voi mai retrai.
Ca sa intri in viitor trebuie sa lasi trecutul sa putrezeasca in liniste.Pana si prietenii pe care ii consideram candva cei mai buni s-au dovedit a fi o gluma proasta, ceva inutil.Loviturile le primesti cand nu esti puternic, te iau pe nepregatite si te pun la pamant.De cate ori nu am simtit ca nu ma voi mai putea ridica, de cate ori nu am simtit ca totul trece pe langa mine, ca eu stau pe margine si privesc fara a-mi dori asa ceva.La fiecare cadere nu am avut acel pat moale de funze uscate si parfumate, ci niste pietre.
Dupa cum spunea Dostoievski:"Iadul inseamna neputinta de a iubi!".Ei bine, eu cred ca ma aflu in iad, dansand cu demonii, pentru ca nu pot sa simt nici cea mai mica afectiune pentru natura umana, nu ma pot lasa inselata de sentimentele care ii domina pe ceilalti.Chiar si ura e o forma de a iubi, dar eu nu urasc.Sunt goala, lipsita de orice fel de urma de simpatie, de mila pentru viata.Este cel mai greu sa crezi ca traiesti cand de fapt esti mort.Inca nu am lasat tarana sa se usuce peste mine, poate ca mai am de sperat...sau de uitat.

Amortire

2007-11-19T17:17:00.000-08:00

Este curios cum un om poate reprezenta mai multe lucruri sau cum un lucru poate reprezenta mai multi oameni.Este o realitate consecventa, plina de adepti care se aduna zi de zi fara sa isi dea seama macar de puterea pe care o detin.Vezi peste tot adunari, sedinte, cozi...cum vrei sa le numesti.Ele sunt acolo si mereu vor fi, niciodata nu se va risipi un fapt care se transmite prin mai multi indivizi, un gand care se inspira din izvorul mai multor minti sintetice.Cauti in timp o fisura ca sa poti scapa sau cel putin asta crezi.Pana si gandirea devine o actiune mediocra daca nu stii sa ii pastrezi tiparele, sa ii captezi esenta si sa o pastrezi in cel mai sigur loc din subconstientul tau.
Necesitam mult curaj mai ales pentru a indrazni sa ne ridicam si sa spunem tare ca nu acceptam asa ceva.Si ce anume nu acceptam? Modelarea noastra dupa niste mituri, dupa niste legi create pentru oamenii orbi care nu vor sa vada ce e in spatele adevarului.Orice miscare facuta isi are intr-un final si consecinta, dar s-ar putea sa merite sa induri urmarea, s-ar putea sa nu constientizezi acest lucru la momentul dat de timp, dar ceva iti va atrage atentia si nu te va lasa sa iti irosesti si ultima rasuflare pe un gand inutil sau pe o dorinta limitata.Uita pentru un moment de universul in care te afli si lasa-te in voie, sa plutesti fara sa simti durerea fizica sau psihica.De cele mai multe ori simti prima data doar durerea fizica si asta doar pentru ca ai vrea sa o accepti numai pe ea, dar apoi vine si ce psihica, cea sufleteasca in care cu greu mai poti sa traiesti.Ai vrea sa te lepezi de cea din urma si sa ramai doar cu cea fizica, dar stii bine ca aceste dureri se impletesc, se imbina creand perfectiunea in suferinta, acel spatiu vast in care te-ai putea pierde cu usurinta.Ramai fidel durerilor tale din toate punctele de vedere ca iti vei primi mai tarziu si portia de adaptare.Durerea este o necesitate fireasca.

Entitate pufoasa

2007-11-16T15:35:00.000-08:00

Am acaparat pentru un moment scena si sunt bucuroasa, chiar foarte bucuroasa.Ce sa va zic mai profund, mai lipsit de sens, dar plin de poezie, de culori uitate prin alte lumi in alte timpuri mascate de o pagina galbuie, indoita la margini, ba chiar rupta la un colt?
Te uiti in ochii astia pe care i-ai mai vazut...nu stii unde, nu iti amintesti exact locul, dar stii ca i-ai mai vazut.Poate intr-un vis, intr-o alta viata, intr-un alt univers complet paralel cu viziunea ta initiala.Uita-te bine in ei si spune-mi sincer daca vezi ceea ce vad si eu, o entitate pufoasa, ceva ce a existat prin definitia eternitatii, ceva ce s-a desprins din coastele Universului si care a rezistat pana in viitorul ce trece vazand cu acesti ochi reci fara insemnatate daca nu te uiti profund sa gasesti raspunsul, sa gasesti cheia prezentului trecut in mijlocul viitorului.Ce s-a intamplat?Au clipit ochii si tu te-ai speriat, ai fugit sa te ascunzi in infern, in paradis...sau tu nu crezi ca exista...poate ai o alta imagine asupra celor doua lumi opuse.In iad arsita iti topeste oasele si unde este iadul?Uita-te iar in acei ochi si o as vezi ca in ei se oglindeste viziunea iadului care se afla chiar in spatele tau.Mai clipeste inca o data si poate te vei trezi in rai sau poate nu.Dar tu mai clipeste o data si o sa vezi cat de diferit va parea totul.
E noapte si esti in pat, ti-e bine crezi ca esti in siguranta, dar cine te priveste de pe scaun?Iar acea privire pe care nu o vei uita, care-ti va ramane intiparita in sange, in minte, in suflet.Arunca moartea in ea si iti va raspunde.In Apeiron iti vei gasi ramasitele...da, cu tine vorbesc entitate pufoasa!!!.Nu ma mai privi, arunca blestemul si asupra zilei de peste ieri.
In interior mai bate ceva, un ceas stricat, dar precis in inselaciunea lui.

Ascultand 'Inside' de la Unkle.

Calator fara destinatie

2007-11-13T07:35:00.000-08:00

Nu prea credeam eu inainte in destin sau in soarta.Eram absolut sigura ca viata este influentata numai de deciziile pe care le iau eu si ca nimic nu sta la baza lor decat gandirea mea.Asta pana cand, nici eu nu stiu cum s-a intamplat, am inceput sa cred ca anumite lucruri nu le controlez eu, ci ca ele sunt facute sa se intample fie ca vreau, fie ca nu.
Ce o mai fi si cu destinul asta, cu aceasta linie dreapta care se curbeaza neasteptat?E un drum pentru calatorii care nu se astepata neaparat la o destinatie exacta, care nu isi calculeaza fiecare moment al vietii lasand ce e mai important sa treaca pe langa ei.
Peste tot exista semne care ne indica drumul, care ne arata pe unde am putea sa o luam si asta numai daca intrebam si stim sa vedem aceste sageti oarbe de cele mai multe ori.De exemplu...ieri eram suparata(poate ca de aia am si scris articolul ala mai dur, dar nu mai putin adevarat), asa ca m-am gandit sa fac o plimbare, sa imi limpezesc putin mintea.Vroiam sa ma duc pe la Carturesti, la Universitate, dar m-am intors(nu stiu nici eu de ce) spre Mosilor.M-am oprit pe o strada sa admir o cladire aproape de Armeneasca si mi-am pus intrebarea :"Eu ce ar trebui sa caut aici?".Dupa cateva secunde mi s-a raspuns pentru ca atunci cand m-am uitat sa vad ce strada e, am vazut o placuta pe care scria Strada Sperantei.Puteti sa spuneti ca e o tampenie, dar eu tin mult la semne si destin acum, asa ca am luat acel raspuns ca atare.Poate ca ar trebui sa am mai multa speranta...mai multa rabdare...

Conditia unui vierme

2007-11-12T10:54:00.001-08:00

De ce oare ma simt mult mai batrana decat sunt si ii vad pe cei din jurul meu ca niste maimute fara rost, niste lucruri inutile care se invart si ele prin viata cautand doar viata animalica, doar statutul de om mediocru care profita de orice ocazie stupida, de orice lauda si de orice parere adusa de celelalte animale?
De cele mai multe ori ma simt inconjurata de straini si simt ca nu-mi gasesc nicaieri locul, ca tot ce-mi doresc e in zadar pentru aceasta lume.Nu imi pasa ca vorbesc limbi straine pentru unii, ca par o ciudata pentru altii, dar ce se intampla cand ma simt straina pana si fata de mine, fata de propria-mi gandire si simtire.Incerc sa nu bag in seama toate aceste sentimente lipsite de sens si inveninate cu imaginea societatii in care ma aflu.
Refuz sa ma dezvolt intr-o lume ca asta!!!!Detest toate acele minute de mediocritate de care se bucura toti si chiar nu mai vreau sa fiu si eu situata la acelasi nivel cu urangutanii care populeaza aceasta planeta.
Prostia domneste peste tot si putini sunt cei care detin acea intelepciune mareata, acea intelegere pentru toate lucrurile marunte care stau la baza universului.Nu am pretentii sa fie toata lumea desteapta caci daca toti ar fi destepti ne-am cam plictisi.Mai bine sa fie multi prosti si putini "intelepti", caci poti sa conduci o turma de oi,dar o haita de lupi nu.Singura mea pretentie e ca aceasta turma sa nu isi dea alta importanta decat cea pe care o are.Din pacate un om de nimic nu poate fi oprit din actiunile sale stupide ce apar ca niste minuni in fata lui.El se mandreste cu ele si nu va renunta pentru nimic in lume la aceasta conditie de vierme care ii ofera siguranta mizerabila de care are nevoie.

Doar timpul...

2007-11-11T14:12:00.000-08:00

Ai observat vreodata cat de incet trece timpul atunci cand iti dai seama ca astepti ceva de prea multa vreme.E ca si cum iti face in ciuda...alearga in urma ta, dar tot tu trebuie sa il prinzi.Azi ma uitam la ceas si parca nu se misca timpul...statea in loc.Doare cand crezi ca iti e cel mai bun prieten, dar de fapt el te tradeaza, face exact ce tu nu iti doresti.Am incercat de atatea ori sa ii intind o capcana, sa il prind cu garda jos, da tot nu am reusit.Candva eram cei mai buni prieteni,eram nedespartiti si imi pare rau sa spun ca m-a dezamagit exact cand aveam cea mai mare nevoie de el.
Azi fiecare secunda se dilata la nesfarsit si aveam atatea deja-vuuri, mult prea multe, parca as fi repetat fiecare miscare de sute de ori.Cat de greu e sa te misti in prinsoarea asta, in panza vremii si sa nu gasesti nici o cale de a iesi, nici macar o punte de unde ai putea privi umbra unui lucru...o anumita perspectiva, un unghi inghesuit printre minute si spatii inguste.
Daca refuzi sa traiesti alaturi de timp esti condamnat la uitare, dar esti liber si nu mai tii cont de toate barierele si limitele impuse, ceea ce pana la urma e bine.Dar sa fim seriosi...cine poate trai fara acest micut nenorocit(dupa cum am mai spus), caci pana la urma el da sens lucrurilor, le da viata si valoarea cuvenite.